158 matches
-
numai în disensiune. Eventual cu o persoană șubrezită nu numai de atâtea experiențe contrare, de atâtea belele ori contradicții trăite ori rostite, el fiind de fapt un ins cinstit, un simplu cetățean, cum zice în vorbirea sa veșnic dată la rindea străvechiul dialectician Ion Iliescu...
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
într-un interviu luat profesorului Al. Husar, la împlinirea vârstei de 70 de ani, ziceați ceva frumos, ca un cinstit "uvrier", apropo de cum vă petreceți timpul. Mai trageți și acum, cu aceeași râvnă, zile în șir, "ca un tâmplar la rindea"? - Da, domnule Iancu, și azi, cu peana în mână îmi caut liniștea în muncă, dând viață unor mormane de fișe adunate în cursul vremii într-o casă de fier ce-o aveam la Năsăud, ferită de ochi străini sau ostili
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
și viața din spatele ei: „morții i se adaugă un soi de consolare, o viață după moarte”. Moartea și jocul sunt indisolubil Împletite de-a lungul copilăriei scriitoarei: lângă sicrie Își făcea fetița de altădată cârlionți și șaluri din spiralele de rindea, iar din literele aurite cu care tâmplarul scria pe sicrie numele celor morți, „eu Îmi făceam inele, lănțișoare și cercei”. Odată cu mutarea scriitoarei la oraș, regele se substituie definitiv morții, acelei morți de care fugise copila când Își dăduse seama
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
șifonier, / și pompele funebre sunau la vecin, / și iar ne sărutam, c-o legitimă bucurie”), cu “ieșiri” spre oniric, ca un fel de exerciții de imaginație pornind deocamdată de la o abstracțiune aproximată metaforic (“Sub becuri astenice / se dau gândurile la rindea / șerpi blonzi de talaj / se zvârcolesc pe mese afumate /.../ De unde atâta talaj blond / infinită perucă de înger / lângă mese înnegrite / capete cad”) sau “descriind” în chip mai direct atmosfera de coșmar (“Vine o vreme / când împrejurul casei tale / crește apa
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Emil Brumaru Îmi stai pe creieri în genunchi și-n coate. Cum crezi, iubito, că mai pot răbda Mi-s simțurile trase la rindea, Șira spinării-mi zbîrnîie în spate, Zmulsă din trup și-umplută cu smîntînă, Ca tulnicul ciobanului mișel Care, tot sihăstrind, în dos de stînă Și-l freacă-n blana fragedă de miel. Ci n-aștepta să-mi deie-n clocot
Sonetul geluit c-o tarantulă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11029_a_12354]
-
romanul Pe patul de moarte asistăm mai întîi la agonia lui Addie Bundren, în timpul căreia unul dintre băieții săi îi face racla, la fereastră, de unde ea vrea să-i fie arătată fiecare scîndură tăiată acolo cu fierăstrăul și dată la rindea. Urmează călătoria soțului său, Anse Bundren, și a celor 5 copii ai lor, cu sicriul în căruță, din ținutul Yoknopatawpfa pînă în Jefferson, pentru a se respecta dorința femeii de a fi îngropată în orașul în care s-a născut
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
și mă lași/ tăiat de cuvinte, hăcuit -/ eremit/ dintr-un neam de bărboși inconformi pauperi,/ trecînd de pe un umăr pe altul/ ziua de ieri, de mîine, de ieri// Te duci, te desprinzi de pe rețină,/ din inima mea trasă acum la rindea,/ rafinată, lehuza/ cu pîntecele supt de tăcere// Treci, te petreci,/ fără să știi nimic despre/ croazierele mele/ în marea cea mare// Pleci și mă lași/ cu heruvii în Iași -/ sat tulburat de spahii,/ clopotnița/ în care doar morții sînt vii
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
să bocăne îngrozitor, rășpăluind podelele. Se retrase câțiva pași de-a-ndăratelea parcă-l împingea cineva în piept -, apoi se întoarse cu spatele la ușă, fără nici un interes pentru ce se petrece afară, și, ocolind de cealaltă parte tejgheaua grosolană de scânduri nedate la rindea, netedă și lucioasă numai unde o frecaseră clienții cu coatele, se așeză pe scaunul larg de lemn, scobit ca o strană, poate chiar o strană de biserică, și se-ntinse în așa fel ca ciotul ascuțit de lemn să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-mi aud vocea. E o cochetărie tipică ciudaților, în caz că nu știai. Da’ la un moment dat o să le ascult pe toate sau, mă rog, câte vor fi înregistrate atunci și o să le copiez și o să le dau un pic la rindea și o să sune într un mare fel. Scriu. Pe ici, pe colo. Nu mare brânză. De asta te-ai prins și tu. Da’ de chestia asta nu știe nimeni. Deocamdată, vreau să spun. Dacă iese mișto, văd eu. Fac ceva
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nude și de prost gust te loveau direct în plex, îți apucau neuronii de terminațiile nervoase și ți-i trânteau la pământ. Totul într-o harababură infectă, țâțe, copii mutilați de foc, declarații ale unor politicieni cu creierul tras la rindea... Închise ziarul. Ce lume e asta să evadezi în ea? Realitatea, oricât de nasoală, e mai digerabilă. — Cafea, cafea.... Mai dorește cineva? Pe hol trecu un băiețel de vreo zece ani cu o tavă pe care purta câteva păhărele de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu badea Ion și cu primarul. Se prezentă, pe la 10, la badea Ion, se așezară din nou sub icoane și Petre începu: Bade Ioane, ești un om cinstit, priceput, muncitor, în putere și mai ai mulți ani înainte de tras la rindea. Treaba aia cu desenele o putem face și te ajut cu plăcere. Dar aseară afinata și busuioaca dumitale m-au făcut să visez. Mă gândesc să punem la cale cu dumneata, cu lelea Maria, cu Carmen, cu alți oameni muncitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
păstrate. Un sistem normativ este general, nu poate și nu trebuie să intre în amănunte, în intimitatea textului - mai ales a celui poetic. Altfel - se ajunge, cum s-a și ajuns, la poezia ternă, plată, la scrierea netedă, trasă la rindea, a poeziei clasice, împotriva voinței autorilor, împotriva firii limbii în general. În altă ordine de idei, acest tip de analiză filologică lămurește condiția lui Eminescu în vara lui 1883, în preziua scoaterii sale din viața civilă. Se demonstrează că poetul
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
un algoritm. Sfântă naivitate: "- Și eu știu să fac orice, ca tot omul de pe la noi; mi-am ridicat singur poarta și stâlpii de la târnaț, ba și țigla pe casă am făcut-o eu. Cioplesc cu tesla, cu barda, ajustez cu rindeaua. Am făcut și o vioară, din frasin. Eram meșter de mic, de aia a vrut unchiu' Costică să mă ducă și pe mine la Paris, dar nu m-a lăsat mama; a zis că-i prea departe, și cum o să
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
dușuri reci, să uite de suferința lumii? Dacă-ți zice unul că poate face minuni, nu-l bagi în cămașă de forță? Și dacă povestește că e cel care-a cioplit crucea, știa de ce-o face și dădea cu rindeaua să fie netedă, își trecea buricele degetelor să simtă așchiile și nodurile din lemn, asta este pedeapsa lui, să știe și să nu moară... *** Pe Anatol e mai greu să-l găsești treaz. Poate să nu fie foarte beat și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
A doua zi el află tot de la mama lui Mituș că Mitică al lui Caloianu plecase cu căruța în căutarea lui Culae și că nu se întorsese. O să-l găsească, se arătă el optimist, apoi se apucă să dea la rindea, pe masa din chioșc, niște scânduri, din care voia să meșterească o ferestruică pentru paravanul din fața bucătăriei. 6 În timp ce lucra, se auzi clopotul bătând la biserică, întâi mai încet, apoi tot mai tare și mai stăruitor. Mirat, lăsă rindeaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la rindea, pe masa din chioșc, niște scânduri, din care voia să meșterească o ferestruică pentru paravanul din fața bucătăriei. 6 În timp ce lucra, se auzi clopotul bătând la biserică, întâi mai încet, apoi tot mai tare și mai stăruitor. Mirat, lăsă rindeaua din mână și o apucă spre poarta de la drum, să vadă ce s-a întâmplat. În poartă dădu nas în nas cu poștașul, care tocmai se oprise pe podișca din fața casei și voia să intre în curte, ca să-i aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mult pe lângă casă, așa fel ca nici soarele să n-o ardă și nici vântul să n-o bată la vreme de seceriș ori de prașilă pe mănoasele ogoare dinspre apa Moldovei. Și asta atâta vreme cât meseriașul câștiga destul de bine la rindea și cuțitoaie ca să-și angajeze lucrători vrednici pentru munca grea a câmpului. Așa că Năstăsiei îi rămânea doar să aibă grijă de păsări, ce-i drept destul de multe și de diferite, de doi-trei godaci, de doi copilași bălai, și în rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
abia puteau fi distinse unul de altul. Punctul central era alcătuit dintr-o pupilă aproape neagră, care îmi susținea privirea în continuu și cu gravitate. Adesea m-am întrebat: A cui mână a desenat cercurile dintr-o scândură dată la rindea? Și a cui este privirea pe care o vezi acolo? Acest fel iscoditor și intim de a privi suprafețe limitate îl învățasem de la bunicul. Cândva, la începutul drumului lui de necititor și nescriitor, tata îi cumpărase un instrument ajutător, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
întrezărești la o fereastră, lângă piața Kornhamn. VIGNETĂ Tocmai în felul acesta priveam eu nodul de pe capacul băncii din fața mea în acea primă zi de școală. Și așa, pătrunzător și meditativ, am privit nodurile din scândurile de pin, date la rindea și lustruite, vreme de șapte ani, cât a durat școala mea. în unele zile mai puteam și să-mi las privirea să se odihnească pe planșele unde uneori se întâmpla ca Iisus să vindece paraliticul sau mergea pe suprafața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a limbii sub presiunea ideologiei dominante: pe de o parte, limba este chiuretată de conotații ce sînt considerate inavuabile sub raportul standardelor în vogă, pe de altă parte, în locul lor sînt introduse clișeele inerte ale limbajului oficial: stinghii date la rindea pe care mintea lunecă fără pericolul de a se împiedica în ele. Rezultatul este aplatizarea filonului afectiv al limbii, cu toate consecințele pe care le resimțim astăzi: scleroza flexionară, sărăcirea lexicală și treptata mumificare a limbii. Într-un asemenea mediu
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
se vor opri decât în inima Africii; iar tu te-ndrepți spre Split, spre ceea ce fost-a cândva Iugoslavia. PESAH (după o narațiune de V. Neumark) Întunecată, masa aceea din lemn masiv de stejar jupuit (subțiat cu multă grijă la rindea și dat apoi cu lac francez), ștearsă de praf întotdeauna, mereu întinsă în sufrageria noastră tăiată-n mobilă de frasin cu tente cenușii, masă ce-o folosim și azi la Pesah, e cea de ei cărată la Dover și sechestrată
RODY GORMAN by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7441_a_8766]
-
ezită s-o facă de teamă să nu fie stigmatizați. Rezultatul este o carte în care nu avem de-a face cu un Eminescu ad usum delphini, unul pe înțelesul proștilor și pe placul supraveghetorilor ideologici; un Eminescu dat la rindea și îmbrăcat în hainele de gală ale corectitudinii politice; un Eminescu care să facă figura unui poet nebun a cărui principală însușire era aceea că, în afara de versificație, nu se pricepea la nimic. "Am început să mă documentez și să
Poetul desfigurat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7589_a_8914]
-
și a lirei (Alexandra Pârvan) și Inconstance, ennui, inquiétude. Pascal și Cioran (Ciprian Vălcan) În rest, majoritatea textelor te indispun prin netezimea nuanțelor și prin platitudinea ideilor. E ca și cum ai călca pe suprafața unor surcele care au fost date la rindea, lăsînd privirii suprafața fără asperități a unor texte moarte, lucioase ca lemnul sec al sicrielor făcute la comandă. Titlul cărții - Ispita alexandrinismului - redă ceva din polimorfia ei iritantă. De fapt, el surprinde, în formă concentrată, conținutul volumului. Căci alexandrinismul, ca
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
care cad sub pragul de toleranță estetică: cel mai slab sub unghiul expresiei literare e dialogul cu Petru Popescu, ale cărui răspunsuri sunt de o netezime seacă și previzibilă, romancierul lăsînd impresia că nu poate ieși din rutina trasă la rindea a unui spirit plat. După ce i-ai parcurs nuanțele la primele două întrebări, știi deja cum va răspunde la următoarele, de aceea riscul de surpriză la care ești supus citindu-l e nul. Al doilea interviu care dezamăgește e cel
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
literă, pe zațul paginii electronice. Văzînd cît de repede se adună rîndurile, nautistului îi sporește moralul, crezîndu-se prolific și inspirat, cînd de fapt e tern și plat. Asperitățile de stil i se pare prejudecăți calofile, de aceea le dă pe rindea spre a rămîne cu un text neted ca o limbă de vițel și opac ca o curea de piele. Toate aceste semne trădează o infirmitate de care suferă oricine și-a făcut din monitor un altar în fața căruia își desfășoară
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]