371 matches
-
zîmbind, ținîndu-ne de mînă, aerieni ca în Chagall,/ Spre-al morții bal triumfal". în ciuda programului și a tonului general grav al poeziei sale, Vasile Baghiu știe să găsească loc pentru ludic și ironie, nu atît în rimele interne sau interludiile ritmate din poeziile discursive, destul de puțin inspirate, cît în secvențe de tipul: "a-nverzit peste tot. Risipiri, nădejdi,/ conștiința retrasă într-un colț umed,/ o nebunie și-o învălmășeală/ și-o grohăială de porci prin mărgăritare,/ și pe deasupra o mulțime de
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
pierzându-se în ceață - depărtarea de pierduta lentoare a metafizicii. Pașii din copilăria lui Benjamin mai lăsau pe parchet "urme de hoț", intruziuni ale visului și meditației care aveau încă suficientă vreme să așeze o urmă în praf. Orologiul școlii ritma deliberări secrete, în casele umbroase treceai pragul către odinioară și te împiedicai de cuvântul ca un manșon al unei vizitatoare din viitor. "Acum știu să merg, dar nu mai știu să învăț să merg". Covoare bătute în ritmuri neeuropene cuibăreau
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
în care vor fi contat Matei Călinescu, Petre Stoica, A. E. Baconsky și alții - citez cu prudență numele, poetul mărturisește că: „Eu însumi am suferit pe vremea aceea - dar interesează asta pe cineva? - de mari invidii.” Fabuloase și nenumărate paranteze ritmează poemele lui M. Ivănescu. Lumea poeziei sale se petrece, tipografic vorbind, între paranteze verticale alternate de altele orizontale. Lumi întregi se ivesc și dispar între aceste paranteze-oglinzi, deschizându-se și închizându-se. Autorul ar putea renunța la o parte din
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
în serie statisticieni ai reveriei, contabili scrupuloși care se ocupă cu emisia de simțăminte și ingineri hotarnici special amenajați pentru a parcela și a gospodări insomniile naționale. Aceste făpturi cumulative, adevărate stihii prin irepresibila lor forță de erupție, au tot ritmat juna istorie a culturii naționale de la Cantemir pînă la Iorga și Călinescu, ori de la Hașdeu pînă la Eliade. Numite în diverse feluri, dar întotdeauna în sfera de semnificație a enciclopedismului și a renascentismului, aceste personalități și-au luat responsabilitățile a
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
și a tiparului, Comedii la porțile orientului. Dar râsul lui e mai aproape, dacă nu cumva repetă, la modul neficțional, formula lui Caragiale. În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal problema râsului e la fel de acută ca în roman. "Râsul care doare" ritmează notațiile sintetice, "nocturne" și nu zilnice. Este radiografiat cu luciditate mecanismul sistemului în care trebuie să te ascunzi ca să poți râde. Or, asta, pentru comunicativul Gary însemna suferință. Lui îi plăcea să-i facă pe alții să râdă, urmându-și
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
Adrian Popescu Știu un loc Știu un loc unde, după ce ieși dintr-o piațetă, care se umple spre seară de vocile copiilor, dai de murmurul micii biserici din Bogliasco, ritmând seară de seară murmurul mării. Chipurile femeilor au toate riduri candide vocea lor acoperă vocea valurilor, un drum, deasupra apei, o ia, pe lâng-un zid strălucitor, acolo, dacă te grăbești, cobori pe o mică plajă, pentru maximum două perechi, îngustă
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
Cela de-i poți spune "Avvă"; E-ntre Lună și-ntre Soare Un raport de o octavă. *La ce fac eu, aici, aluzie, - cititorul e rugat să afle singur (din, citat, Jurnalul de Idei). Glossî (II) Piciorul stîng, piciorul drept Ritmează suitorii iambi; E scara un scalar concept, Greu urcă pașii unijambi; Unul pe altul se succed, Îi doare, însă nu se plîng; Fac împreună un biped Piciorul drept, piciorul stîng. Alcătuiesc un singur mers, De-aceea nici nu se despart
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
E între ele un raport Ce s-ar cădea să fie strict; Altminteri, e un disconfort Tot drumul, și-un amar conflict; Iar drumu-i odă, și-i păcat Să nu-l slăvești în ditirambi, Când inima-ți, chiar sub lăcŕt, Ritmează suitorii iambi. Nu-i bine treptele, cînd urci, Să le tot numeri. Nu sînt scări Mai lungi ca astea, și le spurci, Atunci, cu feluri de ocări. Nici coborîndu-le, nu cred Că-i bine să o faci. Accept Un singur
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
-și saltă, ca-ntr-un fel de danț, Piciorul drept, piciorul stîng. Piciorul drept, piciorul stîng Fac împreună un biped... Îi doare, însă nu se plîng, Unul pe altul se succed; Greu urcă pașii unijambi, E scara un scalar concept; Ritmează suitorii iambi Piciorul stîng, piciorul drept. * Din Raiul, baremi, al lui Max Jacob.
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
tot ce putea fi urât, impur, în imaginile somnului, incontrolabile. Nu spălarea feții era importantă, ci limpezirea privirii. Diminețile erau de lumină. Nopțile erau de muzică: șușoteala și fluierul curentului pe sub uși, șuierul vântului pe acoperișul de tablă, vuietul mării ritmat de bătăile valurilor în mal, geamătul geamandurii. Copil încă fiind, războiul m-a alungat din acea casă. Dar cele mai multe amintiri reînvie, trăiesc, cresc dintre zidurile ei. Poate și pentru că acolo - între profunzimile Mării și furtunile echinoxului - am deschis ochii spre
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
cu numele bizar de Alexandru Ioan Cuza, scăpătat, fără regat și fără sînge albastru, acestuia i-au mai rămas destui ani de trăit ca să regrete că nu a luat-o înaintea complotiștilor, deschizînd el seria loviturilor de stat care vor ritma destinul noii țări, născută sub semnul Vărsătorului. * ... am văzut plăcuța despre Cuza, atunci cînd am fost în Heidelberg, a șoptit Radu, al cărui statut crescuse în ochii Letiției de cînd avusese deplasarea de serviciu în Germania. Dar știți, stimată doamnă
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
Pe Unter den Linden, strada cu tei din Berlin, se află un edificiu neoclasic a cărui eleganță sobră m-a făcut să mă opresc o clipă pentru a-l privi mai bine. Două drapele străjuiesc la stânga și la dreapta fațada ritmată de o colonadă dorică, adusă parcă din vechiul Pelopones, dar redusă la dimensiuni mai puțin amețitoare. M-am apropiat intrigat și, prin deschizătura ușilor masive, am zărit un interior complet gol. Lângă ușă, o placă metalică dă seamă despre sensul
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
că pînă la urmă îți provocau circei în picioare". Că și: "Teatrul lui Ibsen inocent și obscur e scris într-un tempo care nu mai e astăzi la modă. Nu se mai cînta adagio-uri decît cu condiția să fie ritmate și tocmai ritmul îi lipsește lui. Personajele intra în scenă doar ca sa faca gesturile alegorice pe care toată lumea se așteaptă să le facă și cum sînt 5 acte în maniera aceasta e plictisitor de moarte". Că și, hélas: "La Băneasa
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
un abur de evlavie subit cuprinde toată lumea, prinsă într-o suspectă unanimitate: potentați "cu ceafa groasă" rostesc solemn platitudini indigeste la împărțirea unor titluri și premii "Eminescu"; grafomani notorii, adulatori de meserie, își dau ghes umplând coloane interminabile cu elogii ritmate la adresa marelui Poet, și nu-i insultă mai mare decât să-i închini Luceafărului o poezie proastă sau chiar o carte de o valoare discutabilă, situată programatic sub "steaua Eminescu" - o contraperformanță larg răspândită în spațiul mioritic!; tineret școlarizat sau
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
pe jumătate provocată și programatica, a rezultat nu numai o expozitie în două registre, ci și o carte-album care poate fi citită/privită în orice sens: că un volum de versuri cu imagini de sine stătătoare sau un catalog color ritmat de texte lirice perfect autonome. Însă dincolo de autonomia celor două limbaje, dar și dincolo de convergență lor ultima, există ceva imediat care le unește indestructibil: proiectul iconografic. Ambele artiste adopta în reprezentare o convenție figurativa, după cum în aceeași măsură se privesc
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
de catîr/ și să-mbrace o piele/ trandafirie, subțire -/ de om. și un chip șlefuit, omenesc),//chiar atunci cînd mai plini de răbdare și milă e-/cleziastă/ dizertau mai aprins despre rîs,/ virtuozi ai comediei îmbinînd alegații/ cu rîgîieli rusticane/ ritmînd în allegro giocoso exordiul,// chiar atunci cînd s-a pornit un vacarm de pietroaie/ rostogolite de sus/ că o nenorocoasă-aruncare de zaruri/ de parca un munte s-a rupt din tăria stîncoasa/ cu hurducătura și mare cutremur/ zgîlțîind căpriorii,/ fărîmițînd pe
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
ce pîndesc existența și obligă să iei în seamă lupta destinului propriu." În aceste ceremonii nocturne, pline de patetism, de resemnare și de revoltă, pictura însăși trăiește la limita resorbției în substanța primordială a culorii. Privită în timp, aceasta este ritmată de nenumărate motive și teme, unele episodice, altele transformate în adevărate obsesii. Toate sînt, însă, legate de anumite momente din viața și din evoluția artistului. Peisagistica, naturile statice și compozițiile cu țărani și muncitori se situează, în cea mai mare
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
Cronicar 9 zile și jumătate Rubrica asta săptămînală ce îi ritmează de ani buni viața i-a intrat în sînge Cronicarului, devenit dependent de reviste literare "calde", cărora în scurtul concediu tocmai încheiat le-a simțit lipsa, ca un fel de revistotimie (cam masochistă). La întoarcere, primul lucru a fost să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
-și anticipează în mod categoric victoria, respectiv happy-end-ul! Și o face plin de o senină chiar ridicolă încredere blindată de ferma convingere în forța de-a dreptul mistică a iubirii sale. Conform refrenului ce a inspirat titlul românesc, pasiunea e ritmată prin muzică (A.R. Rahman), versuri (Anand Bakshi), imagine (Kabirlal), coregrafie (Saroj Khan, Ahmed Khan, Shiamak Davar) și reverberează intens, remixînd sentimentele și amintirile eroilor într-un savuros cocktail al exuberanței și exaltării la unison. Creatori și spectatori. Publicul urmînd
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
cât și aceea națională. Prima s-a afirmat, cum am spus, mai devreme, a doua, n-a avut nevoie să se afirme atât de târziu. Și, dacă tot vorbim de ideologie, unde sunt curentele mari de gândire culturală care au ritmat istoria literaturii? Și, dacă tot vorbim de contexte sociale, unde sunt generațiile care au purtat ștafeta mentalităților, tradițiilor și cutumelor? Reproșul adresat criticii de până acum de a fi eliminat forțat din schemă tradiționalismul, începând cu sămănătorismul și poporanismul, ține
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
tunicei ei spartane, scurtă în poale și larg despicată la umeri. O mișcare vie și grațioasă a grumazului a înălțat capu-i” ș.a.m.d. Și mișcările statuii nu continuă doar, ci se înlănțuie pentru a descrie o acțiune viguroasă, ritmată de tensiunea comună a mușchilor și concentrării nervoase: „brațele-i goale, unul se încovoaie în sus să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; cellalt se razimă pe creștetul ciutei” etc. Și scriitorul, cu geniul anticipației, îl lasă pe cititor
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
prelungi...misterioase...Să mă duci mâine pe Faleză! -Bine! Hai să dormim acum! Dormi!..dormi!.. Se luară în brațe, ținându-se strâns, parcă să nu se piardă. În curând adormiră, sforăind dulce, într-un duo armonios. În fundalul de tăcere, ritmat cu sforăituri duioase, am început să reflectez:cum reușesc oamenii fără probleme, să-și facă atâtea probleme? Cînd te gândești că există totuși, oameni cu boli grave, măcinați de boli cronice, chinuitoare, cu handicapuri grele, cu traume fizice și/sau
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
răspunde nevoilor interioare ale țăranului și dă rânduielile necesare promovării spiritualității sătești”. La biserică au loc două mari categorii de fapte. Pe de-o parte, este Liturghia duminicală, cu caracter mai “oficial”, alături de care se manifestă diverse acte religioase care ritmează viața omului și care au adesea un caracter local, arhaic. La biserică, între preot și credincioși are loc un dialog permanent între “biserica oficială” și manifestările religiozității populare, un dialog descris de Ernest Bernea în următorii termeni: “Biserica însăși supraveghează
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
acest spațiu, nu înainte de a-i numi pe poeții pe care ea îi preferă. în primul rând Eminescu, apoi Blaga, Sorescu, Nichita, Păunescu, Rilke. Temele sunt dintre cele mai comune, iar forma, deocamdată, fără străluciri deosebite. O pornire adolescentină îi ritmează patetic clipele de inspirație: "Sărutul tău mi-a topit aripile de ceară/ Atingerea ta mi-a oprit orice cuvânt pe buze/ Privirea ta mi-a retezat orice îndemn./ Cu vorbele tale de gheață mi-ai despicat inima în patru bucăți
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
perioada comunistă cînd el era aproape în întregime subordonat propagandei. Nu întîmplător, revificarea lui s-a făcut postdecembrist pornind de la zone conflictuale, complet obnubilate, fie distorsionate grotesc de discursul propagandistic cu celebrele hei-rup-isme șantieristo-agricole și megaproducții de un optimism fonf, ritmat de invizibila fanfară absurdistă, dar și de avatarurile lor postdecembriste. Spre exemplu, filmul lui Florin Iepan, Născuți la comandă. Decrețeii (2005), descindea în proiectul de inginerie socială ceaușistă vizînd o creștere planificată a natalității prin interzicerea avorturilor, fapt urmărit în
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]