71 matches
-
din Rusia de dinaintea colectivizării. Autorul observă mai Întâi că teza lui Ceaianov - ,,țăranii ruși sunt cei care decid când și cât să muncească”, cu rezultatul unei economii de subzistență - ignoră valorizarea religioasă diferită a ,,muncii ca povară” În Rusia (un ritualism costisitor al țăranilor față de ,,bogata Biserică Ortodoxă”) În raport cu ascetismul protestant bazat pe ,,bucuria de a muncii” din Occident. În al doilea rând, Ceaianov nu ține seama - potrivit lui Streck - de experiența istorică a aservirii fiscale a țăranilor ruși, fapt care - la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Lokăyata. Anumite tipuri de asceți rătăcitori își trăgeau rădăcinile din timpurile vedice și postvedice. În legătură cu majoritatea dintre ei se cunosc foarte puține lucruri. Se poate presupune că śramanas părăsiseră lumea dezgustați atât de zădărnicia vieții umane, cât și de rigorile ritualismului brahmanic. Astfel de asceți încercau să înțeleagă și să stăpânească mecanismul transmigrărilor (samsăra) și misterioasa lui cauză, karma. Ei foloseau mijloace multiple și variate, de la asceza extremă, extazul yoghin sau analiza empirică a materiei, până la metafizica cea mai obscură, practicile
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
înțelepciune ca virtute și pe meditație ca mijloc de dobândire a eliberării individuale, văzută ca dizolvare sau stingere a propriei ființe. Idealul vieții îl reprezintă arhat-ul, adică ascetul pe deplin eliberat. Religiozitatea mahayanistă este o religiozitate mai populară, cu un ritualism accentuat, penetrată de influențe hinduiste, care, menținând esențialul din tradiția buddhistă și propunând de la început eliberarea ca proces de golire de sine până la deplina stingere sau iluminare, acordă în același timp o mai mare importanță solidarității cu ființele și propovăduiește
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
nu repudiază în bloc tradițiile ascetice și contemplative indiene; el le completează. „Buddha s-a ridicat de pe solul yogăi; oricâte noutăți ar fi adus el, yoga a fost tiparul în care i s-a format gândirea”. Iluminatul se opune atât ritualismului brahmanic, cât și ascetismului exagerat și speculațiilor metafizice. Prin urmare el reia, intensificându-le, criticile deja formulate de contemplativii upanișadici la adresa ritualismului fosilizat și împotriva exceselor ascezei (tapas); pe de altă parte, el se opune pretenției - reprezentate mai ales de
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fi adus el, yoga a fost tiparul în care i s-a format gândirea”. Iluminatul se opune atât ritualismului brahmanic, cât și ascetismului exagerat și speculațiilor metafizice. Prin urmare el reia, intensificându-le, criticile deja formulate de contemplativii upanișadici la adresa ritualismului fosilizat și împotriva exceselor ascezei (tapas); pe de altă parte, el se opune pretenției - reprezentate mai ales de Upanișadele clasice - de a obține eliberarea doar pe calea cunoașterii metafizice. Am putea adăuga că buddhismul împărtășește cu învățătura Upanișadelor recunoașterea potențialei
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
prevederi sociale de origine religioasă (de exemplu, respectarea tabuurilor alimentare). Pentru toate acestea, arheologia are puterea și datoria de a descoperi vestigii. Chiar și În privința celor mai arhaice societăți, cele paleolitice, nu trebuie neglijate dovezile curiozității pentru natură și ale ritualismului, acea Înflorire a „vieții spiritului”, parte evidentă a evoluției umane. Găsirea unei cochilii bizare, Îngrijirea morților, gesturile grafice concretizate În osul scrijelit sau peștera pictată sau chiar riturile, care vor cunoaște un număr infinit de combinații și acte simbolice și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doctrine care se integrau cu greu În țesutul tradițional al polisului, chiar dacă se făcea apel la autoritatea poeților din trecut, ca Homer, Hesiod, Musaeusxe "Musaeus" și Orfeuxe "Orfeu", care rămâneau marginali, căpătând contururi subversive. Ele răsturnau patrimoniul tradițional și exasperau ritualismul catarctic, nu atât ca să realizeze o armonie a echilibrelor Între lumea divină și lumea umană, cât să acționeze asupra omului Însuși și să Îl transforme suficient de mult Încât să treacă peste distanța ireductibilă care Îi separa pe oameni de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căror expresie sunt. Aceasta este, dimpotrivă, mai puțin eficientă pentru Înțelegerea profundă a conținutului inovator al ideilor pe care imnurile le cuprind. Este adevărat că În informația de la Herodot există un amănunt care ar contrazice caracterul esențialmente privat al străvechiului ritualism iranian. Herodot afirmă că persanilor nu le era permis să aducă jertfe doar pentru binele individual: fiecare era obligat să se roage pentru prosperitatea tuturor și a regelui, Înțelegându-se prin aceasta poporul persan În Întregime. Totuși, este clar că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
considera „urina” unui drog toxic (Yasna 48, 10). 4. Inovațiatc "4. Inovația" Trăsătura caracteristică a Învățăturii lui Zoroastruxe "Zoroastru" este constituită deci dintr-un accentuat antiritualism. Se poate crede, Într-adevăr, că prin aceasta se impune un nou tip de ritualism, dar problema este doar aparentă: de fapt, ne-ar scăpa contururile unui asemenea ritualism nou, din care par excluse pentru totdeauna atât jertfa animală cât și cultul haomei. În orice caz, aceasta nu Înseamnă că, la rândul său, practica religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Învățăturii lui Zoroastruxe "Zoroastru" este constituită deci dintr-un accentuat antiritualism. Se poate crede, Într-adevăr, că prin aceasta se impune un nou tip de ritualism, dar problema este doar aparentă: de fapt, ne-ar scăpa contururile unui asemenea ritualism nou, din care par excluse pentru totdeauna atât jertfa animală cât și cultul haomei. În orice caz, aceasta nu Înseamnă că, la rândul său, practica religioasă care a Înflorit la Început trebuia să fie lipsită de elemente devoționale și, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradițională a manthra sau a formulelor sacre (Însuși Zoroastru este cunoscător al acestora: un manthr³n: Yasna 41,5; 50, 6); dar ar fi o greșeală să vedem În G³th³ simple componente liturgice (J. Kellens) sau texte În deplină armonie cu ritualismul ulterior al bisericii zoroastriene (M. Boyce), doar pentru că acestea au fost mai apoi introduse Într-un ansamblu canonic pentru uzul liturgic. Această inserare, desigur relativ târzie, și faptul că ele au fost scrise Într-o limbă ale cărei legături cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
uzul liturgic. Această inserare, desigur relativ târzie, și faptul că ele au fost scrise Într-o limbă ale cărei legături cu Vedele au fost adesea subliniate, a dus, În repetate rânduri la supraevaluarea elementelor de contiguitate și continuitate ale unui ritualism indo-iranian comun și, În același timp, la subevaluarea elementelor cu o tentă inovatoare puternică și marcată În ceea ce privește conținutul Învățăturii metafizice și etice al căror purtătoare sunt. Se remarcă În primul rând, ca o trăsătură originală, natura speculativă și aproape filozofică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
p. 156; Gnoli, 1987a, p. 706) Este deci evident că inovația gathică nu se limitează la un simplu conflict ritual, ci implică puternic și alte sectoare și aspecte ale experienței umane și ale credințelor religioase. Pe de altă parte, orice ritualism este o degenerare formalistă a cultului sau a practicii religioase, iar un ritualism nou, opus celui vechi, nu ar fi supraviețuit, decât, probabil, timp de una sau două generații. Inovația gathică a opus vechiului mod de concepere a divinului și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se limitează la un simplu conflict ritual, ci implică puternic și alte sectoare și aspecte ale experienței umane și ale credințelor religioase. Pe de altă parte, orice ritualism este o degenerare formalistă a cultului sau a practicii religioase, iar un ritualism nou, opus celui vechi, nu ar fi supraviețuit, decât, probabil, timp de una sau două generații. Inovația gathică a opus vechiului mod de concepere a divinului și a actului cultual o nouă viziune a omului și a lumii, dominată de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Upanishade, În care se pot recunoaște consecințele profunde ale crizei jertfei brahmanice. Iar comparația evoluției celor două lumi religioase ale Iranului și Indiei poate fi Împinsă mai departe, până la profunda revoluție spirituală reprezentată de budism, marcată și aceasta de refuzul ritualismului politeist tradițional. Desigur, nu se știe dacă la baza revoluției, pentru care G³th³ constituie o mărturie puternică și originală, a stat conștientizarea răului, durerii, nedreptății care marchează existența pământeană, analoagă În privința premiselor, deși diferită În privința rezultatelor doctrinare și a perspectivelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Altă trăsătură specifică a zoroastrismului constă În faptul că aceasta este o religie fondată de un profet care a trăit Într-un ambient cultural și religios asemănător, sub multe aspecte, celui din India vedică, marcat de politeism și de un ritualism exagerat. În această direcție, zoroastrismul - cea mai veche religie fondată și care mai există Încă - reflectă exemplar poziția istorică, dar și geografică, a civilizației iraniene antice Între Orient și Occident: Între politeismul magico-religios ale regiunilor antice indo-ariene și lumea semită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al unor monoteisme variate. Această poziție intermediară Între est și vest, tipică pentru Întreaga civilizație iraniană (Bausani, 1971a), se reflectă În „amestecul religios” al zoroastrismului ulterior profetului, În cadrul căruia vechiul politeism de tip indo-iranian reapare sub o Înfățișare nouă Împreună cu ritualismul antic (cultul haomei, jertfa animală etc.). De asemenea, specifică zoroastrismului este și credința Într-o existență dincolo de cea pământeană (Söderblom, 1901; Pavry, 1929), de care sunt legate cultul spiritelor defuncților și o practică rituală ce reflectă o ideologie funerară complexă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
viitori la sfârșitul celui de al zecelea, al unsprezecelea, respectiv al doisprezecelea mileniu (cf. infra, subcapitolul 2.4). Credinciosul zoroastrian, de la inițierea sa, la vârsta de șapte sau cincisprezece ani (Duchesne-Guillemin, 1965), până la moarte, trăiește o existență ritmată de un ritualism intens, periodic și zilnic (liturgia focului, a apei, a haomei, rugăciuni, penitențe și practici purificatorii etc.), reglementată de o morală rigidă, fondată pe principiul „gânduri bune, cuvinte bune, fapte bune” și finalizată prin păstrarea respectului pentru viață și a luptei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regulile respectate cu scrupulozitate pentru a evita contaminarea elementelor naturale. Diversitatea comportamentelor persanilor În comparație cu obiceiurile grecești era consemnată scrupulos și explicit și, de multe ori, lămurită, chiar prin recurgerea la doctrinele specifice, Înrădăcinate În tradiția religioasă iraniană, cu puternicul ei ritualism și cu preocuparea constantă de a nu vătăma ordinea cosmică și ființele: lucruri, animale, oameni. Acestea sunt rodul puterii creatoare divine și replici - se poate spune așa - pe pământ ale modelelor spirituale și cerești. Cosmosul, În convingerea credinciosului zoroastrian, este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei viziuni destul de bogate și elaborate asupra lumii, fondată pe un mesaj filozofic și etic profund și elevat. În ciuda antiritualismului originar al lui Zoroastruxe "Zoroastru", al cărui sens a fost ilustrat mai sus, zoroastrismul devine repede o religie cu un ritualism puternic, care a reabilitat ofranda haomei, și jertfa animală, păstrând mai departe practici esențiale ale liturgiei, care apar, În complexitatea lor, În perioada religioasă reflectată În Avesta târzie. Abia În secolul XX parsii au abandonat sacrificiul animal, considerându-l derivat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1931; Zaehner, 1955, pp. 254 sqq.), care Îi lipsea Înainte de acest moment (Hinnells, 1981, p. 44). Într-un mod edulcorat și simbolic, Yasna păstrează, În ceea ce rămâne din vechiul rit al haomei și În ofrandele de grăsime animală, elementele unui ritualism indo-iranian care prevedea jertfa animală și folosirea băuturilor care induc beția (cf. supra și Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 95 sqq., 99 sqq.). Sucul de haoma, extras dintr-o varietate de Ephedra, este stors Într-o piuă (În limba pahlavi, h³wan) și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]