46 matches
-
sanatoriul lui Lucian Petrescu (vîndut unui american de origine neclară) unde lumea bună vine ca să slăbească, însă unde se dovedește că aerul regiunii îngrașă. Afinitățile elective ale lui Ungureanu cu Ionescu fac posibilă o astfel de apropiere: îngrășarea e o rinocerizare a zilelor noastre, iar 60% din populația României e supraponderală (Ungureanu are un vocabular foarte bogat cînd vine vorba să desemneze luarea în greutate, de la grăscior la dodoloață). Ceea ce-l salvează pe idealistul director e umorul - umorul negru, ironia, autoironia
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
portughez, 1945). Lipsă de percepție psihologică? Naivitate? "Naivitate catastrofală" cum vedea Sebastian însuși rătăcirea prietenului său cel mai bun în mișcarea huliganică a lui Codreanu? Mai tîrziu, Eugen Ionescu avea să descrie conversiunea la legionarism ca pe un fenomen de "rinocerizare", adică de isterie colectivă, de înregimentare mimetică, de adopțiune a unui crez fals, agresiv, pe cît de nociv pe atît de stupid. Eu aș descrie același fenomen în termenii "autopersuasiunii", ca o variantă a ceea ce analizează Ceslaw Milosz în The
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
să dea satisfacție "fundamentalismului ardelenesc", aducător de succese sigure. Îi contrariază prin aceasta pe Mariuțan, pe Rodica Filipescu și pe ceilalți colegi de la ziar care optaseră, ca și el mai demult, pentru linia moderată, rațională. A vorbi în legătură cu el de "rinocerizare" nu este impropriu, omul devenind altul pe nesimțite, sub presiunile insidioase ale lui Mârzea, despre care se poate spune că ajunge să locuiască sufletește în el. Între primul Amedeu și cel de după împrietenirea cu Mârzea există și continuitate și ruptură
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
provocatoare până la a deveni demnă de o critică severă, așa după cum - bănuim - extrem de exigent a fost el însuși, față de tot materialul pus la dispoziție, incepand, desigur, cu acela numit “resursa umană”. Directorul de scenă american duce la extrem procesul de rinocerizare, extinzându-l de la spațiile de joc (care, în afară scenei, cuprind fosa - loc al mlaștinii ce poate exploda oricând, contaminandu-i pe spectatori!), de la “coloana sonoră” bulversantă și de la toate elementele vizual-auditive de o materialitate atât de palpabila încât îți
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
sonoră” bulversantă și de la toate elementele vizual-auditive de o materialitate atât de palpabila încât îți dau frisoane, îți fac pielea de găină, te fac să salți de pe fotoliul de spectator, iti strâng inima în menghina angoaselor cu aură extinctiva... până la rinocerizarea chiar a textului piesei, prag atât de insolit încât nici macar Eugen Ionescu - poate unicul dramaturg din lume în fața căruia nu au existat bariere - nu l-a intuit, nu l-a visat și, desigur, nu avea cum să și-l asume
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
de a comunica incomunicabilul (“Descriu lucrurile care nu se lasă descrise”), propunându-și cât se poate de clar, încă din 1934: “Mai bine sa sfințesc fleacurile decât să compromit sfinții”. Într-o lume a tuturor vanităților, abandonărilor și trădărilor, a rinocerizării iminențe, rinocerizare radical instantanee și cumplit de violență (fie ea de sorginte nazistă, bolșevica ori, pur și simplu, ecou, val eruptiv venit din străfundurile lungului șir de animale sălbatice care ne locuiește) -, Robert Wilson îi biciuiește pe actori fără pic
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
comunica incomunicabilul (“Descriu lucrurile care nu se lasă descrise”), propunându-și cât se poate de clar, încă din 1934: “Mai bine sa sfințesc fleacurile decât să compromit sfinții”. Într-o lume a tuturor vanităților, abandonărilor și trădărilor, a rinocerizării iminențe, rinocerizare radical instantanee și cumplit de violență (fie ea de sorginte nazistă, bolșevica ori, pur și simplu, ecou, val eruptiv venit din străfundurile lungului șir de animale sălbatice care ne locuiește) -, Robert Wilson îi biciuiește pe actori fără pic de cruțare
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
cravatei (lat existențial), a pieptenului, a oglinzii... În rolul lui Berenger - aparent mutilat de Robert Wilson, deși avea ponderea covârșitoare în piesa, finalmente dovedindu-se unicul imun dintre personaje, singurul rămas om, cu misiunea de a regenera omenirea dispărută prin rinocerizare -, Valentin Mihali aduce cu legendarul Charlot - omagiu, voluntar ori involuntar al regizorului, la un secol de celebritate a lui Charlie Chaplin. Sunt momente care ne readuc în memorie mersul sincopat, de struț, al lui Chaplin din filmul Goana după aur
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
are, pe de o parte, meritul de a fi comprimat această parte a actului al II-lea, iar, pe de altă parte, de a fi optat nu pentru varianta facilă, ,,realistă“, de a ne înfățișa, fie și cu mijloace scenice, rinocerizarea lui Jean, creșterea cornului, înverzirea tot mai puternică a pielii, ci de a fi ales varianta cea mai dificilă: aceea de a sugera rinocerizarea lăuntrica. Claudiu Bleonț se achită cu brio de această misiune scenica de o dificultate comparabilă cu
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
fi optat nu pentru varianta facilă, ,,realistă“, de a ne înfățișa, fie și cu mijloace scenice, rinocerizarea lui Jean, creșterea cornului, înverzirea tot mai puternică a pielii, ci de a fi ales varianta cea mai dificilă: aceea de a sugera rinocerizarea lăuntrica. Claudiu Bleonț se achită cu brio de această misiune scenica de o dificultate comparabilă cu ascensiunea pe vârfurile Viștea Mare, Moldoveanul și Negoiul din Munții Făgărașului ori pe Brâna caprelor și piscul La Om din Piatră Craiului. Fondul capodoperei
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
a prietenului sau gata-gata să lunece pe panta ipohondriei (obsedat să nu devină altcineva, adică să nu se transforme în rinocer), în timp ce Mihali/ Berenger - baricadat în casă, șocat de metamorfozarea lui Jean, sub ochii lui - analizează, pe toate fețele, fenomenul rinocerizării, care l-a răvășit profund. Încercând să-l încurajeze, Dudard se întreabă dacă nu cumva e vorba doar de o curiozitate a naturii, o bizarerie, o extravaganța, un joc... Disecția sursei rinoceritei pleacă de la compararea ei cu gripă (,,Dar dacă
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
și volume. Spectacolul titanului nord-american atinge, pe alocuri, efecte de transparență, conjugate cu un fel de chemare spre difuz, vag și mister, cu izvoare în arta cinetica. Mesajul piesei lui Eugen Ionescu și al spectacolului lui Robert Wilson este acesta - rinocerizarea poate fi preîntâmpinata/ evitată numai și numai prin cultivarea caracterului integru, prin autocontrol riguros, prin respectarea strictă a cutumelor și a tablei de valori ale umanității, verificate de-a lungul secolelor, prin educație, cultura și trăire spirituală profundă. Inscripția de pe
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
descurcăreț fără scrupule, minciună, o teamă ascunsă și o fatalitate mai veche, aceleași structuri politice și polițienești altfel machiate, aceeași mentalitate și supunere colectivă“. Dacă faptul că, „la nivel mediu“, „omul autentic“ e pe cale de dispariție, apare dătător de speranțe, rinocerizarea elitei intelectuale (firește, cu excepții, „focuri ce ard pe culmile disperării“) reprezintă în vederile scriitorului un simptom dramatic la maximum. | remarc|m că, dincolo de asemenea observații generale, cărora unii le-ar putea reproșa „banalitatea“ (cu toate că unui real repetitiv nu i
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
tolerabil. Revolta mea era și rămîne romantică. Din fericire." Sînt notațiile unui om care, trecut de jumătatea vieții, simte acut acel "neajuns de a se fi născut" (căci în inconfortul de a-și duce viața într-o lume în pragul rinocerizării, Ionescu și Cioran sînt suflete afine): Fie că vreau sau nu, aparțin lumii. Sînt neconsolat din cauza asta." E una din cele mai dure cărți ale lui Ionescu, unul din puținele momente în care își permite să dea verdicte universal valabile
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
reflexă, imediată, recrudescenței naționalismului xenofob, angajând dure polemici cu acesta, după cum colecția revistei o poate oricând proba. Unde a făcut-o? La "Revista revistelor", rubrică ce întrunește consensul redacțional, în rubricile permanente ale unor colaboratori acuzați aiuritor, tocmai ei, de "rinocerizare" (Mihai Zamfir, Dorin Tudoran) și, nu în ultimul rând, în editorialele directorului publicației supus și el aceleiași stigmatizări. Și totuși, ni s-ar putea zice, de unde nu e foc fum nu iese. Este adevărat, dar nu e chiar fără însemnătate
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
au rupt prietenii vechi și care se dovediseră capabile să reziste la examenul ideilor opuse. A fi de altă părere începuse deodată să însemne a fi de partea celui care te amenință. Crimele legionare produseseră în interbelic un efect asemănător. Rinocerizarea descrisă de Ionesco, proces treptat de asumare lașă a convingerilor celor mulți, are la capătul de sus violența și crima. Nici cea mai tare țesătură amicală nu le face față. Ideologiile îi despart pe oameni doar teoretic. Violența îi aruncă
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
despre fizionomia grupării tinerilor criterioniști (mi-a vorbit și mie, în 1986, despre acest să-i spun studiu, mărturisindu-mi că nu-l ține acasă; s-a pierdut, probabil, pentru totdeauna). Stahl consideră că Rinocerii lui Eugen Ionescu surprinde procesul rinocerizării membrilor grupării "Criterion" și, cu siguranță, știe ce spune. Dar despre legionarismul lui Comarnescu (Stahl povestește că l-a văzut îmbrăcat în cămașă verde) știu că a fost un episod de scurtă durată. Am găsit o scrisoare a lui Comarnescu
Un interviu incitant cu H.H. Stahl by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16098_a_17423]
-
aceeași clasă o competiție belicoasă. Felix Goldschmidt și Hans Adolf Bediner (Axel Moustache), un fel de Castor și Polux, își confruntă prietenia cu tocsinele propagandei naziste, iar dragostea se încarcă de accentele dramatice ale urii sau frustrării developate pe fondul rinocerizării serenei comunități. Gisela Glückseling (Alicja Bachelda-Curus), evreica și prietena ei Alfa Sigrid Binder (Iona Teodora Iacob), provenind dintr-o familie aristocratică, alcătuiesc un alt cuplu de forțe pe care însă războiul nu le antagonizează radical, dar pe care le separă
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
stare să ocupe un gol. De aici începe adevărata dramă a lui Eugen Ionescu. Fiindcă lui nu i-a mai rămas decât vanitatea. O dramă lipsită de sens, sterilă, irelevantă" (Facla, 19 iulie 1935). Împreună, fiecare în felul lui, detestă "rinocerizarea", nu cad nici într-o extremă, nici în alta. Rebelul Ionescu se pune tăios de-a curmezișul totalitarismului, apoi pleacă definitiv la Paris. Sebastian rămâne în țară, ostracizat, supus unui rechizitoriu aproape generalizat, interzis, la un moment dat, în activitatea
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
s-a acordat domnului Radu Alexandru de a-și dezlănțui disprețul (provenit în primul rînd dintr-o incultură mărturisită cu mîndrie din primele rînduri ale articolului) nu are nici un fel de legătură cu libertatea presei. Este libertatea mitocăniei, este libertatea rinocerizării, este semnul că nimic nu mai înseamnă nimic în România de azi. Așteptăm răspunsul dumneavoastră față de mizeria care s-a publicat sub numele de «Cațavencii», altfel vom considera ziarul dumneavoastră o altă variație la hîrtia igienică vîndută sub numele de
Revolta artiștilor, după criticile aduse Oanei Pellea: Domnule Dinescu, mizeria care se revarsă din articol ne lovește pe toți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/65287_a_66612]
-
Însă vremea competenței a trecut. În sensul ăsta, al panoramei din care dispar, fie prin moarte (anii 50 seceră masiv ce a mai rămas, trecuți prin pușcării și prin hărțuiri, din saloanele de odinioară), fie prin excludere, fie prin - vai! - rinocerizare, figuri după figuri, Jurnal-ul este un document de epocă. Însă calitatea de mărturie pe seama tuturor, a celor care simțeau la fel dar n-au avut, poate, tăria și ordinea interioară să scrie, nu i-o anulează pe cea de
Fleacuri și nenorociri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2923_a_4248]
-
apreciază că în interbelic Salvatorul națiunii s-a întrupat în Codreanu și, ca replică de stat, în Regele Carol al II-lea47. Școală Sociologică a suferit la mijlocul anilor '30 disidente pe masura ce o parte dintre membri au fost afectați de procesul de rinocerizare în desfășurare. Grupul constituit în jurul revistei Rânduiala, Dumitru Amzăr 48, Ernest Bernea 49, s-au desprins după 1935 din Școala Monografica și l-au atacat pe fondatorul ei. Alții, precum Traian Herseni 50, care va ajunge demnitar în guvernul legionar
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
urmă, la universitățile românești și chiar peste hotare, la pleiada slabă până la ridicol. Colegul meu de promoție, scriitorul Leo Butnaru, a descris extraordinar de bine atmosferă anilor noștri de studenție, în paginile unui jurnal în care se vede procesul de rinocerizare la care eram supuși pe toate căile. Parțial, s-a reușit, însă au fost și mulți colegi care și-au aparat sufletul. A fost o vreme foarte complicată. Pe de o parte, trăiam euforia dezghețului hrusciovist și mai apoi, a
AMINTIRI DESPRE BASARABIA, INTR-UN DIALOG CU EUGENIA GUZUN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350816_a_352145]
-
abordare inter- și multidisciplinară, dar poate fi și un domeniu de cuprins în viitoarele planuri de învățământ la masteratele unor facultăți. În sfârșit, ar mai fi de menționat stilul aparte, frumos al autorului, cele câteva cuvinte și sintagme noi introduse (rinocerizare, dolarizare, șomerizare, monștri ai averilor etc), prezența unor inexactități în cronologie, a unor tautologii, greșeli de tipar (inerente), umorul subtil, delicat la adresa celor cărora le strigă mereu: „Treziți-vă în deoumanism și evitați prăpastia!”; „Reînomeniți-vă și voi, fraților!” Cartea domnului
UN SUBIECT DE CERCETARE INTER- ŞI MULTI DISCIPLINARĂ de NICOLAE POSTOLACHE în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359071_a_360400]
-
înfiptă în carnea propriului chip. Privind cu durere către controversata noastră istorie recent apusă, pare că lumina cenușie a contemporaneității încearcă, la rându-i, din răsputeri să acopere în totalitate urletul nestăvilit al unei vremi cu față de monstru. Altfel spus, rinocerizarea sferei societalului de la început de veac XXI nu s-a încheiat, ci, nestingherit, continuă. Și continuă într-un sens defavorabil actului democratic al prezentului, instaurat prin sânge și moarte la finele lui 1989. Libertarul contemporan al lui Marcel Moreau își
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]