903 matches
-
în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Vălul rațiunii mă-nfășoară iară. Unde-i romantismul, cu al său alai? Mi-amintesc, prin lacrimi, de ultima seară, Când, la braț cu luna, ne simțeam în rai. Stele risipite se jucau, vioaie, Cu lumina blândă, clipocind discret. Chipul tău șăgalnic mirosea a ploaie, De sub abanoșii îmbrăcați cochet. Licurici sălbatici se prindeau în horă, Întețindu-și vrajba, sub frunzele noi. Dansul lor frenetic părea că adoră, Până la strigare, al naturii
ULTIMA VACANȚĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1427578596.html [Corola-blog/BlogPost/382587_a_383916]
-
bune a acestuia“. Aproape toate cântările acestei duminici sunt scrise la persoana întâi singular. Eu, cel care cânt sau rostesc slujba, sau cel care o ascult, sunt cel care „glasul desfrânatului aduc Ție, Doamne: greșit-am înaintea ochilor Tăi, Bunule; risipit-am bogăția darurilor Tale; dar mă primește pe mine, cel ce mă pocăiesc, Mântuitorule, și mă mântuiește“ (prima stihiră a Laudelor Utreniei). Am recitit toată slujba Duminicii de față. Într-adevăr, toate cântările și rugăciunile ei se referă la fiul
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
mână de femeie în casă!” Dar... revenindu-și și-a dat replica: „Care femeie ar vrea un bărbat ca el, sărăntoc care cu greu își câștiga păinea?” Se apucă să facă puțină ordine dacă se putea numi astfel îngrămădirea lucrurilor risipite, puse o față de masă care i s-a părut mai curată, două funduri de lemn pe care va pune puțină mămăliguță pe care o va face pe loc la ceaun. Va cumpăra puțină brânză și salam, și o sticlă de
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/berthold_aberman_1420092402.html [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
Autorului În ruginiul toamnei, când frunzele coboară, Prinos melancoliei din clipe de iubire, Prin amintiri tăcute și gânduri se strecoară Frânturi din visuri vechi, căzute-n adormire. Sub nucul din poiană, lângă sărutul verii, Bucăți din umbra-i deasă, aleargă risipite, Prin pajiște, mai umblă doar umbrele tăcerii Ascunse printre visuri, în clipele-adormite. Privirile-aruncate pe frunzele de tei Când mâinile iubirii se căutau tăcând, Le poart-acuma vântul pe margini de alei. Mirificul parfum... miroase doar în gând. Un fruct rămas stingher
E-ATÂTA GOL ÎN JUR... ŞI-ATÂT DE MULTĂ TOAMNĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/E_atata_gol_in_jur_si_atat_de_multa_toamna.html [Corola-blog/BlogPost/357171_a_358500]
-
fruct rămas stingher, în mărul auriu, Acoperit cu golul din frunzele căzute, Ca un stăpân, în spațiul rămas acum pustiu, Se vrea un martor viu al vremilor trecute. E-atâta gol în jur... și-atât de multă toamnă. Prin frunza risipită îi stă acum culoarea. Dar dărnicia ei, îi dă un iz de doamnă Și-n tot ce-a dăruit se lăfăie savoarea. Când față de frumos ne paște lăcomia, Din frunzele-arămii, mai strângem câte una, Să punem vieții dar, să-i
E-ATÂTA GOL ÎN JUR... ŞI-ATÂT DE MULTĂ TOAMNĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/E_atata_gol_in_jur_si_atat_de_multa_toamna.html [Corola-blog/BlogPost/357171_a_358500]
-
vedea mai bine marea care ne desparte. Și valurile îți vor străfulgera privirea, dar tu, nu te lăsa! Mergi mai departe! Chiar de durerea în clipa aceasta se împarte, Prin atâtea cioburi rătăcite și-n inimă cuibărite, ale unor chipuri risipite, Pentru a nu cădea, iubite, mergi mai departe! Topit de atâtea frânturi de viață prea bizare, Rămâi statornic acelor simțăminte milenare. E timpul totuși pentru a te elibera, de frica viscerală, Ce a umbrit lumina de la poarta ta stelară. E
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1491320697.html [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
că am însoțit-o accept cursa spre niciunde ȘI PLEACĂ cred în verdele amestecat prin alte culori dintre cer și ape agățat de cheia umbrelor caută ieșirea închid ochii și desenez prima oară luna plină în pletele brumate prind iubiri risipite ascult liniștea din cuvântul neștiut găsesc la toate rostul în amurgul lui calm sechestrată de visul dimineții sărut somnul zilei la lumina stelei de pe obrazul tău stâng aștept închiderea în versul trei... PE ORDINEA DE DOAR UN PUNCT mă trezește
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_gibu_poemele_visu_ana_maria_gibu_1374243972.html [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DEȘERTĂCIUNE-I VIAȚA Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Deșertăciune-i viața, cu lacrimi pe obraz, Singurătăți în porturi, corăbii risipite, Când nimeni nu te vede, doar luna pe pervaz, Din negură privești la clipe fericite. Și-ncerci să ți le-aduci de tine mai aproape, Mirosul lor te-mbată, îl ai în nări de-acum, Dar aspre răni în suflet
DEŞERTĂCIUNE-I VIAŢA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1478338683.html [Corola-blog/BlogPost/372725_a_374054]
-
plăpânde, grăbite și confuze Un soare fără vlagă, străin, hipermetrop./ Ascult tăcerea ierbii și mă gândesc la tine,/ Un roi de stele zboară din ochii-mi obosiți./ Mi-s gândurile, toate, oceane cristaline,/ Sub aștri ce se-apleacă spre ele, risipiți./ M-a năpădit tristețea, dar n-o las să m-absoarbă,/ I-am alungat și umbra din preajma mea, pe loc./ Încerc s-adun nisipul dintr-o iubire oarbă,/ Să-l cern ușor prin sita cea fără de noroc .” Într-o altă
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1443945681.html [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
zgomotul puternic, survenit pe neașteptate, mă determinase să tresar puternic. După încetarea modulațiilor sale prelungi, un vânt prăfos măturase plaja, aruncând în apa mării mai multe obiecte ușoare de pe țărm. Câțiva oameni se repeziseră cu țipete să-și strângă lucrurile risipite, zorindu-și copiii să renunțe la joacă. Mă ridicasem să văd ce se întâmpla dincolo de peretele șandramalei, lângă care stând fusesem feriți de efectul circulației tot mai intense a curenților de aer. Observasem numaidecât că orizontul dinspre uscat căpătase un
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
de-aici se mută,/ definitiv,/ în rama strămoșilor,/ zilnic ștearsă de praf” („Tristeți convenabile”). Limbajul acestei poezii are o funcție poetică, pentru că deplasează atenția de la referință la mesajul însuși: „Biciul lui Dumnezeu/ s-a vrut șarpele acesta,/ strivit în aurul risipit/ de propriul car alegoric./ Fire subțiri de lapte roziu/ din botu-i căscat se preling / unduind / către sânul/ de-acuma uscat”. Și acum intră mesajul: „Atât a rămas: / un dinte sfărmat/ și marele ochi de safir/ către cer/ înghețat.” („Sic transit
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1448272926.html [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
spinările lor de bouri Se îngrămădeau dincolo de orizont alte turme de nouri Asfințitul crapă într-n pîntec de mare Ce dulce, tulburătoare, a fost iubirea noastră A durat numai un zîmbet, o eternitate Un fulg de zăpadă din amintirile uitate Risipit ca raza de soare-n fereastră. @TORIDE Am crezut că bate vîntul În mesteacănul de-afară Că te-aud cîntînd duioasă Dulce ca o primăvară Dar eram singur sub cerul Încremenit într-o frunză Ca o pasăre pierdută Care tremură
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Versuri_alba.html [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
din Heidelberg (1992), cînd a expus alături de chinezul Yang Qi, AtelierFest '92 din Edinladung ș.a. Retras într-o mansarda insalubra de pe Aleea Parcului, măcinat de o boală incurabilă, George Aaron n-a mai fost capabil să lupte, lasindu-ne o operă risipita prin colecții particulare, almanahuri și paginile publicațiilor. Trupul său, atît cît a mai rămas din el, va fi înhumat în comuna natală. Fie-i țarina ușoară! (Cornel GALBEN) Referință Bibliografica: Destin / George Safir : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 228
DESTIN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Destin_0_1_2.html [Corola-blog/BlogPost/360887_a_362216]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > ELEONORA(LIDIA) DONDESI. CHEMAREA VÂNTULUI Autor: Varvară Magdalena Măneanu Publicat în: Ediția nr. 1349 din 10 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului ELEONORA(LIDIA) DONDESI. Chemarea vântului Griul cerului coboară, Peste sate risipite, Câte un horn pe nara, Aruncă fum ce leagă, Că într-o joacă, Norii călători prin țară. Pe potecile pierdute, Trece vâtul șueră, Alungând cântările, Și chemând noienile. GRĂBITA TOAMNĂ Ceață deasa Bate-n poartă Peste frunzele Pădurii. Toamnă lasă
ELEONORA(LIDIA) DONDESI. CHEMAREA VÂNTULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 by http://confluente.ro/varvara_magdalena_maneanu_1410341053.html [Corola-blog/BlogPost/367654_a_368983]
-
dezleagă nodurile ce nu te lăsau să înaintezi. Speranțele îți sunt ancorate spre orizonturi înalte, iar degetele infinitului deschid larg poarta succesului pentru tine, bineînțeles dacă ai stăruit pe cărarea lui. Umbrele dorului ce te bântuiau ca nălucile sunt acum risipite, iar pânza vieții tale capătă culori feerice. Trupul ți se încarcă de-o energie fără margini, pentru că te simți ocrotit și protejat de întâlnirea persoanelor potrivite, care ți-au întretăiat calea. Îi numești oameni înger pentru că reușesc să-ți schimbe
ÎNTÂLNIRILE DESTINULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 by http://confluente.ro/Intalnirile_destinului_cornelia_viju_1331489151.html [Corola-blog/BlogPost/366332_a_367661]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NOAPTE DE VIS Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ce noapte de vis! Sevă violetă îți susură-n trup și te înfioară. Miraj risipit întruna repetă: Ești tânăr iară! Profunzimi de dor se umplu cu-arpegii. Cioplești pe mister litere sonore. Stelele le-auzi descifrând solfegii din aurore. Ți-ai scos și-ai zvârlit ruginita-armură. Vechile tristeți le-ai gonit din minte și simți
NOAPTE DE VIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1465236585.html [Corola-blog/BlogPost/373447_a_374776]
-
lacrimi amareSă crească cântări,Miresme de fori și verdeață!... XXVIII. TRIBUT, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017. Din tot ce am, Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din lumină Și din cânt! Din lacrimi risipite Fără seamăn, Din zborul lin, Dar și din zborul frânt! Plătesc un bir Pe stropul de iubire! Pe primăveri-fugare Și pe-alint! Pe veri îmbujorate De lumină, Pe-apusuri blânde Și pe ierni pustii! Plătesc vieții, bir Pe amăgire! Pe
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
seamăn, Din zborul lin, Dar și din zborul frânt! Plătesc un bir Pe stropul de iubire! Pe primăveri-fugare Și pe-alint! Pe veri îmbujorate De lumină, Pe-apusuri blânde Și pe ierni pustii! Plătesc vieții, bir Pe amăgire! Pe roua risipită Printre flori! Pe diminețile-mbrăcate-n cântec! Pe ramuri verzi, Pe zboruri de cocori! Citește mai mult Din tot ce am,Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din luminăși din cânt!Din lacrimi risipiteFără seamăn,Din zborul lin,Dar și din zborul frânt
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
a fost martor, când l-AI răstignit! Oh, lume nebună, cum vrei să te-nțeleg, și eu sunt din tine, dar azi am să te neg, în lumini și-n noapte, te scalzi în ispite, vieți pierdute-n patimi, clipe risipite. Doar o viață am și carnea de pe mine, sufletul ți-l dau, nimic nu-mi aparține, soartă osândită, o viață și-o moarte, lume blestemată, vrei să ai de toate... Voi iubi mereu și viața în tăcere, Doamne miluește-l, pe
LUME BLESTEMATĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 by http://confluente.ro/mihail_janto_1458373729.html [Corola-blog/BlogPost/368964_a_370293]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NEGRU PE ALB Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Căneală par pe câmpurile-albite, Noian de ciori în cârduri risipite, Pătând spoiala nouă din câmpie Și croncănesc de parc`ar fi o mie. Jur-împrejur stau satele chircite Și-nalță fumuri albe către ceruri, Din focuri care ard abia mocnite, Să-mprăștie arsura de la geruri. Deodată, deși pare-ncremenită, O dâră de
NEGRU PE ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1422343203.html [Corola-blog/BlogPost/359088_a_360417]
-
snobimea, fețele subțiri, se adună la sclifosite serate muzicale (Nadir, la ospățul melomanilor; Lacrima complicității). Acțiunea și peripul singuraticilor se mută și în alte spații (Valea Bârgaielor, Ochii dascălului Irimie), un cartier bucureștean, cum am anticipat (Logodnă la mezanin, Muzeul risipit), ba chiar la Malmö, unde, e drept, solitarii, emigranții Matei și Natașa, își unesc singurătățile într-un cuplu fericit (Hobby-ul anticarului Jason). O însemnătate aparte o are spitalul, locul în care ființa umană uită brusc nimicurile ce o preocupă
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448732634.html [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
retoric, ce-a găsit în tot acest mers în cerc circumscris, având ca martor, Anotimpul renașterii... » Coordonator Alex Enache SEGMENT DE AUTOR-Maria Filipoiu IUBIREA RENĂSCUTĂ Din ochii mei ai adunat seninul Și l-ai sorbit în roua dimineții. Dar stropi risipiți au udat pelinul, De amar să-mi umple paharul vieții. L-am golit de amarul amintirii În ochii mei, să-mi umple pocal de dor, Ca să-mi poți stropi mugurii iubirii, Când sufletu-mi lăcrimează dintr-un nor. Eu n-
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1460152063.html [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
le cheme- Se-ntinde vag tristețea lui nespusă. S-a risipit în cele patru vânturi, Ca puful de firavă păpădie, Iar către noi, anemică adie Ideea ce se-nalță din pământuri. Un cuib de nobili - o relicvă rară; Hamletizează umbre risipite, Iar toate par acum închipuite... Un cuib vestit, cu faimă princiară... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Un cuib de nobili / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 358, Anul I, 24 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George
UN CUIB DE NOBILI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_cuib_de_nobili.html [Corola-blog/BlogPost/350866_a_352195]
-
cu adevărat. Știu, Doamne, că nu am postit niciodată cum ar fi trebuit. Rogu-Te pe Tine, adună întregul meu chin într-un suspin și pune-un strop din mila Ta nemărginită într-o clipă a vieții mele atât de risipite și golite ca să pricep și eu întru smerenie ce spuse robul Tău iubit, Arsenie, cu înțelepciune, că orice clipă poate fi un timp și orice suspin - o rugăciune. Referință Bibliografică: Conștientizare / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CONŞTIENTIZARE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1456230083.html [Corola-blog/BlogPost/383966_a_385295]
-
o fi prea scumpă, ori timpul nu mai ajunge decât pentru din ce în ce mai puțini, ca să i-o ducă drept o singură răsplată a celor care au de la maestru măcar o singură clipă de bine! „Ce rămâne în sufletul omului din pulberea risipită a anilor? Rămân cântecele ajunse la expresie artistică! Se topesc în ele nuanțele simțirii, preocupările timpului respectiv, sensibilitatea noastră etnică. Gică Petrescu le-a descoperit, le-a adoptat și le-a dat glas de aur în cariera sa de peste 7
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1423716821.html [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]