36 matches
-
etc. Autoritatea ultimă este Cea care acționează într-un mod de neînțeles, prin vacuitate, despre al cărei singur atribut știm doar: ”Eu sunt cel ce sunt “. Răspunsurile la criteriile care dau valoare în acest sistem este simplu: capacitatea subiectului de ritualitate. Nivelul prim al instituției autorității e recunoașterea- acolo unde e vorba însă de sentința mulțimii, avem o experiență empirică, mai degrabă negativă, chiar dacă democrația a statuat în lipsă de altceva mai bun, aserțiunea, lipsită de altfel de esențialitate, că majoritatea
CRITICA LITERARĂ ŞI DE ARTĂ IMPUNE OPINIA MINORITĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 by http://confluente.ro/Critica_literara_si_de_arta_impune_op_al_florin_tene_1336205561.html [Corola-blog/BlogPost/357914_a_359243]
-
spune că a fost binecuvântată de Pruncul Iisus. Acolo, în acel de¬șert, a înflorit peste trei veacuri grandiosul monahism egiptean, care a dat lumii numeroși sfinți și care a lăsat urme de neșters în istoria creștinismului și a spi¬ritualității răsăritene. Aici este locul de naștere al Patericului, cartea ce cuprinde cuvintele bătrânilor înduhovniciți, una dintre lecturile fundamentale pentru creștinii din toate veacurile. Alte relatări, indicii și referințe biografice despre copilăria și “frații” lui Iisus Hristos Fericitul Ieronim, care era
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1461045117.html [Corola-blog/BlogPost/342933_a_344262]
-
spune că a fost binecuvântată de Pruncul Iisus. Acolo, în acel de¬șert, a înflorit peste trei veacuri grandiosul monahism egiptean, care a dat lumii numeroși sfinți și care a lăsat urme de neșters în istoria creștinismului și a spi¬ritualității răsăritene. Aici este locul de naștere al Patericului, cartea ce cuprinde cuvintele bătrânilor înduhovniciți, una dintre lecturile fundamentale pentru creștinii din toate veacurile. Alte relatări, indicii și referințe biografice despre copilăria și “frații” lui Iisus Hristos Fericitul Ieronim, care era
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1481178617.html [Corola-blog/BlogPost/344365_a_345694]
-
E de la tine la mine” - rememorarea afectivă a unei povești de dragoste schimbă perspectiva poetică. Versul pendulează între un plan al prezentului și unul al trecutului, între “secunda aceasta,/ Și secunda aceea”. Atmosfera erotică este tipic romantică, de basm, de ritualitate a momentelor si a gesturilor dintre cei doi iubiți. Sentimentul de reverie rezultă și din cele două secvențe temporale, trecutul și prezentul, ce se întâlnesc într-o simetrie perfectă. “Mă voi întoarce din drum cândva”, afirmă poeta, amplificând astfel atmosfera
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_despre_soare_flori_si_liniste_.html [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
însușindu-și-o treptat, "Arta" de a-și construi, din cuvinte, realitatea care să-l încapă și în care calitatea de martor să cedeze locul calității de implicat. În fond, asta e chiar proprietatea dintâi a Poeziei" - Laurențiu Ulici "Pe sub ritualitatea dicțiunii, la Ion Vădan se simte încă pulsul frenetic al imaginarului, trăgând această lirică de tihnă nostalgică în vârtejuri dramatice și amenințând cu un expresionism de subtext hieratica de suprafață." - Al. Cistelecan Definitorie pentru poezia lui Ion Vădan, e contextualitatea
Ion Vădan () [Corola-website/Science/316049_a_317378]
-
nu se auzea nimic. Nu avea nici o scăpare." În viziunea expresionistă a lui Marin Bucur, urgia vremelniciei istorice capătă proporții stihiale, afectând până și cadrul de natură în care eroina își duce existența de țărancă nevoiașă, cu gesturi de o ritualitate ancestrală în actele ei gospodărești: „Pomii cei tineri erau smulși de la garduri, pentru că știau să stea în picioare. Pomii cei bătrâni sfârșeau aplecați unii peste alții. Era o moarte înceată, chinuitoare, o putreziciune treptată în pomi, în garduri și în
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
pacienților” (Goffman, 1991, pp.142-143). Ordinea socială devine astfel o sumă de acorduri dezvoltate reciproc de către interactanți, acorduri care sunt supuse unei permanente redefiniri. Goffman se focalizează în special asupra riturilor de interacțiune, considerând că orice interacțiune presupune o anumită ritualitate. Aceasta din urmă implică faptul că, dacă dorim să avem o comunicare pozitivă, trebuie să respectăm anumite elemente clar definite cultural: „Astfel, un conviv care rămâne tăcut la masă face audiența să se simtă prost (regula angajării), o mână întinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fi citite ca niște „cântece împotriva morții”, din ce în ce mai laconice și mai reflexive. Din înscenări fastuoase, cum erau baladele (Starea bizantină, 1983), ele se restrâng la dimensiunea, directețea și dramatismul unui crochiu expresionist sau a unui haiku, fără a pierde, însă, ritualitatea rostirii: „Spală-mă de cuvintele toate,/ce mai rămâne/e pasul în moarte!” (Arhetipală) sau: „Ciori/pe un stârv înghețat;/ materia/oarbă de singurătate/hulpav devorându-se” (Ciori). În întregul ei, poezia lui B. se vădește drept „poezie a ființei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
a fi Sadoveanu, în sensul că n-au o expresie subiectivă a experienței lor. Comunicarea cu lumea se face în proverbe ce condensează o înțelepciune stereotipă, atât de controlată prin vechimea rasei, încât contribuția individuală este neglijabilă. Muțeniei îi corespunde ritualitatea (Călinescu, 1941/1982, p. 976). Regulile de vestimentație sunt destul de generale și vagi (la evenimente importante „trebuie să te duci frumos îmbrăcat”, cu costum și cravată, cu o rochie „bună”), legate de locul în care are loc comunicarea (la școală
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și generos, al grupurilor contemporane amintește partea aventuroasă, incertă, tragică a oricărei existențe. Viața care presupune o bună parte de moarte. În ciuda celor care dau lecții și a altor notari ai cunoașterii, este ceva nietzschean în excese, ca și în ritualitatea banalității cotidiene: "eu, animal misterios, eu, monstru luminos, eu, risipitor al înțelepciunii". Spunând aceasta, îndrăznețul gânditor se considera un "teribilist al spiritului". Dar tocmai o astfel de îndrăzneală, mai degrabă trăită decât gândită sau spusă, regăsim în mimetismul tribal și
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
aceea a jocului pasiunilor, aceea a plăcerii de a fi împreună fără finalitate sau utilizare specifică, pura plăcere ludică a vieții în comun. Nu este aceasta ceea ce se exprimă, la modul major, în aglomerațiile contemporane și, la modul minor, în ritualitatea vieții cotidiene? Aceasta este deontologia, a trăi, cu alții, situațiile. A le trăi cu intensitate, cu autenticitate, fără raportare la un scop îndepărtat, la o societate perfectă de realizat. A se ajusta la ceilalți, de bine, de rău, într-un
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a scos cu un gest rapid și exersat dintr-o geantă de piele tare, pe care o purta pe umăr, o cameră de filmat High Definition, marca Sony. A început să filmeze, cu obiectivul apropiat de sol, pentru a prinde ritualitate pură, felul în care se aprindeau lumânările, cum se înfigeau în nisip, cum erau apoi înlăturate și aruncate într-o căldare unsuroasă de plastic de către îngrijitorii locului. După ce oamenii, vizibil deranjați de intrusă, au început să ocolească locul unde ea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în zonă nu prea sunt interesați de librărie și de oferta acesteia. În carnetul de teren am notat atunci, la cald, cu litere mari și roșii următoarele : „mă întreb, după discuția avută în librărie, dacă pelerinajul nu este cumva doar ritualitate pură, fără iradiere spirituală în spațiul din jur”. La fel ca și la Iași, nimeni nu știe de fapt unde poate fi găzduit un pelerin venit din altă localitate, în ce condiții, cine s-ar ocupa de el, dacă există
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
strânsă între circulația infernală de pe bulevardele adiacente, gardurile jandarmilor, gardul masiv de zidărie care înconjoară sediul reședinței patriarhale. Nu simt în aer un „duh al sărbătorii”, așa cum se întâmplă, de pildă, la Iași, ci Note de tereN 111 mai degrabă ritualitate mecanică. Numărul mare de jandarmi, de garduri de protecție, pompieri, trupe din Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU), poliție rutieră mă buimăcesc, totul îmi dă impresia unui pelerinaj militarizat, în care domnește o stare de suspiciune generalizată și o teamă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de pe stâlpi, difuzând non-stop slujba și alte cântări religioase înregistrate ; fluidității masei pelerine i se opune sunetul care leagă și consolidează, dând naștere la noi și expresive forme de „communitas”, în sensul în care Victor Turner construiește teoriile sale dedicate ritualității (Beck, 2006 : 6). Muzica se descoperă în universul popular al „sacrului materializat”, în aceeași categorie cu celelalte simțuri utilizate în construcția oricărui act religios fundamental : vederea, atingerea, mirosul și gustul. Auzul are proprietatea de a „înscrie extraordinarul religios și de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de vindecare a corpului social, la nivel local cel puțin. Societățile europene, pe măsură ce evoluează și se moder nizează, devin din ce în ce mai fragile la nivelul identificării colective (Hervieu-Léger, 2004 : 19). Vorbim din ce în ce mai puțin de noi, de felul nostru de a fi împreună. Ritualitatea specifică a pelerinajelor („ritualo mania”, în termenii lui Hervieu-Léger) participă la invocarea imaginară a rădăcinilor întregului corp social, ale „noastre” și ale „lor”. Bogăția patrimoniului simbolic al pelerinajelor constituie un stoc de resurse pentru politic, o stație de reîncărcare a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se povestesc câteodată executări de așa absurdă sălbăticie.” Aceste detaliu este mărit sub același efect de lupă al lui „simț enorm și văz monstruos”. Monstruozitatea actului criminal este transferată deta- liului, dar crima ca atare este circumscrisă unei forme de ritualitate care implică victime sacrificiale în cadrul anu- mitor microsocietăți sectare. Trebuie observat dublul regis- tru, unul al comentariului științific, detașat, calm, rigid, celălalt al lecturii implicate, anxioase a lui Leiba. Din punct de vedere criminologic detaliile furnizează informații importante pentru realizarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de criminalitate și subumanitate evocate de teoriile lombrosiene, ci și sfera percepției și a patologiilor nervoase precum și domeniul discutabil al sacrului. Leiba Zibal dobândește acces la monstruos prin intermediul sacrului, iar sacrul înseamnă în aceste circumstanțe vio- lență sacrificială. Forma de ritualitate care pune în contact cu sacrul și care permite sacrificarea familiei sale este recu noscută și incorporată prin intermediul violenței sacri- ficiale de către Leiba Zibal. Ieșirea din sfera gândirii umane înseamnă aici intrarea pe domeniul sacrului, „nebunia” care îl face pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ă «Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pândă ascuțindu-și ghearele și aștep- tând momentul oportun pentru poftele ei antinaționale... Națiune, fii deșteaptă !»” Însă violența se dovedește a fi una rituală, o ritualitate a sărbătorii care include excesul și suspendarea ătemporarăă a autorității, cu transgresarea calificată a interdictelor. Ipistatul Nae Ipingescu este maes- trul de ceremonii, cel care încalcă legea trăgând focuri de pistol în aer, focuri care dobândesc ecoul unor lovituri de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și pentru tradițiile magice ce pleacă din Egiptul elenismului târziu și supraviețuiesc pe întinsul întregii Europe, dar și aici este vorba de un efect pur și simplu tehnic, obținut prin crescendo-ul insistenței incantatorii. Dacă acel iarăși și iarăși al ritualității și scriiturii bizantine nu trebuie văzut ca o stereotipă repetiție, la fel de mult e nevoie să se evite înțelegerea sa în registrul magic incantatoriu. Atunci unde ar trebui să căutăm rosturile reluării în articulările raționalității bizantine? Într-un mod mai radical
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Stanca, Ștefan Aug. Doinaș și Ioanichie Olteanu) peisajul natural, ca fundal al desfășurării "actului liric și ca fundament al sensibilității poetice, poate fi definit ca impregnat de un decorativism pronunțat, ca o stilizare estetizantă, propriu fiecăruia: "atmosferă de mister, de ritualitate cvasi-magică, de butaforie și figurație de burg medieval, la Radu Stanca; orizont simbolic și comportament solemn, eroico-tragic, de inspirație antică, la Ștefan Aug. Doinaș; reflexe fruste, aproape elementare, de o anume bizarerie, în zariște de ciudățenii și simțire genuină de
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
sa echivalează cu o alterare a înseși umanității ei. Un alt element care ține de concepția personală despre moarte a Irinei Petraș și care o așază în raport de divergență față de un antropolog al morții precum Louis-Vincent Thomas este deconstruirea ritualității funerare ca adjuvant al asumării și trăirii colective a morții. „Spectacolul și scandalul social care însoțesc moartea” îi repugnă autoarei, iar ceremonialul în general, nu doar cel funerar, este considerat o formă de diminuare a autenticității trăirii. Un indicator al
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
urmăresc automat o ispășire. Cum? De ce? Nu ar putea fi vorba de o apropiere de natură, întrucît natura tinde spre factorii pozitivi, ocolind pe cît cu putință ceea ce contravine vieții, ceea ce îi pune în primejdie corporalitatea. Mai curînd o neguroasă ritualitate tribală.” Am mai citit rubricile fixe susținute de Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu și Nichita Danilov, proza lui Gheorghe Schwartz, eseul lui Ion Militaru intitulat „Psihologia infinitului pustiu”, versurile lui George Vulturescu, precum și însemnările lui Andrei Zanca despre Georg Cristoph Lichtenberg
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
grația unui crin într-o mlaștină, superbă plantă carnivoră, imensa roată rostogolindu-se execută parcă o figură de balet într-o sală a gigan- ților, chipul impenetrabil al divinităț ii aduce cu hieratismul statuilor khmere și întreține atmosfera difuză de ritualitate și inefabil. Toate aceste stilistici adiacente te fac să uiți uneori puținul factologic și schematismul tramei, chiar și încâlcelile ei. Vizualul ia adesea locul poveștii, imaginea creează starea, ca și în fața unor peisaje de dincolo de lume, cuvântul nu mai are
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
în apa tulbure a stagnării, e doar o variantă a imobilismului postideologic. Cei ce se arată panicați de pericolul "negativismului", al "demolării" valorilor sacrosancte sînt, în realitate, vrăjmașii valorilor în cauză pe care le reduc la pura convenție, la o ritualitate vidă și tot mai agasantă. Nimeni nu neagă faptul că Marin Preda e un autor de seamă, dar a-l feri de o analiză neinhibată de hagiografie, a ocoli chestiunea inegalității scrierilor sale, a cere tuturor să-l guste la
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]