7,730 matches
-
cu gura plină de cuvinte Dar noi ramane-vom aproape de miezul clipelor fierbinte. Ne arde patimă în sânge curat că vinul din pahare De-acum ne despărțim, prieteni, pe firul vieții trecătoare. Vom trece mari și țări, oceane, ne-om risipi printre străini Dar nicăieri unde-om ajunge nu vom mai prinde rădăcini. Ne vom visa în nopți de vară, când soarele va fi apus Și nu vom ști de fiecare, cine-a rămas, cine s-a dus. Cine mai sta
PE, VOI, PRIETENI, VA MAI STRIG de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1463506049.html [Corola-blog/BlogPost/375857_a_377186]
-
Potopului au fost babilonienii, cu regele lor, Nabucodonosor, cel care care a reluat o idee mai veche, împreună cu oamenii săi, aceea de a urca un turn până la cer... Nabucodonosor - cel care a distrus Templul nostru, al evreilor, cucerindu-ne și risipindu-ne, și luându-ne prizonieri. Nu mă-ndoiesc că evreii exilați și prizonieri în Babilon au avut contribuția lor la edificarea Turnului care l-a supărat pe Dumnezeu, căci Omul - cu „O” mare - încerca, trufaș, să se înalțe pe sine
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1420088080.html [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
fumul în ghemotoace albe zgribulite ca așchii ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe câmpie un vals sonor dansat parcă de fluturi *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: vals de fluturi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1423555460.html [Corola-blog/BlogPost/382323_a_383652]
-
pe negândite, trecut, în care balansul poetei “se întreabă ce iubire să aleagă... reală sau virtuală?” (Symbol of the Power of Love). Volumul se încheie, așa cum era de așteptat, cu un gând despre iubire. Experiența descrisă este una reală, trăită, risipită cu generozitate. Dragostea se transformă la Daniela Voiculescu, într-o capodoperă, în singura investiție de suflet cu valoare. Taina stihurilor sale izvorăște și alunecă “pe firul timpului în doi/ mai sus de viața amânată...” (Tristețea). Daniela Voiculescu percepe puterea ascunsă
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cum_este_sa_traiesti_din_poezie_intr_un_timp_de_inger.html [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
-au murit în sufletul meu, și mereu clopotele depărtându-se ca niște cirezi într-o pădure de vis prădată de flutiri albi și de păsări albastre, s-a desfrunzit și gura ta de acel roșu care mă amețea,cuvintele se risipesc, norii vin în haite să ne-nvăluie cu ruine de amintiri care-ți umbresc obrajii tăi atât de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie pe gleznele de
APUS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1414836806.html [Corola-blog/BlogPost/341119_a_342448]
-
cu atențiile voastre regești... De sub blana de oaie ochii regelui se înviorară și întrebă curios: - Și nu va mai trebui să mi se ia sânge în fiecare zi? - O, nuu, Prealuminate Stăpân, sângele vostru este prea prețios pentru a fi risipit... Regele aruncă o privire crâncenă spre doctorii care, de frică, se înghesuiră unul într-altul și începură să dârdâie... - Dar cinstite magistre în ce limbă ați vorbit pe timpul consultului, că mi se părea cunoscută? - În elina veche preastrălucite rege, limba
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
linșată de privirea ta goală de mine. Răscrucea viselor este acum a coșmarurilor. eu , spre care să mă aplec? Caut mereu în mine și nu găsesc nimic din ceea știu că am. ce am făcut cu mine? cui m-am risipit toată? De undeva , dintr-un rând de poveste o fărâmă din mine scâncește , parcă a implorare. cine să mă smulgă din elucubrațiile mele ? rădăcinile îmi sunt bine înfipte în lașitate. nu mai vreau să simt nimic Referință Bibliografică: Fugă / Violetta
FUGĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 by http://confluente.ro/Fuga.html [Corola-blog/BlogPost/361501_a_362830]
-
de dor prea mărunt, Strigăt de suflet copleșit și cărunt, Șiroaie de gând pe oloane-alergând. Triști sunt și norii, alungați doar de vânt, Se strâng ca fiorii în colțuri de trup, Și-mbrățișați mult prea puternic, se rup, Patima lor risipindu-se-n ploi, pe pământ. Copacii-n culori, încă vii, fremătând, Se-ncolonează și-așteaptă al iernii salut, Un marș al tăcerii, cu pasul de lut, Onorul, prin frunze, solemn prezentând. Sunetul ploii, în noapte cântând, La gura sobei te
PLOAIE DE NOIEMBRIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1480276930.html [Corola-blog/BlogPost/382350_a_383679]
-
pentru patria noastră“. Energia colosală pe care ți-o dă proiecția mentală a Idealurilor Naționale l-a făcut pe Iorga să constate, pe jumătate întristat de silniciile istoriei, pe jumătate mândru de vigoarea Neamului Românesc:“Oricari alții s-ar fi risipit în lume. Pentru mai puțin se părăsesc și cele mai dulci patrii. Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, cînd s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oțelul, am întins
Națiunea, eterna iubire… by http://balabanesti.net/2014/05/24/natiunea-eterna-iubire/ [Corola-blog/BlogPost/339971_a_341300]
-
chestiuni fundamentale pentru că i s-a cerut și nu din voința clădirii unei opere. Acesta pare a fi motivul principal pentru care, în ciuda notorietății și a respectului de care a beneficiat în epoca interbelică, posteritatea îi este modestă. S-a risipit cu o superbă generozitate și cu umor. În conștiința noastă publică, numele lui Mircea Vulcănescu nu are nici pe departe ecoul celor ale lui Nae Ionescu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic sau Mircea Eliade, membri ai aceleeași mari familii spirituale. Poate
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1402470546.html [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
Doar puțini sunt cei cu minte... Nu-s nici leneși, nici aleargă... Ei, sunt cei mai indicate Fructul vieții să-l culeagă... Nu vă jucați cu "cartea vieții" Că, "bibliotecă" n-are altă... Citiți încet, cu calm dar siguri... Nu risipiți degeaba "CARTEA" HAIDUCUL Unde pleacă visele Când ochii se trezesc? Cine-aprinde soarele Când stelele pălesc? Ce ascunde marea Involburata-n spumă? Cum infloreste-un mugur Acoperit de brumă? De unde știe râul? Drumul către mare? De ce o efemera Traieste-o zi
ÎMPLETITURI DE CONDEI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/ada_segal_1438931054.html [Corola-blog/BlogPost/368152_a_369481]
-
Articolele Autorului văduvită de vise, femeie cu păcat, nu da vina pe măr, nu vezi că multe îți seamănă în iubit, în iubit și judecată? dar ce contează socoteala că uneori doi minus unul este zero? femeie, nu te mai risipi printre geometrii că unele linii sunt trase strâmb... Referință Bibliografică: Ea, acum / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1734, Anul V, 30 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
EA, ACUM de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1443598884.html [Corola-blog/BlogPost/369576_a_370905]
-
unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. În același timp, scrisul este și o înălțare spre zările pure ale respirației fiintei mele interioare. Aflându-mă asemenea unui liliac înflorit a doua oară la poarta înserării, cu puterile risipite pe cărările vieții, scrisul a rămas pentru mine singura putere nealterată. Încă mai pot supraveghea stilul, profunzimea, substanța și densitatea ideatică și meandrele scrisului. Închizând ochii, îi văd cu drag și cu emoție pe toți cei prezenți fizic, dar și
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1477639529.html [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
lumini, dar se temea și de boscheții întunecați de pe coline. Oricum, n-ar fi îndrăznit să se arate în câmp deschis, nici dacă ar fi fost tras de căpăstru. Odată cu răsăritul lunii, mari și arămii, întunericul din jur se mai risipi, iar Tragodas, recăpătându-și speranța, simți că este în stare să se îndrepte exact într-acolo unde mergea și luna. Și cum luna se îndrepta spre zidurile crenelate ale cetății, se hotărî și el să încerce să meargă într-acolo
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Atunci el le-a împărțit averea. Dar nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o țară depărtată și acolo și-a risipit averea trăind în desfrânări. Și, după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. Și, ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei țări și acesta l-
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
acestuia motivul real și profund pentru care la acel moment și în acel loc toți se bucurau. Iubirea acestui părinte, fixată în ceea ce numim subconștientul fiului cel mic, l-a făcut pe acesta să scape de pierzarea totală (după ce se risipise) din cauză că la un moment dat și pentru o anumită durată de timp nu a răspuns corespunzător iubirii tatălui. Aceeași iubire îl ajută acum pe fiul cel mare să nu cadă el însuși din iubirea cu care a răspuns corespunzător atâția
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
acel moment îl menținuse în normalitate. Cei doi fii descoperă și învață că tatăl lor (și Tatăl nostru) nu poate fi parțial, insuficient, și cu atât mai puțin nedrept în iubire. Este modul în care Dumnezeu, simbolizat de tatăl din parabolă, „risipește“, adică investește iubirea Sa. O investește în toți și în toate cu generozitatea Celui care nu duce lipsă de iubire, așteptând ca toți și toate să reacționeze iubind corespunzător, de așa manieră, încât să poată accede la bucuria ospățului Său
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
merit. Pentru că Gheorghe Izbășescu are o abilitate specifică a disimulării și acel rost adresativ al confesiunii lirice, cumulate cu înclinația spre comentariu, spre nuanțarea reflexivă a impresiilor ce aduc în poezie o atmosferă enigmatică, de spațiu septentrionic, care nu se risipește nici atunci când materia lirică e mai aproape de mărturisirea febrilă decât de notația austeră: "Dar pe treptele lui septembrie, dintr-o oglindă veche,/ un băiat caută între coperțile pânzate ale unui silogism/ echilibrul sângelui din mânile de-altădată,/ caută firul electric
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_izbasescu_cantece_de_mantui_al_florin_tene_1328504673.html [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
-s ușori precum sunt funigeii. Mai mlădioasă decât firul ierbii, De trupul tău ce-ascunde mari comori Atrași sunt plini de patimă imberbii, Printre bărbați tu faci mereu furori. Ești vis sau ești aievea mă paște întrebarea, În urma ta când risipești parfumul, Mă-ntreb unde-i femeia și-unde-i floarea Când întâmplarea ne-ntretaie drumul. Că tu-mi zâmbești când te-ntâlnesc în zori Și când în brațe-aș vrea să mi te strâng, Un val de vânt și tu dispari în
IUBITEI,POEM DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 by http://confluente.ro/Iubitei_poem_de_dragoste.html [Corola-blog/BlogPost/360112_a_361441]
-
nu avea cu ce să-și hrănească familia. Sfântul Spiridon l-a rugat să aștepte până a doua zi și la rugăciunea sfântului, în timpul nopții, s-a dezlănțuit o furtună cu multă ploaie care, pătrunzând în hambarele negustorului, i-a risipit tot grâul prin cetate și oamenii strângeau fiecare cât putea. Într-un caz asemănător, negustorul nu voia să vândă pe datorie ci numai pe aur, atât de avar și fără inimă ajunsese. Sfântul i-a dat celui strâmtorat un bulgăre
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 by http://confluente.ro/12_decembrie_sf_spiridon_f_ion_untaru_1386822970.html [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
unor lucruri la care renunți pentru totdeauna și pe care nu le vei mai putea face niciodată în viață. Nu poți face totul, poți împlini numai unele lucruri sau doar pe unul singur. Nu trebuie să ne epuizăm, să ne risipim în toate. Cînd decizi, selectezi ce vei face din mai multe variante alternative, una și bine, definitiv. Așa vei ști și ce nu vei mai face, poate, niciodată. Și chiar de la început, unii, deseori dintre rude apropiate (copii, soție, părinți
FUNDAŢIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ – DE LA VIS LA REALITATE (1) de GEO STROE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 by http://confluente.ro/geo_stroe_1481591446.html [Corola-blog/BlogPost/370583_a_371912]
-
zi mă duc la soare Eu într-o zi mă duc la soare Rupând lăstari de stele-n schimb, Dar mai întâi croiesc răzoare Făcând o punte cu Olimp. Am să trezesc din vise zorii Rămași între eternități, Din amintiri risipesc norii Apoi le sting lacrima-n cărți. Iar în poemul care vine Clipa întreag-o prind în vers Și-alerg cu mine-ntre destine Ca prin întregul univers. Eu într-o zi mă duc la soare Să prind o rază-n
EU ÎNTR-O ZI MĂ DUC LA SOARE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1486934667.html [Corola-blog/BlogPost/384778_a_386107]
-
te pocnește o maladie. Ești zdravăn, pește puțin timp cazi lat. Nu sunt scenarii sumbre, apocaliptice. Sunt realități. Nimeni să nu creadă că moștenește pământul. Cu atat mai putin, Cerul. Prețuiește clipă, dar, gândește-te și la viitorul tău. Nu risipi în vânt talanții ce ți s-au încredințat. Fă în așa fel că să spui într-o bună zi: nu-mi pare rau, n-am trăit degeaba. Iată și iată, acestea sunt mărturiile. Reflectă-ți chipul în ochii copilului tău
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Povatuiri_ca_n_legile_lui_murphy_ce_cezarina_adamescu_1335217913.html [Corola-blog/BlogPost/357124_a_358453]
-
cu ploile astea sâcâitoare și cu stolurile de frunze galbene spulberate în vârtejuri prin fața parbrizului, îl indispunea teribil pe Mototolea, ajuns șofer de taxi particular pe biata lui Dacie, călărită barbar de Nae Mărunțelu. Banii obținuți din vânzarea chioșcului se risipiseră pe reparații și piese, pe la mai multe ateliere auto, ca să pună cât de cât pe roate, iubita și scumpa lui Dacie. Altfel, cum să faci taximetrie cu o rablă? Mai ales în condițiile unei concurențe cu fălci de crocodil. Și
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
îmi va agita, când steaua ce-ți fusese hărăzită n-a mai luminat. Mă zdruncină din neguri întinsuri sufletești. Mi-ai pus în palme viața-ți, eu I-am încredințat-o; secundă fără timp, e firul vieții omenești, n-oi risipi-n uitare, nicicând, iubirea ce mi-ai dat-o. In cimitirul plin de fluturi, tăcerea vin să îți ascult; o liniște profundă tot corpul îmi inundă, mă domină, Tăicuțul meu ce dormi, eu, mereu copilul tău, adult, natura intră-n
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]