125 matches
-
să-l joace."79 Cei ce obțin puterea o instituționalizează pentru a o face mai puțin vulnerabilă la atacurile rivalilor; ei își depun puterea în "banca ritualului". Aceasta se face prin ritualizarea treptată a modului de comunicare. Cu cît procesul ritualizării continuă, cu atît mai puțin comunicarea apare drept creația celui ce informează și pare să fie repetarea unui set de roluri distribuite de funcția ce pare să-l dețină pe el. Astfel, realitatea e răsturnată și creația deținătorului de putere
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
dezvoltat mijloace rituale de controlare a conflictelor și-au creat un avantaj competitiv asupra acelora care nu dețin un astfel de mecanism de control. Konrad Lorenz spunea că "toate mijloacele care asigură comnicarea neechivocă sînt folosite identic în manifestările de ritualizare. Mimica exagerată, repetiția redundantă și intensitatea caracteristică se evidențiază în majoritatea ceremoniilor umane. Accelerarea măsurată, frecvența și amplitudinea constituie simptomele care caracterizează comportamentul ceremonial... Explozia de formă și culoare, toată pompa și spectaculozitatea sînt perfecționate de-a lungul istoriei culturii
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
creând premise de răspuns complementar din partea elevilor sau a cadrului instituțional în care activează etc. Pe lângă cele analizate până acum, se pot enumera o altă serie de trăsături care, și ele, contribuie la crearea unui univers specific al comunicării didactice: ritualizarea și normele nescrise permanent prezente („Nu vorbi neîntrebat!”, „Ridică-te în picioare când răspunzi!”, „Când profesorul vorbește, se ascultă doar!” etc.); combinarea permanentă a comunicării verticale cu cea orizontală în forme organizate (lucru pe grupe, sarcini colective etc.) sau spontane
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
noi norme, reguli, legi care le întăresc sau le anulează pe cele vechi (de exemplu, conflictele dintre muncitori și patronat au condus la elaborarea unor convenții colective care au reglementat raporturile dintre muncitori și superiori; de asemenea, au contribuit la ritualizarea conflictelor, fapt care, după cum se exprimă autorul, permite o minimă predictibilitate a conflictelor; • conflictul stabilește și menține un echilibru al puteriii, el fiind uneori singura posibilitate pentru adversari de a-și testa propriile forțe. Dintr-o perspectivă mai amplă, conflictul
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
iar semele nu se pierd în magma vocabularului. Faptul în sine, și anume că simbolismul noțiunii era puternic ancorat în spiritualitatea utilizatorilor (romani), este susținut de menținerea și acomodarea lui la schimbarea de paradigmă declanșată în anul 330. Reflexul de ritualizare pe care îl are gândirea socială a lumii romane se schimbă, în mod substanțial, în reflex de simbolizare, devenit o caracteristică a gândirii colective creștine. Mutația nu se face "în pierdere", pentru că se păstrează întreaga constelație semantico-simbolică din utilizările originare
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reprezentarea exclusivistă a naturii sale de divus, împăratul a exploatat nu doar spațiul urban și ceremonialul, ci și trecutul roman, pe care cortegiul său funerar avea dreptul suprem (și unic) să-l pună în scenă (Benoist 108). Valoarea edilului, prin ritualizarea puterii sale și prin proiectarea figurii sacre în rândul înaintașilor glorioși, era astfel definitiv integrată în memoria Romei eterne, martorul direct al apoteozei sale. Mișcarea de translatio din planul existenței terestre în cel divin era consfințită politic, printr-un decret
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fie similitudinile și diferențele în realizarea elementului observat. Se urmărește în acest mod identificarea axei de variație ce permite descrierea profilului comunicativ ce caracterizează o anumită societate, precum și existența axelor care-i urmează concepția relației interpersonale, manifestarea politeții, gradul de ritualizare etc.). Desigur, studierea situațiilor interculturale nu se opune comparațiilor interculturale, ambele fiind complementare din perspectivă metodologică. Apar în acest demers numeroase probleme în funcție de spațiul în care este circumscris fenomenul analizat (arie culturală, țară, etnie, comunitate etc.), ținînd cont și de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
verbale pasive; 2) substituția formelor verbale personale prin forme verbale impersonale; 3) nominalitatea, constînd în predominanața numelor substantive (abstracte); 4) determinare nominală frecventă (prin intermediul adjectivelor, în special); 5) terminologie nespecifică; 6) prezența clișeelor și a sloganurilor; 7) opacitate referențială; 8) ritualizarea limbajului. Dar caracteristica de bază a discursului politic, mediatic, administrativ, birocratic constă în repetitivitatea faptelor de limbă, fenomen pe care a n a l i z a d i s c u r s u l u i îl poate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
chiar nota care i s-a dat „evenimentului”, cu nuanțări diferite, în mai toate relatările de presă apărute până în prezent atât la București, cât și la Chișinău. Care sunt cauzele acestui eșec deloc singular - putem vorbi chiar despre o anume ritualizare a eșecurilor -, deloc imprevizibil? Evident, nu pot face acum, în spațiul acestui text, o analiză amplă și subtilă; voi încerca să schițez câteva explicații posibile, foarte personale. Mai întâi, a ieșit din nou în evidență incapacitatea părții basarabene de a
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de la Keller la Anzenbgruber, Rosegger sau Ganghofer fără ca prin această alăturare să se încerce justificarea unei asemănări între nuvele lui Slavici și cu acelea nemțești. Criticul observă însă felul în care și unele și altele înfățișează civilizația rurală caracterizată de ritualizarea gesturilor și a vorbirii încărcată de respect, eleganță absolut specifică vorbirii populare din exteriorul arcului carpatic. E vorba de influența pe care avut-o de-a lungul timpului asupra acestui sat exemplul comunităților maghiare și germane și de care critica
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
exemplu, supraactivare). Tabelul 3.2. Strategiile primare de relaționare și tulburările de personalitate corespunzătoare (adaptat după Pretzer și Beck, 1996). Strategia Tulburarea de personalitate Prădare Antisocială Solicitare (de ajutor) Dependentă Competitivitate Narcisistă Exhibiționism Histrionică Autonomie Schizoidă Defensivitate Paranoidă Retragere Evitantă Ritualizare Compulsivă BIBLIOGRAFIE APsyA (2000). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (fourth edition revised). American Psychiatric Association: Washington. Archer, J. (1996). Sex differences in social behavior. Are the social role and evolutionary explanations compatible? American Psychologist, 51, 909-917. Austin, M.P.
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
reținem mai degrabă aceste „marcaje” ale existenței noastre, ce ne urmăresc Întreaga viață (personal, Îmi aduc aminte, cu detalii extrem de vii, de prima zi de școală, de prima zi de studenție), decât anumite cunoștințe dobândite. Apoi, să nu uităm că ritualizarea este permisă și necesară În actul educațional. Fără ceremonial, educația ar aluneca În monotonie, plictiseală și oboseală. De bună seamă, vreme de decenii, aceste rituri au fost puternic ideologizate sau politizate (amintiți-vă de perioada comunistă). Serbările școlare, ca elemente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
inventează cuvinte noi ori se transmută încărcătura semantică, în care orice cuvânt are două valențe, cea semantică și cea magică, pe care mizează propaganda, iar cuvântul devine important nu prin sensul său, ci prin atmosfera pe care o degajă), de ritualizarea excesivă a vieții politice (toate categoriile sociale sunt supuse unor ritualuri politice, începând cu salutul, care poate fi interpretat drept o sfidare la adresa liderului, atunci când nu respectă întocmai acest ritual impus), iar repetarea obsesivă a aceluiași ritual ucide responsabilitatea individuală
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Înaintea lui Plutchik, mai mulți autori notaseră deja că: - anumite apărări - precum formațiunea reacțională și anularea retroactivă sau refuzul și proiecția - sunt apropiate una de alta (English și Finch, 1964); - conceptul de intelectualizare le include pe cele de izolare, raționalizare, ritualizare, anulare retroactivă și gândire magică (Vaillant, 1971); - izolarea și clivajul ar fi două denumiri diferite ale aceluiași concept (Arieti, 1974). 2) Există opoziții nete, adevărate polarități ce rezultă din examinarea relațiilor dintre diversele moduri de apărare. Astfel, Chapman (1967), apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Reparația survine în cursul poziției depresive ca reacție la angoase și la culpabilitate (fenomene de ordin depresiv). Dacă reparația funcționează ca o parte a sistemului de apărări maniace, ea capătă caracteristicile maniace ale refuzului, ale controlului și ale disprețului. 37) Ritualizarea (V.): stabilirea unei anumite ordini sau „identitudini” (sameness) a lucrurilor sau a comportamentului. Sensul dispare prin refulare, dar apare implicit în forma sau ordinea încărcate de un sens magic. Formalizarea este precursoarea ritualizării. 38) Sexualizarea (V.): a dota un obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
refuzului, ale controlului și ale disprețului. 37) Ritualizarea (V.): stabilirea unei anumite ordini sau „identitudini” (sameness) a lucrurilor sau a comportamentului. Sensul dispare prin refulare, dar apare implicit în forma sau ordinea încărcate de un sens magic. Formalizarea este precursoarea ritualizării. 38) Sexualizarea (V.): a dota un obiect sau o funcție cu o semnificație sexuală pe care nu o aveau anterior sau pe care o dețineau în mai mică măsură, toate acestea cu scopul de a preveni anxietatea legată de anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
creând premise de răspuns complementar din partea elevilor sau a cadrului instituțional în care activează etc. Pe lângă cele analizate până acum, se poate enumera o altă serie de trăsături care, și ele, contribuie la crearea unui univers specific al comunicării didactice: • ritualizarea și normele nescrise permanent prezente („Nu vorbi neîntrebat!”, „Ridică-te în picioare când răspunzi!”, „Când profesorul vorbește, se ascultă doar!” etc.); • combinarea permanentă a comunicării verticale cu cea orizontală în forme organizate (lucru pe grupe, sarcini colective etc.) sau spontane
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de mai sus, dar nu neg posibilitatea existenței lor, ținând cont de numărul mare de pelerini și de dificultatea observației directe individuale. Documentul mi s-a părut important pentru că ridică problema memoriei generaționale și a transmiterii acesteia („decrețeii”), a respi ritualizării pelerinajului ca gest ritual, prin valorizarea virtuților teologice ale așteptării. Mă pregătesc să mă retrag spre casă, în jurul orei unu și jumătate din noapte. Rândul parcă a amorțit, iar la o estimare vizuală rapidă cam jumătate dintre cei prezenți sunt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Antoniu Cuvânt înainte de Esther Benbassa INSTITUTUL EUROPEAN 2012 În memoria lui Pierre Vidal-Naquet, care m-a condamnat să fiu un istoric responsabil Tabla de materii MULȚUMIRI / 7 CUVÂNT ÎNAINTE. Suferința nu este "tendință". Și totuși... / 11 CAPITOLUL 1. Suferință, moarte, ritualizare / 19 Câteva motive pioase de a suferi / 19 Despre buna folosință a morții voluntare / 36 Suferința îmblânzită / 44 Note / 52 CAPITOLUL 2. Fabricarea istoriei de suferință / 55 Viața la umbra martiriului / 60 Este istoria evreilor doar o istorie de nenorociri
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
repliate în datoria lor de memorie, al căror singur vis ar fi o imposibilă uitare... sau poate un viitor în sfârșit "amnezic", care ar încredința istoriei și nu spun istoricilor depozitul trecutului nostru de suferințe. Note CAPITOLUL 1 Suferință, moarte, ritualizare Să nu purtăm deloc doliu, nu putem... Dar nici să purtăm prea mult nu putem.e Câteva motive pioase de a suferi Cum să înțelegem locul eminent pe care-l ocupă astăzi suferința în etosul evreiesc în general, sau mai
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o explice totuși întotdeauna, îi conferă un sens. Acesta poate fi impenetrabil, dar intră într-un cadru de referință comprehensibil, capabil să tempereze resimțirea suferinței prin așteptarea restaurării. La fel, fermentul de subversiune conținut de suferință este neutralizat prin această ritualizare care, prin cumulul catastrofelor pe care le înglobează, eliberează în același timp un spațiu de speranță. Toate calamitățile trecute fiind comemorate la același moment, restul timpului este mai puțin marcat de amintirea lor. Obligația ritualului dispensa, într-un sens, de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în toate secolele. Dar această suferință se deschidea spre promisiune, spre izbăvirea așteptată și mila unui Dumnezeu binevoitor. Ea țesea legături, iar o istorie de suferință extrasă din trecut anunța un viitor luminos, aici sau în lumea cealaltă. De asemenea, ritualizarea rememorării dezastrelor traversate dezamorsa dimensiunea lor afectivă și le introducea în cotidianul rugăciunii, dând astfel sens ființei evreiești. Ritualizarea instaura o legătură indestructibilă între un trecut de suferință, un prezent de expectativă și un viitor de speranță. Istoriografia de suferință
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
țesea legături, iar o istorie de suferință extrasă din trecut anunța un viitor luminos, aici sau în lumea cealaltă. De asemenea, ritualizarea rememorării dezastrelor traversate dezamorsa dimensiunea lor afectivă și le introducea în cotidianul rugăciunii, dând astfel sens ființei evreiești. Ritualizarea instaura o legătură indestructibilă între un trecut de suferință, un prezent de expectativă și un viitor de speranță. Istoriografia de suferință care apare în secolul al XIX-lea a ajutat la crearea unei identități colective când legăturile cu comunitatea de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Schruoffeneger, Pocket, Paris, 1990 [Mai este oare acesta un om?, trad. de Doina Condrea Derer, Polirom, Iași, 2004, p. 7 n. trad.]; vezi și interviul cu Jean-Pierre Azéma, op. cit. 8 9 1 SUFERINȚA CA IDENTITATE Mulțumiri Cuvânt înainte Suferință, moarte, ritualizare Fabricarea istoriei de suferință O suferință fără speranță? O izbăvire laică? Shoah, Israel și evreii În afara suferinței nu există salvare! Dreptul la uitare Bibliografie Index general
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
feminist" internaționale și a celei românești pentru ca femeilor să li se recunoască acest drept. Una dintre explicații o reprezintă lipsa problemelor care le afectează pe femei de pe agenda partidelor politice. O altă posibilă explicație, pentru România, de exemplu, ține de „ritualizarea masculinăxe "„masculin" a politiciixe "„ritualizareamasculinăapoliticii"”, cum o numește Pastixe "„Pasti,Vladimir" (2003, capitolul destinat patriarhatului clasei conducătoare). Pastixe "„Pasti,Vladimir" subliniază faptul că mediul politic românesc la începutul tranziției a fost hiperagresiv, primitiv și patriarhalxe "„patriarhal", calchiat după modelul eroului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]