12 matches
-
atat mai putin, Administrația pe care o reprezintă. La rigoare, pot sa admit ca nu se face să comentezi legile unei țări care te-a primit în calitate de diplomat. Dar, pentru numele lui Agamiță Dandanache, cine s-a trezit să fie rigorist într-o țară în care președintele confundă ziaristele cu animatoarele, primul ministru face declarații despre mucii din freza unui coleg de partid, iar ministrul de externe visează cu ochii deschiși la ghetto-uri pentru infractori? Ambasadorul Taubman nu s-a trezit
Coloana vertebrală gonflabilă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82919_a_84244]
-
musulmană, dacă nu direct la Șaria, cel puțin la reintroducerea precizărilor izvorâte din Șaria în legislație. Practica și interpretarea acestei surse însă, diferă considerabil de la o țară la alta și este obiectul unor lupte politice crâncene, fie între liberali și rigoriști cum este cazul în Tunisia sau în Egipt (liberalii militând pentru a aplicare suplă și facultativă, rigoriștii pentru o aplicare strictă și obligatorie a precizărilor inspirate din Șaria), fie între suniți și șiiți cum este cazul în Irak sau în
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
O altă problemă, nu mai puțin spinoasă, o constituia mulțimea de creștini, care renegaseră credința în timpul persecuției, așa zișii „"lapși"”; judecând după omagiul în versuri compus în cinstea sa de papa Damas I, Marcel I a fost mai degrabă un rigorist care, pentru severitatea penitențelor impuse lapșilor a fost curând urât de aproape toată comunitatea romană. Urmare a acestei atitudini rigoriste au fost și dezordinile publice (ajungând, după unii istorici, până la vărsare de sânge) care au provocat intervenția lui Maxențiu; Marcel
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
buni”. (Op. cit., Vol. II, p. 395.) UN SENS AL RIGORISMULUI MORAL S-a discutat și se discută încă dacă poziția lui Kant cu privire la îndatoririle morale ale omului a fost sau nu una rigoristă. Dacă la întrebarea „A fost Kant un rigorist moral?” s-au dat răspunsuri diferite, faptul se explică prin accepțiile distincte care au fost conferite acestei expresii de către comentatori și interpreți. S-a susținut adesea că rigorismul moral este o consecință a viziunii lui Kant asupra sensului și țelului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
afirmația că moralitatea deplină este condiția sine qua non a fericirii omului și aceea că ele ar fi în genere incompatibile, că prețul rectitudinii morale ar fi renunțarea la fericire. Punctul de vedere potrivit căruia Kant ar fi fost un rigorist moral în sensul că el a opus moralitatea fericirii și mulțumirii nu găsește nici un sprijin în scrierile sale, și nici în ceea ce știm despre modul cum a trăit el. Angajamentul lui Kant față de prescripțiile rațiunii practice era, ce-i drept
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
îndreptățit că ea conține o componentă rigoristă. Și anume, în sensul că dincolo de ceea ce ne dictează imperativul categoric, ar exista obligații sau îndatoriri morale necondiționate, care nu admit nici o excepție. Este un punct de vedere care poate fi caracterizat drept rigorist. Studiul de față va fi consacrat acestui sens al rigorismului moral la Kant. Cea de a doua parte a Metafizicii moravurilor (Mm), Pmtv, este consacrată unei elaborări sistematice a vederilor lui Kant despre îndatoririle morale ale omului atât ca îndatoriri
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
spiritului gândirii lui Kant, chiar și împotriva unora dintre afirmațiile sale explicite 32 Punctul de vedere potrivit căruia există, dincolo de criteriul suprem al moralității, legi morale sau legi practice care stabilesc îndatoriri sau interdicții necondiționate, absolute, poate fi calificat drept rigorist. Iar poziția pe care a susținut-o Kant cu privire la datoria veracității și la interdicția minciunii, în scrieri târzii, cade sub acuzația de rigorism. Este o poziție surprinzătoare în măsura în care, așa cum am arătat, ea va putea fi caracterizată drept o inconsecvență în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
relației cu Alianța Civică. Aici se pune Întrebarea ce s-ar fi Întâmplat dacă ar fi urmat linia Alianței Civice, o direcție pe care am simțit-o puțin și la tine. Apropo de domnul Valerian Stan: eu Îl consider un rigorist. Nu Îl cunosc personal, nu cred că ne-am Întâlnit vreodată. Cred că avea o poziție foarte fermă În momentul respectiv și a Încercat Într-adevăr să impună niște proceduri legale În lupta Împotriva corupției. Pe de altă parte, primele
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
o asemenea opinie ar prevala. Aruncarea noastră peste bordul european ar deveni inevitabilă. Probabil ne este prea greu să ne amintim imperativul categoric kantian: acționează astfel încât maxima acțiunii tale ar putea deveni oricând lege universală. Poate este un principiu prea „rigorist”. Dar nici eludarea lui nu face lumea mai bună, dimpotrivă. Subiectiv vorbind, presupun că părinții lui Mircea Mihăieș mai trăiesc, sunt sănătoși și că nu se bucură deloc de judecățile de valoare ale fiului lor. Dimpotrivă, se simt adânc umiliți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
sunt decât un afluent pierdut al curentului saduceean? Ambele ipoteze sunt posibile, datele se potrivesc. Editorul periodicului La Revue de Qumran, Emile Puech, prezent și el aici, îmi prezintă principalele date istorice ale locului: pe la 150 î. Hr., un grup de rigoriști face secesiune, părăsește Templul, lăsându-l în mâinile fariseilor considerați a fi laxiști și prea elenizanți, pentru a merge să găsească sfințenia în deșert (abținere de la orice plăcere carnală, sărăcie, asceză). Membrii grupului iau cu ei și o însemnată cantitate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în consecință, remarcă dl. Vartic, "dacă la eroul cehovian se poate detecta o prudență grotesc-sofocliană, la eroul caragialian se revelă o revoltă grotesc-euripidiană". în fine, avem a face cu o integrare biblică. Casierul obsedat de ideea incorectitudinii ar fi un "rigorist strict de tip paulin", veșnic nesincronizat cu un "transcendent" de birocratică factură, "de tip arhaic, precreștin, adică indiferent la morală și, deci, întru totul capricios și pervers". Procedeul comparativ ne întîmpină și-n alte numeroase pagini, cu aceeași alură spectaculoasă
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
o parte o draperie care ascundea o ușă și Munro ieși pe acolo. Ozenfant se reîntoarse în mijlocul încăperii rîzînd pe înfundate și frecîndu-și mîinile. — I-ai observat transpirația de pe frunte? Nu i-a prea plăcut ce-a văzut; este un rigorist, Lanark. Nu ne poate înțelege boala. — Ce înseamnă rigorist? — Un ins care își negociază clădura. Rigoriștii nu-și rețin căldura, o oferă, însă doar în schimbul unor provizii noi. Sînt oameni de nădejde, și cînd se îmbolnăvesc, se sfărîmă în cristale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]