8 matches
-
deschise îngreunându-ne trăirea. Eu nu voiam să plâng căci crestăturile lacrimilor mele pe diminețile pure, înduioșau tot anotimpul printemps dar era așa o împingere de nu știu unde și palmele mele de copil renăscut nu puteau șterge nimic. Pe maluri de risipituri ne bălăngăneam picioarele mici și prăfuite, obosite și înspinate, aranjând printre exercițiile acestea de gimnastică următoarele acțiuni. În ținuturile îmbrățișate de oameni străini de ostilități, șovăieli și neîndurări, puteam pribegi eternități ca și cum de nimeni nu ne împiedicam și nimeni nu
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1426749294.html [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
membru al partidului naționale liberale. Domnia fanarioților, după acte autentice atât din Moldova cât și din Țara Românească, au căzut prin boieri, cari, îndată ce le-a dat mâna, au înlăturat prin mijlocirea puterii turcești și pe Cîrjalîii lui Pasvantoglu și risipiturile de haiduci ale lui Cara George și pe eteriști și au reînființat domnia națională. Dar să-i lăsăm pe boieri în pace. Nici sânt față să ne răspunză, nici partidul conservator de astăzi nu are a face nimic cu ei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dinți și mînele-narmate de pistoale-ntinse, pe care le slobozi drept în capetele celor ce stăteau în ușă. In urma lui o ceată de oameni înarmați cu lănci împungeau în dreapta și-n stânga și, răzbind pin ei, fugiră mereu până în risipiturile unei stânci, prin cari pierzîndu-se nu vedeai în lună decât oțelul țevelor întinse și împușcăturile trimise în cei ce acuma cotrobăiau pin casă. Dar pe acel june palid, cu capul gol, îmi părea că-l cunosc. Deși-l văzusem numai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sorbeau din ochi. Se amestecau ca furnicile așa încât, deși avu curiozitatea, procurorul nici nu putu să-i numere. Asfixiat, Zalomir se năpusti afară într-o hărmălaie ca de iad. „Duhoarea asta de dihor e o armă eficace”, gândi el. între risipituri de pereți, o gaură scobită în paie slujea de adăpost unei arătări cu lațe albe pe sub broboadă, cu un dinte îngălbenit și nasul căzut peste bărbie. înnodat în zdrențe petecite, trupul unei ființe ieșea doar pe jumătate din covru
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
să mă îndulcesc... Hangița zâmbi și grăi iar: Măi bădiță Petrișor, ce are a face boierul?... Pe când lucea luna pe negurile Siretului, eu vegheam lângă vârșe, pe malul apei, cu oameni vechi. Hanul cel mare de deasupra Siretului își zugrăvea risipiturile sus, în pulberea de lumină. Și mă gândeam că între zidurile acelea, multe trebuie să se fi petrecut odinioară. Așa am aflat cum a fost unul Petrișor care a trăit bine la hanul Aniței... Privind la han, am întrebat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
proverb ori un vers antic. Noi, armenii, avem într-adevăr o vechime mai mare decât brățările, inelele și celelalte podoabe ce se cumpără în bazaruri. Nu ne-ar putea face concurență decât coloanele pe care le-au adus cuceritorii din risipiturile de la Delta Nilului, ca să le întrebuințeze pentru basilicile și moscheile ce se văd. Se poate ca aceste coloane să mai fie întrebuințate în alt ev, de alți cuceritori. Totuși, stăruința lor nu se poate măsura cu cea a spiritului. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în față succesivele eventualități ale riscurilor de a fi considerat în tagma celor periculoși pentru viața nouă, care înaintează, impetuos, pe făgașul croit de Partidul celor ce muncesc cu sârg, cu dârzenie și necontenit. Pași stingheri răsună sec în prundurile risipiturilor de zidării, de molozuri, de zdrobituri de cărămizi și de tencuieli răscoapte, foșnind uscat, ca niște zurgălăi de ceramică și zvonuri slabe cutreieră, într-o pânză de neliniște. Imaginația hiperactivă a lui Mircea adulmecă involuntar capriciile hazardului și un fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că nu te afli în raiul sfinției tale. Dacă-mi dai slobozenie, vorbesc eu cu nepoata Ilinca, asta care te-a adus în spinare de la gârlă, că tot îi singurică cuc de când i-a murit bărbatul, mai an, într-o risipitură de mal. Îi vrednică la toate fata, da' de-o vreme tot zice că i-i frică noaptea, și nu știe cum să facă... Ei, ce spui sfinția ta? SISOE: Și nu ne duce pre noi în ispită... Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]