71 matches
-
poem distinct. Este vorba despre un amplu poem filosofic, sinteză a spiritualității indiene care prilejuiește întâlnirea contrariilor, în sensul unor teze diferite (Munteanu: 1997, 21). Filosofia Bhagavad-gitei reflectă frământările mentalității indiene în etapa de trecere de la vechiul brahmănism, bazat pe ritualismul abstract al textelor vedice, la flexibilitatea noului brahmănism. 13. Precum cel întrupat în acest [trup] trece prin copilărie, tinerețe și bătrânețe, tot așa trece [după moarte] și în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta. [...] 30. Cel întrupat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
inclusiv în filosofie, unde prin ruperea scolasticii de viața practică, se pierduse sensul, dacă prin acest cuvînt citim legătura între două sau mai multe elemente care se susțin reciproc. Credința reeligioasă coborâse deja de prea mult timp la nivelul unui ritualism convențional și steril reclamînd reformarea culturii și redirecționarea ei către autonomizare. De aceea spiritele moderne au început să construiască, pentru a umle golul scolasticii, pentru a aduce viitorul într-un loc pe care trecutul nu-l mai putea umple. Azi
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
-și mențină supremația, cel puțin pentru unele părți ale societății. Yoginii, de pildă, vor acorda o importanță decisivă ascezei și experimentării stărilor "mistice", unii "extatici" sau partizani ai devoțiunii de tip teist (bhakti) vor respinge, total sau în parte, atât ritualismul brahmanic, și speculația metafizică a Upanișadelor, cât și asceza (tapas) și tehnica yogică. Această dialectică susceptibilă de a descoperi nenumărate omologii, asimilări și corespondențe dintre diverse planuri ale experienței umane (fiziologie, psihologie, activitate ritualăf simbolizare, "experimentare mistică" etc.) era activă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de stânga și obține doctoratul în filozofie; Friederich Nietzsche, fiul unui pastor luteran, educat de femeile pioase din familia lui, devine un filolog critic și adept al filozofiei pesimiste a lui Schopenhauer; Sigmund Freud, născut din părinți evrei, dezgustat de ritualismul catolic și de antisemitism, marcat de materialismul medicinei, devine fiziolog și psiholog. Chiar la un an dupa sosirea mea la Tübingen, în semestrul estiv al anului 1961, trebuia să înlocuiesc un coleg la cursurile de filozofie. Cu acea ocazie, tratasem
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
al ritualului sau recitarea monotonă a sutrelor budiste. Am luat parte la diferite exerciții de meditație în Myanmar, India, Japonia, Tibet și Hawaii. Înțeleg că și creștinii pot să experimenteze liniștea, calmul, uitarea de sine, eliberarea autentică chiar și prin ritualismul ecleziastic sau acțiunea liturgică. Acest exercițiu ce aparține tradiției monahismului se produce în mod esențial prin desprinderea de lume și de propriile pasiuni, realizând astfel reculegerea de sine. Prin metodă și sistem ar trebui să conducă la realitatea ultimă înțeleasă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
război, chiar dacă primul n-a fost niciodată ridicat la rangul de doctrină, ca cel de-al doilea. Au fost înfierați ca apatrizi, subversivi, plutocrați, agenți ai străinătății, fermenți ai disoluției. Introvertirea lor îi expune acelorași reproșuri, uneori fondate, de formalism, ritualism și scleroză. Sunt acuzați că trăiesc într-un ghetou, că s-au refugiat în tradițiile lor, că trăiesc cu fața întoarsă spre trecut. Asta pentru că ei înșiși, creștinii de aici, sunt împărțiți între dorința de autenticitate și nevoia de asimilare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aceeași măsură pasibil de „fundamentalism“. Pe de altă parte, suntem îndemnați să observăm că nu există doar cate goria credincioșilor și cea a necredincioșilor. Există și categoria celor care cred că cred (dar, în realitate, aderă la o formă de ritualism cutumiar) și categoria celor care nu cred că cred, pentru că își fac o idee falsă despre ce înseamnă „a crede“. E un tip de ampla sament spiritual pe care Dostoievski i-l atribuie lui Stavroghin. Cei care cred că cred
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai puțin norocoși. Evident, credința care nu devine și un mod de a fi, care nu-și practică premisele, care nu participă la viața comunitară nu depășește nivelul speculației intelectuale și al „gratuității“ estetizante. Dar credința care se epuizează în ritualism bigot și superstiție coregrafică nu e mai puțin lovită de vacuitate. Credinciosul „instalat“ con fortabil în credința sa, credinciosul care nu mai are întrebări, drame, griji sufletești, stupori și incertitudini e un simplu funcționar bisericesc, a cărui suficiență, al cărui
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
R.K. Merton remarcă faptul că în aceste condiții individul încearcă să se adapteze sau să se pună în acord cu societatea, apelând la următoarele mecanisme: conformism: scopuri culturale și mijloace instituționale acceptate; inovație: scopuri culturale acceptate, dar mijloace instituționale respinse; ritualism: scopuri culturale refuzate, dar mijloace instituționale acceptate; retragere: refuzarea atât a scopurilor culturale, cât și a mijloacelor instituționalizate; revoltă: scopuri culturale și mijloace instituționalizate refuzate și înlocuite cu altele. Anomia socială are repercusiuni profunde și imediate asupra personalității individului, a
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și chiar, mai nuanțat, serviciile secrete. Din punct de vedere moral, societatea s-a polarizat, la aceleași ore fiind pline și bisericile și crîșmele. După o creștere inițială puternică, încrederea în Biserică a început să scadă în mod relativ, datorită ritualismului interesat și degradării moravurilor. Politic, am beneficiat de puține personalități verita bile, sistemul fiind viciat ab initio, iar clasa politică și administrația devenind tot mai puțin profesioniste, cu accente intens birocratice și chiar gregare pe alocuri. Totuși, românii au învățat
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
global. Poeții (Nichita Stănescu, Sorescu, Dimov, Doinaș) pot fi apologeți ocazionali ai vinurilor, dar meritul de oficianți ai acestui cult le revine prozatorilor (Preda, Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Fănuș Neagu și Ion Băieșu). Ultimii doi ilustrează situații-limită: cel dintâi, prin ritualismul care acoperă esopic o exasperare; cel de-al doilea, prin priza la real care-i transformă scrisul într-un imens reportaj al vieții cotidiene din comunism. La final, constat că abia am reușit să ofer câteva mostre din sinteza epică
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
Cartea Oltului, pentru tendința de monumentalizare a naturii. Referințele sunt stilistice, nu tematice. Sunt posibile repere de situare, nu influențe. Dar să acceptăm, ca un loc comun impus de critica basarabeană, sadovenismul prozei lui Ion Druță, constând în cultul tradiției, ritualismul gesturilor, mistica anotimpurilor, perspectiva paseistă, filosofia sceptică și fatalistă. Fenomenele naturii (ninsoarea, ploaia, seceta, furtuna, căldura toropitoare a verii, nopțile fără lună) sunt proiectate mitologic. Faptele agricole ale țăranului (aratul, semănatul, prășitul, cositul, culesul recoltei) sunt evenimentele unei vieți arhaice
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
o sănătoasă legătură cu lucrul pământului (bonus agricola, bonus colonus) (praef. 2), dar nu insensibil la foloasele pecuniare ale negoțului și cămătăriei (praef. 1 și 3; 2, 7), dar și câte ceva din specificul civilizației romane - caracterul rustic, pragmatismul, spiritul organizatoric, ritualismul religios. Scurta introducere (p. 5-7) și notele clare, precise și foarte necesare mai ales pentru înțelegerea unor termeni tehnici (p. 148-166) asigură ediției, alături de traducerea limpede și frumoasă, o ținută academică deosebită. Nelu Zugravu Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
despre poezie, însă, Emil Brumaru e teribil. Îl iubește pe Dinescu (al cărui ton viguros ialomițean îl împrumută, fermecat), crede în Foarță și se luptă pentru el. N-are în schimb organ pentru poezia lui Nichita Stănescu, îl amuză superlativ ritualismul lui Ioan Alexandru (în jurul căruia construiește calambururi), îi spune deschis lui Dimov ce nu-i place când nu-i place (de pildă celebrul Poem al odăilor), denunță crisparea din scrisul lui Florin Mugur cât se poate de fățiș. Despre sine
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
are nimic de-a face cu personajele principale, el nefiind invitat să se identifice cu ele sau să încerce să le înțeleagă. Ci să urmărească și să decripteze un spectacol sexual la puterea a doua. Trecând - barbar, e drept - de la ritualismul conferit de obsesie la ritul catolic, mă voi ocupa acum de Amen. Mi-e greu să îl disociez de prima vizionare, care nu a avut loc în țară, și nu reușesc să uit cum arătau cele două corpuri ale Palatului
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
vremea creștinării Rusiei Kievene în anul 988. Fenoghen A. (2007) exprimă foarte bine ideea că staroverii au fost întotdeauna convinși că ortodoxia cea adevărată este cea pe care ei au păstrat-o, “iar esența schismei nu constă de fapt în ritualism sau în simpla păstrare a vechilor tradiții, ci în păstrarea purității Bisericii”. Omul apropiat de Dumnezeu dorește să-și ducă viața într-o lume sacră, într-un ”Cosmos pur și sfânt, așa cum era el la începutul începuturilor” (Mircea Eliade, „Sacrul
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
asupra acelor segmente cărora li se cunosc nevoile și interesele; 3) profesionalizarea și mediacentrismul; evocă credința jurnaliștilor că sunt singurii capabili să decidă conținutul media, că știu mai bine decât membrii audienței în ce trebuie să conste informația oferită; 4) ritualismul care face trimitere la jurnaliștii care nu riscă, oferindu-le privitorilor/cititorilor doar ceea ce știu deja că preferă. Această atitudine este, conform lui McQuail (2000), responsabilă pentru scăderea creativității jurnaliștilor, și, în general, pentru diminuarea libertății comunicării de masă. Din
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
această abordare când insistă pe natura pozitivă a festivului, a efervescenței sociale și a anomiei (în sens pozitiv). Weber (1917) arată, la rândul său, că riturile și tabuurile au contribuit la producerea unei comunități religioase separate (iudaismul) în cadrul unei societăți. Ritualismul joacă acest dublu joc al diferențierii și al integrării. Weber studiază, de asemenea ("Eseu despre secte", 1906), riturile inițiatice (botezurile protestante), care contribuie la integrarea indivizilor și la construirea frontierelor. Creditul social depinde de aceste probe colective. Simmel și Tarde
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
romani, au scos iarăși făcătura lor drăcească în lume și în șăr-păria egipteană din Alexandria au început să clocească ouă de basilisc, crezînd că vor ieși numai basilei/împărați iudei peste romani și toate Neamurile pămîntului. În mozaismul de după exil, ritualismul se transformă în obsesie și sufocă orice formă de existență individuală sau comunitară. Rabinii, începînd cu primii ani ai secolului ll î.e.n. au rescris prin intermediul textelor ,,apocaliptice” întreg mentalul colectiv al ivriților pentru a-și prezerva toată puterea asupra poporului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
contrazis această idee. Ce s-a întâmplat de fapt este că informația nouă este colectată și procesată. Însă computerizarea a condus în realitate la sporirea personalului, deoarece au fost angajați oameni în plus ca să lucreze cu vechea cantitate de informații. Ritualismul: personalitatea birocratică. Altă disfuncție a birocrațiilor este dată de tendința unor persoane să se angajeze în ritualism, adică plasarea procedurilor organizației înaintea scopurilor pentru care erau prevăzute procedurile respective (Merton, 1968). Principalul obiectiv al acestor membrii ai organizației devine urmărirea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Însă computerizarea a condus în realitate la sporirea personalului, deoarece au fost angajați oameni în plus ca să lucreze cu vechea cantitate de informații. Ritualismul: personalitatea birocratică. Altă disfuncție a birocrațiilor este dată de tendința unor persoane să se angajeze în ritualism, adică plasarea procedurilor organizației înaintea scopurilor pentru care erau prevăzute procedurile respective (Merton, 1968). Principalul obiectiv al acestor membrii ai organizației devine urmărirea regulilor și procedurilor corecte, mai mult decât executarea corespunzătoare a sarcinilor. Despre personalul care gândește și se
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
reglează acțiunile la diferite situații sociale așa cum arată tabelul 7.1 preluat după R. K. Merton. Tabelul 7.1. TIPOLOGIA MODURILOR DE ADAPTARE INDIVIDUALĂ LA SITUAȚII SOCIALE ANOMICE Moduri de adaptare Scopuri culturale Mijloace instituționalizate I. Conformitate + + II. Inovație + − III. Ritualism − + IV. Evaziune − − V. Răzvrătire + − + − + = Acceptare; − = Respingere; + − = Respingerea valorilor dominante și înlocuirea lor cu noi valori Conformitatea atât cu scopurile (+), cât și cu mijloacele (+) reprezintă modul obișnuit de adaptare individuală; Inovația se caracterizează prin acceptarea scopurilor culturale (+), dar prin incapacitatea de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Conformitatea atât cu scopurile (+), cât și cu mijloacele (+) reprezintă modul obișnuit de adaptare individuală; Inovația se caracterizează prin acceptarea scopurilor culturale (+), dar prin incapacitatea de a folosi mijloacele instituționalizate (−), ceea ce antrenează tendințe de folosire a unor mijloace neconvenționale sau ilegale; Ritualismul caracterizează acele conduite care, dat fiind eșecul scontat al scopurilor culturale, le abandonează (−) pentru a se concentra în mod "birocratic" și ritualist asupra mijloacelor (+); Evaziunea (retragerea) se referă la acele conduite care resping atât scopurile culturale (−), cât și mijloacele instituționale
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
unor tendințe sadice (când agresiunea este dirijată spre exterior) sau a unor porniri masochiste (când agresiunea se centrează pe propria persoană). Realizarea defectuoasă a controlului sfincterian poate alimenta procesul de fixare, proces care se concretizează printr-o multitudine de trăsături: ritualism în viața cotidiană, exces de punctualitate, mânia ordinii și curățeniei, teamă maladivă față de viruși și microbi, avariția, simțul exacerbat al datoriei etc. în virtutea legilor implacabile ale dialecticii, și reversul trăsăturilor inventariate mai sus sunt la fel de posibil să-și facă apariția
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
se reduce foarte mult diferența dintre intuiție și etic]. Iat] o alt] caracteristic] frapant] a eticii indiene. Etică din Upanișade Upanișadele (dup] 500 î.Hr.), probabil textele filosofice cheie ale poporului hindus, presupun, în principiu, autoritatea primelor Vede (fiind cinice în privința ritualismului vedic care promite recompense funcționale, cum ar fi vaci sau urmași), dar dezvolt] aceast] schem] alternativ] cu mult rafinament și cu o aplicabilitate mai larg]. În aceste scrieri, cunoașterea metafizic] este plasat] deasupra scopurilor lumești, ins] schemă permite în același
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]