2,674 matches
-
constatare, implicînd un onorabil deziderat. Patriot totuși, la treapta intelectuală ce asigură posturii suportul cel mai substanțial, Mihai Zamfir se vădește în următoarea circumstanță: vizionînd una din renumitele emisiuni ale lui Bernard Pivot, Bouillon de culture, consacrată acelei instituții "fără rival în Europa", numită École Normale Supérieure, a aflat că unul din cei mai buni zece studenți ai acesteia, puși a defila în fața telespectatorilor, era românul Ilarion Pavel, care a comunicat că mai are încă cinci colegi compatrioți și că, statistic
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
unu pur! Ascultă graiul stelelor. Și strigă-le testamentul meu. Acesta mi-i vânatul, splendid Animal cu labe! Toți ceilalți se-aruncă să-mi fure prada, Spunând același lucru - testamentul meu. Și tu ca un Atilla fără arme, dar Învingătorul rivalilor pe care I-ai făcut datornici astrelor, Înfeudându-i cerului cu Puternica pârghie a Eu-lui. (1921-1922) Însinguratul Atâta timp cât peste Țarskoe Selo Se revărsau cântecul și lacrimile Ahmatovei, Eu, deșirând ghemul vrăjitoarelor, ca un Cadavru somnolent abia-mi împleticeam Picioarele prin
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
lui Brâncuși, transcendent și în raport cu nivelul și preocupările artei Occidentale a vremii sale, se valida numai pe el însuși și devenea tot mai limpede inaccesibil, imposibil de emulat nu numai în România ci și oriunde altundeva: căci Brâncuși e fără rival cel mai mare sculptor - cel mai mare artist al materiei și spațiului - din întrega epocă modernă. Iar reputația minunatului compozitor Enescu a fost umbrită de reputația violonistului virtuoz și de cea a tînărului autor al rapsodiilor române, atît de populare
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
nici acolo n-a fost prieten nimeni cu nimeni, vezi că cei care au ajuns celebrități la Paris îi supralicitează pe cei eșuați, neîmpliniți, gen Țuțea sau Mircea Vulcănescu, care, dacă s-ar fi împlinit, ar fi devenit, precum Noica, rivali pentru Eliade și Cioran. Una peste alta, vezi tot felul de nimicnicii dintr-astea prăfoase și umbroase. Dar ce țin eu ca tinerii să preia din generația '27 este, pe de o parte, acest patos cultural extraordinar și, pe de
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
preamăreau virtuțile „regimului popular". Cît despre Mihail Sadoveanu, s-a demonstrat în anii din urmă ( Stelian Tănase a făcut-o, printre alții) că a semnat cu mîna lui condamnări la moarte. Iar romanul său Mitrea Cocor aproape că nu are rival în istoria obsecviozității scriitorilor față de un regim politic. Cu toate acestea se face foarte puțin caz de colaboraționismul lui Sadoveanu cu un regim criminal. Și nici într-un caz acest colaboraționism nu riscă să-i deformeze receptarea adevăratei opere așa cum
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
mai 2003, în mai puțin de jumătate de an, împlinesc vîrsta de 80 de ani personalități excepționale ale literelor: Augustina Bessa Luís, cea mai mare prozatoare portugheză în viață, care ar fi luat fără îndoială Nobel-ul pentru literatură în locul rivalului ei, dacă n-ar fi fost politic situată la dreapta; José Saramago, comunistul, Nobel-ul pentru literatură din 1998; Eugénio de Andrade, cel mai mare poet portughez contemporan, una dintre vocile distincte ale secolului; Eduardo Lourenço, poate cel mai cult
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
1924 și 1938 (anul executării sumare a lui C.Z. Codreanu, împreună cu alți 13 legionari), s-a dovedit a fi o mișcare cu caracter terorist încă de la începuturile ei, organizând așa-numitele "echipe ale morții", folosite pentru lichidarea dușmanilor și rivalilor, atât din afară cât și dinăuntrul mișcării. Exemplul l-a dat chiar C.Z. Codreanu care, în octombrie 1924, l-a asasinat pe G.G. Manciu, prefect al poliției Iași. [...] Constantin Ionescu Domnule Nicolae Manolescu, După lecturarea editorialului "Imposibila lustrație", din
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
nepriceput, dar defecte monstruoase nu are. La omul care este scriitorul apreciez în primul rînd modestia. Sigur, nu e o dovadă a talentului, dar, de regulă, impostura și mediocritatea preferă vedetismul. Iar vedetelor le place să se înalțe, coborînd, demolînd rivalii". Aceste lucruri, socotește Constantin Călin, ar putea interesa exclusiv ca paradox, părîndu-i-se a fi spuse "la supărare, printre dinți, cu o grimasă de dezgust". Deoarece, în realitate, sărăcia e "urîtă, vicioasă, cauză fatală a numeroase enormități". Iar modestia, la rîndul
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
gîndirii politice românești. Alții, mai pragmatici, își imaginează că urmînd această cale se va produce o creștere instantanee a capitalului lor de imagine. În fine, există și politicieni care scriu cărți (doar) cu gîndul de a plăti polițe mai vechi rivalilor din viața politică (cel mai adesea chiar celor mai apropiați colaboratori din propriul lor partid sau din diversele structuri de putere). Printre politicienii care au scris (pentru unii, mai corect ar fi, au semnat) cărți în anii din urmă se
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
slujește N. Iorga, dar rezultatul e net diferit, în sensul că cel dintîi își asumă reverberația propriului crez din acel moment juvenil, în vreme ce secundul nu se arătă dispus a se oglindi în figură unui mai vîrstnic confrate, resimțit probabil că rival. Indiferent de felul în care tranșam problemă, superioritatea etică a lui Mircea Eliade ni se pare, în cazul în speță, de netăgăduit. Evident, reliefînd "proto-legionarismul lui B. P. Hașdeu, așa cum reiese din analiza pro domo a lui M. Eliade, Ovidiu
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
depozite în valută. E posibil ca vajnicul agronom, mare specialist în silozuri, să nu fi înțeles ce va să zică sintagma „depozite în valută", știut fiind vocabularul sărăcuț și frust al senatorului PSD. La categoria distrați, președintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, n-are rival pentru locul întîi cu coroniță, care nu și-a făcut o evaluare exactă a averii - în jur de trei miliarde de lei. Pentru cineva care se pretinde un Hagi al economiei și care știa de niscai timp că are de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
ciomagului și a puștii cu sare. Consecințele nu sînt dramatice. Nici o victimă nu e nici măcar spitalizată. Baltagul sau cuțitul, cu care personajul lui Slavici își ucide soția în Moara cu Noroc nu funcționează aici. Ion al Glanetașului este ucis de rivalul său cu sapa. În replică, Udubeașcă este bătut periodic, dar se duce din nou la adversar și primește încă o porție. Nici o fractură, nici o comoție. E și ăsta un punct de vedere. Mai violent decît Moromeții, la Preda, e un
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
în el. Tot la Rebreanu, în Amîndoi, soluțiile de exterminare sînt originale: Solomia ucide prin strangulare cu o sîrmă, iar cînd este arestată se sinucide cu un ac de păr. În Groapa lui Barbu, hoții se taie de zor între rivali în chip tradițional cu șișul. Ei nu posedă arme de foc. Unul dintre ei se laudă că a tăiat o mahala întreagă, dar minte. În urma influenței turcești, în Țările Române se utilizează ca armă albă hangerul. La Sadoveanu, o boieroaică
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
fericitul posesor al unui tuseu forjat și polisat la școala unor iluștri pedagogi precum Irina Staicu, Ludmila Popișteanu și Sandu Sandrin) navighează dezinvolt pe clapele clavitonului, pe ritmurile percuției ori chiar pe propriile-i corzi vocale, ca de altfel și "rivalul" sau într-ale performanței restitutive, impecabilul violoncelist Laurent Cirade, cel ce testează cu certă competență resursele vocii, ale didjeridoo-ului sau cutiei de rezonanță a instrumentului personal. Grație harului lor imperturbabil, spectacolul de la Comédie de Champs-Elysées constituie o ilustrare concludenta a
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
autoritate ce se răsfrînge asupra purtătorilor săi. Devotat memoriei lui Tudor Vianu căruia îi sare mereu în apărare, Gelu Ionescu pare înclinat, în schimb, a-l subaprecia excesiv pe G. Călinescu, resimțit, fie și doar subtextual, ca un soi de „rival” al autorului Esteticii: „Am recitit pe Pompiliu Constantinescu - pot spune că l-am... descoperit de fapt - și îl consider cu mult mai important decît criticul G. Călinescu - a cărui superficialitate în analiză e, pentru mine, din ce în ce mai puțin acoperită de virtuozitatea
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
în care tinerii noștri critici aflați în arena actualității nu au nici o relație semnificativă cu istoria literaturii române. Într-o literatură dominată, în sectorul epic, de povestitori, Mihail Sadoveanu e campionul absolut: cel mai productiv și cel mai artist. Are rivali, de la Neculce și Creangă la Voiculescu și Bănulescu, dar nu are egali. E o banalitate să afirmi despre Mihail Sadoveanu că e un maestru al povestirii. Dovezile sunt la îndemână cu duiumul. E un loc comun nedislocabil. De aceea o
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
goale, înțelesei că mă aflam în patrie, undeva prin Oltenia. Aburii telurici mă învăluiau, învigorându-mă, servindu-mi de încălțări. Și năpristan un gând mă scutură, ca un atac de malarie; era ziua alegerilor, pierdeam ocazia celei din urmă înfruntări cu rivalul meu, Ghelase. Ochii mi se umplură de lacrimi. Hohoteam. Ghelase avea să mă aștepte zadarnic, fără adversar nu se putea alege. Iar postul i se potrivea ca o mănușe. Cât mă privea, degeaba achiziționam Curtea Supremă, în lipsa unor spații comerciale
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
a cîrmuirii totalitare, urmărind a-și exercita o autoritate violentă, teroristă, asupra indezirabililor, asupra confraților mai mult ori mai puțin insubordonabili regimului (a căror superioritate morală e de bănuit că-l irita în taină) ori pur și simplu resimțiți ca "rivali". Omul a avut, indiscutabil, talent, un talent robust, pe care însă l-a tîrît pe căile pierzaniei, pe care l-a siluit și l-a mutilat, în bună companie întru aceasta cu Mihai Beniuc, cu Petru Dumitriu, cu Adrian Păunescu
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
sau alta dintre scrierile latine. în schimb, pare să nu fi fost încercată încă o examinare sistematică a reprezentărilor literare romane asupra spațiului punic cu dimensiunile sale reale ori legendare, examinare axată asupra felului cum i-au imaginat latinii pe rivalii lor construindu-și implicit și o imagine despre ei înșiși. Cartagina i-a preocupat întotdeauna și pe autorii latini, atât în perioada de concurență și conflict între cele două state, cât și mai târziu. Operele istorice, a lui Titus Livius
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
-i vor fi îndeplinite. Scriitorul îi poate refuza ajutorul; poate răspândi despre omul aflat la putere, în public și pentru generațiile următoare, o imagine detestabilă; poate chiar semăna germeni de revoltă sau deveni el însuși un simbol puternic - practic un rival. La toate acestea se adaogă faptul că puterea principelui este, prin chiar natura sa, limpede și simplă, dar cea a scriitorului cuprinde un element misterios, greu de înțeles. Ca ființă umană, el are reacții impreviIbile; scrierile lui acționează asupra cititorilor
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
de-a doua constatare de relectură a lui Paul Cernat: intensitatea experienței recitirii poeziei cărtăresciene depășește în intensitate experiența recitirii oricărui alt poet din generația optzecistă. La nivelul limbajului, al imaginii, al ingeniozității parodice, al inteligenței intertextuale, Cărtărescu rămîne fără rival. Singure, volumele își fac concurență între ele. Pluriversul se lasă pe de o parte citit sacadat, "vîrstele poetice" sînt vizibile, în competiție cu ele însele, evident, fără a putea vorbi de trepte. Dar Pluriversul se citește egal din orice punct
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
pregătită de un Complot Mondial. Fusese sechestrat în acel loc, Defileul, unde se gândea punerea în aplicare a utopiei globalizării. A scăpat singur, printr-o minune, în urma unei evadări ce părea imposibilă. Marele secret al călătorului era cunoașterea acestui proiect, rival cu al francmasonilor. De aceea Sey Mondy ar fi trebuit suprimat. O ficțiune ideologică amenințătoare constituie secretul dezvăluit fotografului, menit să devină scriitorul care va comunica acest avertisment. Dezastrul posibil al lumii, sinonim cu apocalipsa, trebuia contracarat sau prevenit. Iată
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
Alexandra Olivotto Deja în anii '90 Hollywoodul avea un rival; Hong Kongul, o țară de doar 5 milioane de locuitori, producea mai multe filme. Industria lor cinematografică se baza - financiar - pe generarea de filme kung fu, distribuite la nivel internațional încă din 1980. La început, Hollywoodul s-a mulțumit să
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
devenind aproape inutilizabilă. Din a te face să urli fiindcă o dorești, s-a ajuns la a-i vedea pe alții în vis cum o îmbracă. Și te simți trădat de muzica purtată în altă parte, aidoma femeii ce zâmbește rivalului tău. 2. Muzica savantă și-a croit opusurile din varii stofe și pânzeturi, care de care mai surfilate și mai apretate: tergalul pentru Evul Mediu, gabardina pentru Renaștere, brocartul pentru Baroc, mătasea și satinul pentru Clasicism, catifeaua pentru Romantism, melana
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
pe ,fratele său mai mic" ceh Dubcek în 1968, cu cîteva zile înainte de intrarea tancurilor sovietice în Praga. Practică veche! Neron nu-i mărturisește oare lui Burrhus în Britannicus de Racine (actul IV, scena 3, versul 1314): , Îl sărut pe rival, dar ca să-l înăbuș"? Cînd este vorba de un sărut pe gură, cerut de protocol, între un bărbat și o femeie, poate să apară ambiguitatea sau reticența.6 Astfel, Sfînta Lutgarda a refuzat părintelui abate venit în vizită sărutul protocolar
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]