55 matches
-
are nimic de-a face cu personajele principale, el nefiind invitat să se identifice cu ele sau să încerce să le înțeleagă. Ci să urmărească și să decripteze un spectacol sexual la puterea a doua. Trecând - barbar, e drept - de la ritualismul conferit de obsesie la ritul catolic, mă voi ocupa acum de Amen. Mi-e greu să îl disociez de prima vizionare, care nu a avut loc în țară, și nu reușesc să uit cum arătau cele două corpuri ale Palatului
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
o sănătoasă legătură cu lucrul pământului (bonus agricola, bonus colonus) (praef. 2), dar nu insensibil la foloasele pecuniare ale negoțului și cămătăriei (praef. 1 și 3; 2, 7), dar și câte ceva din specificul civilizației romane - caracterul rustic, pragmatismul, spiritul organizatoric, ritualismul religios. Scurta introducere (p. 5-7) și notele clare, precise și foarte necesare mai ales pentru înțelegerea unor termeni tehnici (p. 148-166) asigură ediției, alături de traducerea limpede și frumoasă, o ținută academică deosebită. Nelu Zugravu Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
global. Poeții (Nichita Stănescu, Sorescu, Dimov, Doinaș) pot fi apologeți ocazionali ai vinurilor, dar meritul de oficianți ai acestui cult le revine prozatorilor (Preda, Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Fănuș Neagu și Ion Băieșu). Ultimii doi ilustrează situații-limită: cel dintâi, prin ritualismul care acoperă esopic o exasperare; cel de-al doilea, prin priza la real care-i transformă scrisul într-un imens reportaj al vieții cotidiene din comunism. La final, constat că abia am reușit să ofer câteva mostre din sinteza epică
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
vremea creștinării Rusiei Kievene în anul 988. Fenoghen A. (2007) exprimă foarte bine ideea că staroverii au fost întotdeauna convinși că ortodoxia cea adevărată este cea pe care ei au păstrat-o, “iar esența schismei nu constă de fapt în ritualism sau în simpla păstrare a vechilor tradiții, ci în păstrarea purității Bisericii”. Omul apropiat de Dumnezeu dorește să-și ducă viața într-o lume sacră, într-un ”Cosmos pur și sfânt, așa cum era el la începutul începuturilor” (Mircea Eliade, „Sacrul
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
de stânga și obține doctoratul în filozofie; Friederich Nietzsche, fiul unui pastor luteran, educat de femeile pioase din familia lui, devine un filolog critic și adept al filozofiei pesimiste a lui Schopenhauer; Sigmund Freud, născut din părinți evrei, dezgustat de ritualismul catolic și de antisemitism, marcat de materialismul medicinei, devine fiziolog și psiholog. Chiar la un an dupa sosirea mea la Tübingen, în semestrul estiv al anului 1961, trebuia să înlocuiesc un coleg la cursurile de filozofie. Cu acea ocazie, tratasem
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
al ritualului sau recitarea monotonă a sutrelor budiste. Am luat parte la diferite exerciții de meditație în Myanmar, India, Japonia, Tibet și Hawaii. Înțeleg că și creștinii pot să experimenteze liniștea, calmul, uitarea de sine, eliberarea autentică chiar și prin ritualismul ecleziastic sau acțiunea liturgică. Acest exercițiu ce aparține tradiției monahismului se produce în mod esențial prin desprinderea de lume și de propriile pasiuni, realizând astfel reculegerea de sine. Prin metodă și sistem ar trebui să conducă la realitatea ultimă înțeleasă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
despre poezie, însă, Emil Brumaru e teribil. Îl iubește pe Dinescu (al cărui ton viguros ialomițean îl împrumută, fermecat), crede în Foarță și se luptă pentru el. N-are în schimb organ pentru poezia lui Nichita Stănescu, îl amuză superlativ ritualismul lui Ioan Alexandru (în jurul căruia construiește calambururi), îi spune deschis lui Dimov ce nu-i place când nu-i place (de pildă celebrul Poem al odăilor), denunță crisparea din scrisul lui Florin Mugur cât se poate de fățiș. Despre sine
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
Cartea Oltului, pentru tendința de monumentalizare a naturii. Referințele sunt stilistice, nu tematice. Sunt posibile repere de situare, nu influențe. Dar să acceptăm, ca un loc comun impus de critica basarabeană, sadovenismul prozei lui Ion Druță, constând în cultul tradiției, ritualismul gesturilor, mistica anotimpurilor, perspectiva paseistă, filosofia sceptică și fatalistă. Fenomenele naturii (ninsoarea, ploaia, seceta, furtuna, căldura toropitoare a verii, nopțile fără lună) sunt proiectate mitologic. Faptele agricole ale țăranului (aratul, semănatul, prășitul, cositul, culesul recoltei) sunt evenimentele unei vieți arhaice
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
Hristos. Această dorință nestavilită de a-L resimți pe Iisus Hristos ca o prezență permenentă și efectivă, care să ne prezinte și să ne reprezinte în fața lumii, contribuie la ascuțirea conștiinței profetice, care ne ferește de monotonia și formalismul unui ritualism lipsit de fecunditatea Duhului. Numai dobândind o asemenea stare lăuntrică putem (re)simți preoția omului în raport cu creația, menirea lui de a deveni un foc nemistuitor care să ardă din dragoste pentru Dumnezeu și care cu o conștiință a slujirii jertfelnice
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
Hristos. Această dorință nestavilită de a-L resimți pe Iisus Hristos ca o prezență permenentă și efectivă, care să ne prezinte și să ne reprezinte în fața lumii, contribuie la ascuțirea conștiinței profetice, care ne ferește de monotonia și formalismul unui ritualism lipsit de fecunditatea Duhului. Numai dobândind o asemenea stare lăuntrică putem (re)simți preoția omului în raport cu creația, menirea lui de a deveni un foc nemistuitor care să ardă din dragoste pentru Dumnezeu și care cu o conștiință a slujirii jertfelnice
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366665_a_367994]
-
era numele adevărat al viitorului poet și teolog, a urmat, cu întreruperi din cauza dificultăților materiale, școala primară din satul natal. După care între anii 1904-1912 a fost elev bursier la Seminarul Central din București. Aici a avut parte, pe lângă mult ritualism, și de o bună instrucție intelectuală cu profesori ca Iuliu Scriban. Coleg de clasă și șef de promoție l-a avut pe Dumitru Cornilescu (1891-1975), viitorul traducător al Bibliei britanice protestante convertit la protestantism. Se pasionează de literatura și publicistica
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
deosebit de profunde și chiar principii de teologie care în mod normal, nu sunt simplu de prezentat. Astfel, prin intermediul volumului „Căderea în ritual”, avem ocazia de a identifica în mod clar, unul dintre pericolele majore ce pândește creștinismul contemporan, și anume ritualismul. Acest fenomen periculos nu se restrânge doar la o grupare religioasă sau alta, ci se poate manifesta ori de câte ori oamenii pierd relația personală cu Dumnezeu. În același timp, cartea lui Iosif Țon, „Căderea în ritual” este axată în mod deosebit, pe
O CARTE DOCUMENT DESPRE REGASIREA SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344339_a_345668]
-
era numele adevărat al viitorului poet și teolog, a urmat, cu întreruperi din cauza dificultăților materiale, școala primară din satul natal. După care între anii 1904-1912 a fost elev bursier la Seminarul Central din București. Aici a avut parte, pe lângă mult ritualism, și de o bună instrucție intelectuală cu profesori ca Iuliu Scriban. Coleg de clasă și șef de promoție l-a avut pe Dumitru Cornilescu (1891-1975), viitorul traducător al Bibliei britanice protestante convertit la protestantism. Se pasionează de literatura și publicistica
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
R.K. Merton remarcă faptul că în aceste condiții individul încearcă să se adapteze sau să se pună în acord cu societatea, apelând la următoarele mecanisme: conformism: scopuri culturale și mijloace instituționale acceptate; inovație: scopuri culturale acceptate, dar mijloace instituționale respinse; ritualism: scopuri culturale refuzate, dar mijloace instituționale acceptate; retragere: refuzarea atât a scopurilor culturale, cât și a mijloacelor instituționalizate; revoltă: scopuri culturale și mijloace instituționalizate refuzate și înlocuite cu altele. Anomia socială are repercusiuni profunde și imediate asupra personalității individului, a
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
din Rusia de dinaintea colectivizării. Autorul observă mai Întâi că teza lui Ceaianov - ,,țăranii ruși sunt cei care decid când și cât să muncească”, cu rezultatul unei economii de subzistență - ignoră valorizarea religioasă diferită a ,,muncii ca povară” În Rusia (un ritualism costisitor al țăranilor față de ,,bogata Biserică Ortodoxă”) În raport cu ascetismul protestant bazat pe ,,bucuria de a muncii” din Occident. În al doilea rând, Ceaianov nu ține seama - potrivit lui Streck - de experiența istorică a aservirii fiscale a țăranilor ruși, fapt care - la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mai mare persecuție împotriva Bisericii este nevrednicia slujitorilor ei”. Dacă ne întrebăm în care parte a lumii nevăzute dorim să ne gestionăm posteritatea, atunci vom putea găsi răspunsul în revitalizarea substanței liturgice a vieții creștine, printr-o depășire noetică a ritualismului decorativ. Vom ajunge curând, așa cum avertizează Teodor Baconsky, în situația occidentalilor de a percepe urmele lui Dumnezeu în lume „mai curând ca o «camuflare a sacrului în profan»”. Fără o împrospătare a vieții comunitare a creștinilor, ne paște reculul într-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Fără să pătimească nașterea din nou, teologul ar cădea în platitudinea exteriorității; el n-ar practica decât o foarte săracă algebră dogmatică sau un orb formalism filologic - cearta pe litere sau prepoziții; la cealălată extremă nu se găsește decât un ritualism decerebrat și asemantic, încurajat de o vagă psihologie a fricii și potențat de reflexul muzeificării. Ortodoxia își denumește întemeietorii cu apelativul de „Sfinți Părinți” tocmai pentru că întemeietorii Bisericii sunt mai mult decât niște doctori, specialiști în doctrină și apologetică. Întemeietorii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ortodoxă îi condamnă pe credincioșii Bisericii nu poate stârni, printre noile generații, decât indignare și revoltă. Păstorii Bisericii trebuie să redescopere urgent discursul dialogic și dramatic, pentru a vorbi nu atât cu sfinții de pe pereți, ci cu păcătoșii din naos. Ritualismul - adică mistagogia degradată la nivelul unei gestici mimetice - aproape că nu mai lasă loc catehezei. Instrucția biblică este confiscată de predici moralizatoare care au foarte puțin sau chiar nimic de-a face cu tainica inițiere a credincioșilor în misterul Patimii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Vezi Hans Rust, „Kant und Kalvin”, în Immanuel Kant. Festschrift zur zweiten Jahrhundertfeier seines Geburtstages, Albertus-Universität in Königsberg, Dieterich’sche Verlagsbuchhandlung, Leipzig, 1924. „Calvinismul, cu atitudinea lui rațională, spiritualistă, morală, socială și practică și cu aversiunea lui declarată față de misticism, ritualism și sacramentalism - scrie autorul - este terenul pe care luminarea crește mai bine decât în luteranism.” (p. 18) 16. Immanuel Kant, Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 252. Într-o notă din § 9, Kant apreciază ca „demn de atenție” faptul că Biblia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ce țin și de viața internă a comunității creștine care favorizează criza despre care vorbim și care, conform opiniei unor autori, se manifestă în diferite atitudini: - modul în care sacramentele sunt celebrate, caracterizat de formalism, anonimat, pasivitate, clericalism, moralism autoritar, ritualism fără esență, limbajul straniu și străin al riturilor, lipsa unor raporturi interpersonale, etc; - reacția ostilă din partea unor creștini față de forma actuală pe care o propune trăirea credinței la nivelul practicii concrete, supraevaluându-se exagerat elementul ritual în pofida celui doctrinar sau
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitent și de „a-l introduce” într-un spațiu sacru, unde acesta să îl poată întâlni pe Cristos. Dialogul dintre confesor și penitent nu este mereu un lucru simplu, fiind oricând susceptibil de a fi denaturat, fie de către confesor (prin ritualism, formalism, impersonalitate, răceală, limbaj generic, etc.), fie de către penitent (prin timiditate, rușine, teamă, superficialitate, lipsa motivațiilor adevărate, sensul de vină psihică inhibantă). Pentru ca să nu se întâmple aceasta, confesorul are nevoie de cunoștințe clare de pastorală și de alte informații din
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
corect cu penitentul, prin greșelile pe care el însuși este susceptibil să le facă: - graba nejustificată, care poate împiedica penitentul să facă o mărturisire integrală, sau prin care îl poate lăsa pe acesta în neclaritate sau în ignoranță cu privire la păcate; - ritualismul exagerat, răceala, generalizarea, așteptările nepotrivite, atitudinea de plictiseală, care pot crea în penitent sentimentul că este tratat ca un „număr”, ca un obiect, nemaifiind convins de autenticitatea mesajului primit prin dialog; - oboseala reală a confesorului, care poate face ca momentul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
nivel volitiv-operativ. Situându-se doar la acest nivel, un astfel de penitent se concentrează mai mult asupra a ceea ce face el, a modului în care participă la rugăciune, la sacramente, fiind excesiv de atent la elementele exterioare. Riscă să cadă în ritualism. Exagerează importanța acțiunii, chiar în cadrul reconcilierii sacramentale, ignorând celelalte componente ale personalității și, implicit, ale religiozității sale. Religiozitatea sa se mai numește și „moralistă”, pentru că se axează pe observarea legii în mod legalist, ignorând propriile sale limite. Este carent în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
nu poate „să îi scape” puterii divine. Penitentul caută, prin urmare, să se refugieze într-un Dumnezeu „al instituției”, în care el încearcă să își facă partea sa. Apelează des la exprimări în care abundă formele de animism, magism sau ritualism. Confesorul poate să îi ofere ajutor, încercând să îi prezinte imaginea unui Dumnezeu care are exigențe și care cere de la om un oarecare efort. Iubirea lui Dumnezeu cere implicare și dăruire din partea oamenilor. Prea multe cuvinte însă sunt inutile. Penitentul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
această abordare când insistă pe natura pozitivă a festivului, a efervescenței sociale și a anomiei (în sens pozitiv). Weber (1917) arată, la rândul său, că riturile și tabuurile au contribuit la producerea unei comunități religioase separate (iudaismul) în cadrul unei societăți. Ritualismul joacă acest dublu joc al diferențierii și al integrării. Weber studiază, de asemenea ("Eseu despre secte", 1906), riturile inițiatice (botezurile protestante), care contribuie la integrarea indivizilor și la construirea frontierelor. Creditul social depinde de aceste probe colective. Simmel și Tarde
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]