125 matches
-
A fost o politică de asmuțire a unui grup de bărbați contra altuia, ca un câmp de război intern: manifestații, contramanifestații, mineriade, blocade. Nu a fost o competiție pentru cucerirea unor adepți pentru proiectele lor politice, ci pentru cucerirea puterii. Ritualizarea masculinăxe "„masculin" a politicii conduce la același rezultat. Ritualul politic este militar și el, compunându-se prin excelență din parade militare și comemorări. Cred că acest model pseudoviril (căci nu exaltă nici virtuți bărbătești de tipul: integritate, curaj, îndrăzneală, competiție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
adeziuni din 1968, mai ales în rândul intelectualilor era, aproape explicit, aceea de a susține partidul, de a deveni membru pentru a-l putea schimba din interior. Evoluția partidului comunist român oferă o dovadă incontestabilă a manierei în care, prin ritualizarea și prin pierderea caracterului ei instrumental o ideologie totalitară se transformă în practică administrativă a unei națiuni unificate 57. Cu timpul, monopolul totalitar român s-a schimbat într-atât încât a devenit de nerecunoscut în ochii primilor săi gestionari. Într-
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
pot fi gestuale ca: repetiții ale mișcării mâinilor, degetelor, brațelor, rotirea corpului în jurul axei proprii, mersul pe vârful picioarelor. Uneori copilul cu autism preferă activități repetitive ca: deschiderea și închiderea ușilor, stingerea sau aprinderea becului, lovirea sau zgârierea unei jucării, ritualizarea activităților alimentare, activități de îmbrăcat sau de joc. De altfel jocul, activitate importantă la această vârstă, prezintă câteva particularități: este marcat de același caracter stereotip, copilul folosește obiecte puțin complicate ca: sfoară, hârtie, butoane, robinete, rotite etc. Jocul colectiv este
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
în embleme, în culoare precum la cursele de cai, unde culoarea reprezenta emblema tradițională a împăratului, culoarea și forma indică simultan orizontala, verticala, respectul fairplay al unghiurilor drepte, rectitudinea și reglementarea, simbolizând echilibrul, ce rezultă din unirea activului cu pasivul. Ritualizarea simbolică a vestimentației arată relația cu sistemul arhitectonic și acela vestimentar, prin mobilierul sportiv, culoare a hainei și simbol al cerului și al relației cu ființele supranaturale. apare explicit în regulamente cum sunt acele ale sporturilor marțiale: Mon (poartă) este
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
reprezintă un transfer al violenței suporterilor asupra perdantului din sport. Faptul competiției transferă dimensiunea conflictului social într-un conflict sportiv (violența afectivă și cea rațională se manifestă la vârsta dintre 11-13 ani precum la aceea de 16-19 ani.) Forma de ritualizare a violenței apare în jocul de fotbal, ce împarte suporterii în grupuri de spectatori suporteri și huligani cu marcaje teritoriale, cu spații, semne și simboluri de identificare, vestimentații, steaguri, însemne, cu elemente de coregrafie specială, inovații în lozinci, cu limite
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
în narațiunea de început, devenite porți reale sau din vis). Caracterul iluzoriu al vieții închide sau deschide drame, prin participarea la ceremonii, într-o ilustrare dominată de căutarea de neființă într-o cale de acces magic spre fericire, într-o ritualizare a existenței prin învățare și prin suprapunerea experienței sportive individuale peste aceea colectivă. Numele campionilor virtuali sau foști campioni devine sacru prin participare la competiție, prin purtarea făcliei, a drapelului, prin îmbinarea dintre efort și spectatorii aplaudă viitorul campion al
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
târzii ale longevivilor celebri precum Tizian, Tintoretto, Rembrandt, Goya, Kokoschka, Matisse, Picasso. Astfel, în deceniul din urmă, Ion Nicodim ne-a oferit o ipostază exuberantă a unui "homo faber", arhaizant și nonconformist, în același timp, aliaj de uzurpare dadaistă și ritualizare păgână. Pictorul Ion Nicodim, cel al abstracției sublimate în monocromii de azur, cel din anii '70, ori cel al marilor pânze abia atinse cu angobe de argilă, plămădește acum, în tridimensional, arătări compozite pline de haz rustic. Nicodim, întors spre
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
ies din fragilitatea codului și din acea complicitate asumată în jurul unei convenții, pentru a se transforma, în virtutea unei puternice presiuni lăuntrice, în locuri, în animale, în oameni vii, în izbînzile și în impasurile unei vieți egale cu sine pînă la ritualizare. Nici vanitatea luării în stăpînire și nici măcar legitimul orgoliu de artist nu pot fi descifrate în aceste desene și acuarele, în aceste exerciții intime de apropiere, ci un lucru mult mai simplu și, în același timp, mult mai înalt sălășluiește
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
a mizat pe performanța criptării sau ermetizării unei atitudini anticomuniste. Autorul însuși recunoaște ulterior că a lucrat înainte de 1986 cu "efectele deviatoare ale codificării", care sunt "încețoșarea, excesul stilistic și opacitatea". Corin Braga numea această tehnică, foarte răspândită în epocă, "ritualizarea estetică a evaziunii". Situarea e valabilă pentru romanele anterioare ale lui Norman Manea, de la Captivi (1970) sau Atrium (1974) la Cartea fiului (1976) și Zilele și jocul (1977). Scriitura din Plicul negru eu aș numi-o mai potrivit ritualizare estetică
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
epocă, "ritualizarea estetică a evaziunii". Situarea e valabilă pentru romanele anterioare ale lui Norman Manea, de la Captivi (1970) sau Atrium (1974) la Cartea fiului (1976) și Zilele și jocul (1977). Scriitura din Plicul negru eu aș numi-o mai potrivit ritualizare estetică a subversiunii. Prima strategie e specifică lui Leonid Dimov, lui Dumitru }epeneag, adică oniricilor și estetizanți-lor ca Ștefan Bănulescu, a doua cale este adoptată de Augustin Buzura și Octavian Paler. Între primul și al doilea Norman Manea există diferențe
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
și lumea lui se mișcă pe trasee riguros prestabilite, ăi sugerează lui Gibson un fel de rol în rol care subminează și falsifică acuratețea omenească a evenimentelor, dar nici nu face posibil accesul spre dimensiunea transcendentă a acestora. Excesul de ritualizare a mișcărilor, de filmări cu ăncetinitorul, de gesticulație largă și cu tot dinandinsul memorabilă dă senzația acută că asistăm la filmarea unei piese de teatru. Astfel, Maia Morgenstern, de pildă, dar așa se ăntămplă cu toate personajele, o interpretează pe
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
ies din fragilitatea codului și din acea complicitate asumată în jurul unei convenții, pentru a se transforma, în virtutea unei puternice presiuni lăuntrice, în locuri, în animale, în oameni vii, în izbînzile și în impasurile unei vieți egale cu sine pînă la ritualizare. Nici vanitatea luării în stăpînire și nici măcar legitimul orgoliu de artist nu pot fi descifrate în aceste desene, în aceste exerciții intime de apropiere, ci un lucru mult mai simplu și, în același timp, mult mai înalt sălășluiește în ele
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
trebuie amintite cel puțin cîteva: o prezentare detaliată a formulelelor de politețe din română, comparate cu cele din alte limbi, în primul rînd din italiană, și în care se constată menținerea parțială a repertoriul bogat, cu un grad ridicat de ritualizare și de diversificare în funcție de aplicarea la situații-tip, a formulelor românești; de asemenea, ilustrarea experimentală a sensurilor "personale"
Psiholingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17248_a_18573]
-
ies din fragilitatea codului și din acea complicitate asumată în jurul unei convenții, pentru a se transforma, în virtutea unei puternice presiuni lăuntrice, în locuri, în animale, în oameni vii, în izbînzile și în impasurile unei vieți egale cu sine pînă la ritualizare. Nici vanitatea luării în stăpînire și nici măcar legitimul orgoliu de artist nu pot fi descifrate în aceste desene, în aceste exerciții intime de apropiere, ci un lucru mult mai simplu și, în același timp, mult mai înalt sălășluiește în ele
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
a nu face nimic, care sînt matematicile în ceasul lor pur" - dar, la fel de bine, poezia, contemplația - iată ținta ahoretiei. Atodetia e o boală a vîrstelor tîrzii, a rafinamentelor decadente. Comentariul, ceremonialul, tot ce ține de un anume baroc, de o ritualizare care lasă deoparte individul, acoperindu-l cu ștrasurile culturii, sînt forme ale atodetiei, pe care Noica o urmărește la marii idealiști ai filosofiei. În fine, achatolia e boala civilizației, o formă de-a nega generalul, de-a-l îmbucăți și disciplina
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
autoarea investește apa cu o conceptualizare organică, echivalînd-o cu „un fel de pînză foarte subțire și / transparentă țesută de buzele mele" (II). Ori evocă, precum Rimbaud, acea tulburătoare floare acvatică ce a fost Ofelia, „care țărm nu găsește". E o ritualizare livrescă a apei, posibilă formă mascată a unei hierofanii, consumată însă de expresie. Monica Patriche e o poetă de interior. Motivul apei face repede loc lumii obiectelor care circumscriu existența urbană, dominată de anorganicul prelucrat de om. Expulzarea naturii vii
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
foarte diversificate - afaceri, pierderi, "schimba situații familiare, financiare, medicale, sentimentale, dezleagă farmece, blesteme", "îndepărtează farmece, coșmare", "pentru spor cîștig", "ajuta în dragoste și afaceri", verbele cele mai frecvente ale acțiunii magice fiind rezolva, dezleagă, prezice, vindeca, scoate, alunga, "face, desface". Ritualizarea tradițională se continuă și prin eufemism: "are anumite plante pentru anumite cazuri", "adună casă omului și mai multe". Există deja unele cercetări sociologice și semiotice asupra anunțurilor publicitare ale țigăncilor ghicitoare din Statele Unite și Canada. S-a observat, de exemplu
Anunturi magice (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18134_a_19459]
-
secolul al XIX-lea și mai ales prin preluarea sa în literatură. Formula are funcția specifică de a anunța și a introduce o ghicitoare; se caracterizează, în mai mare măsură decît expresiile echivalente - de tipul Ghici ghicitoarea mea - prin fixitate, ritualizare, fiind de fapt ininteligibilă și interjecțională. Vasile Alecsandri a jucat un rol important în răspîndirea ei: prin poezia , din ciclul Doine, idilă grațios-erotică și desuet artificială ("Păstorul zise: Cinel-cinel, / Copilei june de lângă el"; Nu ghici-ndată / Vesela fată / și pe
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
armonie a simțirii, eleganță, rafinament, disciplină, respect față de ierarhie, cultul frumuseții, rotunjime, echilibru. Cumin țire. Ce însemna pentru generația lui Eminescu scrisul frumos, ce rost au multele pagini cu litere maniacal șlefuite și semnături narcisiace din manuscrisele lui. Caligrafia ca ritualizare a energiilor și fluidului temperamental, ca terapie, narcoză scriptică și ceremonial mental. Cum ți se îmblânzește fiara odată pictată cu cerneală. Cum se mlădie Kundalini prin stil, syrinx, pană, condei, apoi scrisul la lumânare, vraja ortografiei, literele magice, lumea ca
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
însăși identitatea comunității. Funcția ideologiei este atunci tocmai aceea de a servi drept releu pentru memoria colectivă, pentru ca valoarea inaugurală a evenimentelor fondatoare să devină obiectul credinței întregului grup". Sunt cuvintele lui Paul Ricoeur. Astfel intră în scenă convenția solemnă, ritualizarea, festivismul precum un fals alibi istoric. Așadar "învățătura" ce se dorește infailibilă a comunismului uzurpă nu doar prezentul ci și trecutul, al cărui exponent se recomandă, precum și viitorul al cărui profet-constructor se proclamă. Altfel spus, ideologia mimează istoria. Suspendînd cultura
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
este al actorului, el e regele scenei”, așa cum arată Tairov (1885 - 1950), regizor și teoretician de teatru rus. Se redescoperă simbolul și sugestia în arta spectacolului, care contopește, parcă mai mult ca niciodată, și celelalte arte, într-o încercare de ritualizare a teatrului. „în teatru, totul e limbaj”, spunea Eugen Ionescu, atrăgând atenția asupra forței expresive a semnului teatral, aparținând fie textului, fie reprezentării. Confuziile și controversele născute de-a lungul timpului pornind de la relația text - scenă își au rădăcinile în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
de comunicație ale dușmanului și a nu-i lăsa acestuia nici o clipă de răgaz; trădarea aliaților este ceva obișnuit, ca și simularea propriei fugi sau atacul pe la spate. Desigur, canibalismul este în continuare prezent, vizând mereu însușirea forței strămoșilor și ritualizarea raporturilor cu moartea. A mânca ceva viu pentru a trăi este o lecție valabilă și astăzi. în jurul anilor 45000 î.e.n., primatele noastre locuiesc iarna în peșteri, iar vara în colibe. Produc unelte tot mai specializate. între membrii grupului se instaurează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Acum, doar el știe să transmită cunoștințe din generație în generație. Istoria omului poate săînceapă. Tot ce a învățat până acum vreme de două milioane de ani îi va servi pentru a construi ființa care suntem noi. Și ceea ce vom deveni. Ritualizare și sedentarizare în acea epocă - așadar acum 30 000 de ani -, unii oameni începeau, fără îndoială, să viseze la o lume ideală, fără nici un neajuns și în care să-și regăsească strămoșii. Cu alte cuvinte, apare ideea unei forțe supreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
oameni începeau, fără îndoială, să viseze la o lume ideală, fără nici un neajuns și în care să-și regăsească strămoșii. Cu alte cuvinte, apare ideea unei forțe supreme, vitale, ideea unui Dumnezeu, mai întâi unic. Canibalismul începe să lase loc ritualizării sale, în cursul unui sacrificiu religios: a mânca trupul unui om trimis la Dumnezeu pentru a se apropia de El. Proprietatea capătă contur; limbile se diversifică; diviziunea muncii devine mai complexă: unul face colibe, altul coase piese de îmbrăcăminte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și nu a împlinit mai corect miezul iubirii iubire esențializată deopotrivă la dans și la duel; ea trebuie câștigată, cucerită, reînnoită, revitalizată cu fiecare an. Periplul iubirii precedă oul, increatul; trecerea de la increat la creat este un act sacru prin ritualizare. Altfel, iubirea istovește, se veștejește, provocând disoluția cuplului. La albatroși, același cuplu se reactualizează în fiecare an prin poezia dansului și a duelului, după modelul cuplului mitic Afrodita-Marte, zeul războiului. Iubirea celei mai frumoase dintre zeițe nu poate fi dobândită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]