88 matches
-
și personalizate, ca în vreme de pace. Ea este atât de cuprinzătoare, încât ne poate ține pe toți la sânu-i. Și pe cei care sunt mai avansați în asceză, și pe cei mai înaintați în lecturi, și pe cei mai rigoriști, și pe cei mai relaxați, și pe cei mai superstițioși, și pe cei mai împăciuitori, și pe cei mai morocănoși, și pe cei mai simpluți în credință, și pe hramagii, și pe hagii, și pe doctori în teologie, cărturari ori
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1449756229.html [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
știți că de multe ori Părintele Adrian folosea așa un limbaj, nu zic codificat, ci în pilde, și trebuia să stai un pic să meditezi ca să înțelegi ce a vrut să zică. Dincolo de asprimea lui, căci era un om foarte rigorist, care a respectat canoanele Bisericii și pentru pocăința oamenilor și pentru păstrarea cugetului ortodox, dincolo de această asprime cu el însuși, zic, el era un om foarte cald, și când te apropiai să iei binecuvântare te întreba cum te cheamă. Atâta
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO by http://confluente.ro/stelian_gombos_1495173116.html [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
a fi adepți ai celei mai sfinte religii". Din păcate, în această perioadă se vor înmulți și dezvolta și ereziile. Astfel, în Nordul Africii, mai cu seamă în provincia Numidia, au aparut o serie de tulburări, provocate de atitudinea aripei rigoriste a creștinilor, care pretindea că cei ce nu au avut un comportament demn în timpul persecuțiilor, considerați a fi niște trădători (traditores) și căzuți (lapsi), trebuie condamnați pentru totdeauna. Episcopul Cartaginei, Mensurius, era apărătorul tendinței moderate, dar după moartea lui, a
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. by http://confluente.ro/Despre_importanta_si_semnificatia_sf_stelian_gombos_1357902659.html [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
caracterul sacru al credinței religioase n-are egal în idealul politic, și efectul lui este că face să pară costul ritualului religios mai puțin mare. Contemplând realitatea care ne arată gradul ridicat de coeziune și indicii demografici înalți ai mișcărilor rigoriste precum "huteriții" sau "hasidimii", cu toții ar trebui să căutăm să ne integrăm în acestea pentru a beneficia de avantajele certe care se manifestă în comunitățile lor; în realitate nu facem asta, pentru că prețul de plătit, adică obligația de a ne
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
care au jertfit zeilor sau/și care au consemnat cărțile sfinte păgânilor să fie arse); mai mult decât persecuția în sine dificultatea mare va proveni tocmai de aci: împotriva lapșilor și a reprimirii lor în biserică s-a ridicat tendința rigoristă care-l avea în frunte pe episcopul Donatus. Aceștia vor duce disputa până la schismă și la acuze deosebit de grave ("apostazie") la adresa episcopului Romei (a lui Marcelin mai întâi, apoi și a celor trei succesori ai săi: Papa Marcel I, Papa
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]
-
devine responsabilul Fraților Musulmani aflați în detenție. De altfel, lucrările sale scrise în această perioadă s-au difuzat rapid în toată lumea islamică sunnită ajungând până în Arabia Saudită unde a generat un conflict ideologic deoarece se lovește de doctrina wahhabită curent islamic rigorist și arhaizant. O sursă de inspirație în această perioadă o reprezintă ideologul musulman de origine pakistaneză al-Mawdudi (m. 1979), lider al grupării radicale Jamăʻat al-Islamiyyat în 1941 și susținător al creării unui stat islamic bazat pe respectarea legii islamice. (sharia
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
confirma depunerea celor doi. În acest stadiu, Ștefan era justificat de textul scrisorii întrucât - se considera - că a fost înșelat cu privire la desfășurarea evenimentelor. Al doilea conflict a plecat de la persoana și situația episcopului Marcian de Arles, care aderase la teoriile rigoriste ale antipapei Novațian și refuza până și reconcilierea (convertirea prin Pocăință), chiar și pe patul morții creștinilor care apostaseră. Episcopii locului i-au scris lui Ștefan îndemnându-l să-l depună pe Marcian, dar papa n-a luat măsuri în
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
și interpretarea acestei surse însă, diferă considerabil de la o țară la alta și este obiectul unor lupte politice crâncene, fie între liberali și rigoriști cum este cazul în Tunisia sau în Egipt (liberalii militând pentru a aplicare suplă și facultativă, rigoriștii pentru o aplicare strictă și obligatorie a precizărilor inspirate din Șaria), fie între suniți și șiiți cum este cazul în Irak sau în Pakistan. Există felurite școli și mișcări în cadrul Islamului care permit diferite grade de flexibilitate a Șariei (adică
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
judecând după omagiul în versuri compus în cinstea sa de papa Damas I, Marcel I a fost mai degrabă un rigorist care, pentru severitatea penitențelor impuse lapșilor a fost curând urât de aproape toată comunitatea romană. Urmare a acestei atitudini rigoriste au fost și dezordinile publice (ajungând, după unii istorici, până la vărsare de sânge) care au provocat intervenția lui Maxențiu; Marcel a fost denunțat de un apostat și prin urmare exilat de împărat ca „"tulburător al păcii"”. A murit la scurt
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
Reformă), cu mai puțin de 50.000 membri în 150 de țări; fondată în 1922, în Germania, prin separare de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Schisma, condusă de Otto Welp, Wilhelm Maas și alții, a izbucnit din motive critice, rigoriste, în urma tulburărilor provocate de participarea adventiștilor în armată și război, Ei insistă în sens legalist, asupra reformei sănătății, în timp ce adventiștii de Ziua a Șaptea nu au făcut din toate aceste aspecte, condiții ale calității de membru. Grupul acesta există și
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
a peste 300 de culte protestante și neoprotestante, care adună astăzi peste cinci sute de milioane de adepți și susținători financiari, devenind a doua putere creștină după catolici. În Europa, țările protestante sunt majoritare în centrul și nordul continentului. Etica rigoristă promovată de protestanți a contribuit la disciplinarea comportamentelor umane și la accelerarea întăririi și prosperității burgheziei, a noilor clase de mijloc, la modificări cantitativ-numerice ale unor clase precum tradiționala țărănime, la afirmările muncitorilor industriali și la încurajarea teoriilor socialiste și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
complexitatea ei, dându-i dimensiuni istorice și sens de universalitate și oferind-o ca model statului român. Această organizație a stimulat apoi organizațiile creștine similare din toată lumea{\cîte 62}. Atitudinea Sfanțului Vasile cel Mare față de educația și cultură profana Tradiția rigorista a scriitorilor bisericești Tertulian și Tațian, care, în numele credinței, excludeau cultură profana, avea reprezentanți și în secolul al IV-lea. Chiar Sfântă Macrina cea tânără, sora Sfanțului Vasile, împărtășea această exagerare. Pe de altă parte, împăratul Iulian Apostatul decretase interdicția
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
secolul al IV-lea. Chiar Sfântă Macrina cea tânără, sora Sfanțului Vasile, împărtășea această exagerare. Pe de altă parte, împăratul Iulian Apostatul decretase interdicția creștinilor de a se folosi de cultură profana și de a frecvență școlile laice. Această atitudine rigorista din partea unor creștini „era inspirată, desigur, numai de teama contaminării și confuziei, pe care o putea produce în sufletele insuficient pregătite, cunoașterea culturii antice”{\cîte 63}. Cu toate acestea, Sfanțul Vasile, ajuns la Atena, și-a dat seama că „credință
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
instinctelor de nestăvilit trebuie să li se plătească un tribut), din povestirea a patra a primei zile, păcătuiește cu o fetișcană „frumoasă și fragedă ca o floare”534 în incinta mănăstirii și este surprins de stareț, care, deși se dovedește rigorist și peste măsură de sever, nu urmărește decât să-și rețină copila pentru bunul său plac, dovedind și ipocrizie pe lângă aviditate sexuală. Starețul nu este condamnat din cauză că s-a înfruptat din „prada” tânărului, ci din pricina neînțelegerii și a spiritului intransigent
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îndoială, niște adulterine, care dau glas și dezlănțuire instinctelor celor mai ascunse și în același timp firești, dar care găsesc, aproape de fiecare dată, o justificare pentru purtarea lor. Vinovați de decăderea lor morală sunt soții geloși, autoritari, bătrâni sau prea rigoriști (II.10, IV.10, V.10, VII.5, Mai din Povestirea neguțătorului). În povestirea a zecea din cea de-a doua zi a Decameronului, Dioneo își propune să istorisească o întâmplare care se dorește ilustrativă și certifică faptul că femeile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe autocontrol. Corelațiile dintre stilul(modelul) educativ și clasa socială sunt, însă, departe de a fi absolute. Bourdieu insistă asupra importanței traiectoriei de clasă. În general, familiile în mobilitate socială, ascendentă sau descendentă, sunt cele care adoptă mai frecvent modele rigoriste. Confirmând ipotezele dependenței modelelor educative familiale de structura de clasă a societății și de traiectoria familială, A.Percheron observă dependența modelului educativ de mediul social și de ideologia familială(mediul rural, mai conservator în materie de ideologie familială este mai
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Confirmând ipotezele dependenței modelelor educative familiale de structura de clasă a societății și de traiectoria familială, A.Percheron observă dependența modelului educativ de mediul social și de ideologia familială(mediul rural, mai conservator în materie de ideologie familială este mai “rigorist” și cu cât este mai mare tradiționalismul în ce privește familia, religia și armata, cu atât este preferat “rigorismul ” educativ). Cercetătoarea franceză diferențiază, în funcție de concepția lor cu privire la ordinea morală și socială, de practicile cotidiene în luarea deciziilor și în repartizarea sarcinilor domestice
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
nu ar trebui pedepsit decât în cazul în care pedeapsa ar avea consecințe valoroase, în al doilea rând, dacă ar rezulta urmări valoroase, pedeapsa ar trebui să fie aplicată. Cei mai mulți ar accepta, fără îndoială, prima variantă, îndepărtându-se astfel de rigoriștii care cer existența vinovăției ca o condiție morală suficientă a pedepsei. Câțiva ar susține și cea de-a doua variantă, dar în conjuncție cu prima. Nici unii nu permit sau încurajează pedepsirea nevinovaților, pentru că acest lucru ar fi logic posibil doar
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
pasaj din Crp că, afirmând supremația legii morale a rațiunii, Kant „nu poate ocoli cu totul o viziune înstrăinată asupra omului și a moralității”10. În sprijinul acestei aprecieri, bazate pe supoziția că filosoful german ar fi elaborat „un model rigorist al moralității absolute”, se citează un fragment dintr-un cunoscut pasaj al Crp. Iată acest pasaj, în întregime: Dar ceea ce dăunează îngâmfării noastre, în propria noastră judecată, umilește. Aici legea morală umilește inevitabil pe fiecare om, când acesta compară cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
chiar moral fundamentaliste. * * * Considerațiile de până acum nu oferă o susținere destul de puternică pentru caracterizarea filosofiei morale a lui Kant drept rigoristă. Există un alt sens în care s-ar putea afirma în mod îndreptățit că ea conține o componentă rigoristă. Și anume, în sensul că dincolo de ceea ce ne dictează imperativul categoric, ar exista obligații sau îndatoriri morale necondiționate, care nu admit nici o excepție. Este un punct de vedere care poate fi caracterizat drept rigorist. Studiul de față va fi consacrat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pot fi formulate doar ipoteze mai mult sau mai puțin plauzibile. A pune totul pe seama slăbiciunii bătrâneții nu mi se pare a fi una dintre ele. Unii interpreți sugerează că în scrierea lui Kant accente pe care le putem numi rigoriste, adică formularea de prescipții și interdicții ca îndatoriri necondiționate, ar fi consecința incapacității filosofului de a aprecia întotdeauna distanța care separă o lume ideală, locuită de ființe raționale perfecte, de lumea reală. În formularea pe care a dat-o îndatoririlor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cunoaștem, lasă să se înțeleagă Kant, este prudent să pornim de la presupoziția că ei sunt răi, chiar dacă riscăm în acest fel să-i neîndreptățim pe unii dintre ei. Cu toate acestea, unele din considerațiile de mai sus cu privire la originile tendințelor rigoriste ale lui Kant, dincolo de educația religioasă primită în tinerețe, nu sunt lipsite de plauzibilitate. Am în vedere îndeosebi împrejurarea că în centrul reflecției morale a lui Kant nu au stat acele situații profund dilematice în care omul cu intenții pure
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu acele situații de viață care desfid presupoziții morale rigide. Fără a întreține o imagine naivă asupra omului, Kant a trăit într-o anumită izolare de urgiile vremii sale41, ceea ce poate explica în parte faptul că a putut nutri iluzii rigoriste. Unor asemenea conjecturi li s-ar putea alătura încă una. Este posibil ca, în anii mai târzii, încrederea lui Kant în puterea de îndrumare a rațiunii comune să fi scăzut. El nu ar mai fi crezut cu aceeași fermitate că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
astfel mă roade adesea gândul Că nu sunt virtuos.” 7. Immanuel Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 18. 8. Bunăoară un recenzent al lucrării, mai sus amintite, a Marciei W. Baron scrie: „Oricine respinge etica lui Kant drept iremediabil rigoristă și lipsită de sentimente trebuie mai întâi să citească lucrarea îngrijită a lui Baron”. 9. Vezi Ioan Humă, Geneza conștiinței morale, Editura Academiei Române, București, 2004, p. 30. 10. Ibidem, p. 31. 11. Immanuel Kant, Critica rațiunii practice, pp. 163-164. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
explicare sociologică a societății românești în tranziție. Cartea redă în mod special rezultatele prelucrării experienței mele de sociolog în cei 14 ani de schimbări profunde ale societății noastre. Trebuie să recunosc că aici încalc cu bună știință principiile unei sociologii rigoriste, care cer să nu formulezi estimări asupra realității decât pe baza unei metodologii înalt elaborate și să te abții de la afirmații pe care nu le poți proba într-o măsură suficientă. În calitate de sociolog, membru al colectivității, simt că este de
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]