33 matches
-
o regula (enervîndu-l totodată că ea se tot pupa c-o arătare, strunjită parcă doar din fum de la eșapament), el, Genel, se trăsese afară din fermecătoare și încercase să-și vâre mătărînga și-n curul la stârpitura, ce-i zicea roșcovana c-ar fi Profesor. Ce, parcă nu văzuse el că și Profesorii se bulesc?! În pârnaie, pe-ntuneric, nu simțeai c-ar fi mai citită găoază de la nici vreun Profesor. Nu era... 154 DANIEL BĂNULESCU umflaseră și mă vârâseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
periuța Însângerată. O picătură Începea să se formeze pe capul sexului său, care era fierbinte, umflat, străbătut de furnicături cumplite. Una dintre fete, o brunetă zveltă, ieși de sub duș; luă un prosop și Își tamponă sânii tineri cu satisfacție. O roșcovană micuță Își scoase slipul și Îi luă locul sub jet; părul ei pubian era de un blond auriu. Bruno scoase un geamăt ușor, simți că-l ia cu leșin. Mental, se vedea apropiindu-se de ele. Avea dreptul să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-și scoată chiloții, să aștepte la rând lângă dușuri. Se vedea În fața lor, cu sexul erect; se auzea rostind o frază de genul: „E caldă apa, fetelor?” Între dușuri era un spațiu de cincizeci de centimetri; dacă făcea duș lângă roșcovană, fata ar fi putut să-i atingă Întâmplător mădularul. La gândul acesta, simți efectiv că leșină; se cramponă de faianța chiuvetei. În aceeași clipă, din dreapta, doi adolescenți năvăliră râzând zgomotos; purtau șorturi negre cu dungi fluo. Bruno se pleoști instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nemărginit al creației, spre spațiul pur. „Cu păr la cur!”, se gândi furios Bruno, ridicându-se cu greu. Avu loc secvența de scriitură, urmată de o prezentare generală și de lectura textelor. În tot atelierul, o singură pipiță acceptabilă: o roșcovană mărunțică În ginși și tricou, răspunzând la prenumele de Emma și autoare a unui poem perfect idiot În care era vorba despre oi lunare. În general, toți se topeau de gratitudine și fericire pentru legătura regăsită - muma noastră Țărâna, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se băgă și bețivanca. Mai curând o mistică În negativ... Bruno simțea că explodează. Cât să mai suporte? Chiar merita osteneala? Se Întreba serios. Când atelierul se sfârși, se repezi la cort fără măcar să Încerce să intre În vorbă cu roșcovana; trebuia să radă un whisky Înainte de prânz. Lângă cort, dădu peste una dintre adolescentele de la duș; cu un gest grațios, ce-i ridica sânii, culegea de pe frânghie chiloțeii de dantelă puși la uscat În ajun. Bruno simțea că e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fals dispecerului care Își molfăia de zor pipa și pe care Îl cunoscusem În prima zi. Ți-o prezint pe Andrea. Ea o să ducă În fiecare seară Cartea, așa că ai grijă să fie Întotdeauna o mașină pregătită, OK? Nici o problemă, roșcovano. Și-a scos pipa din gură și a arătat din cap În direcția mea: — O să am eu grijă de blondina asta. — Splendid. A, da, vrei să aranjezi să vină Încă o mașină după noi până la Miranda? Andrea și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ei de trădare, stârnind nu blamarea, ci compătimirea. Ultima nuvelă a zilei a cincea ne înfățișează tot un soț neputincios, de data aceasta homosexual, pe care consoarta sa nu poate decât să-l apostrofeze, căci era „tânără și zdravănă, o roșcovană plină de draci, căreia doi bărbați i-ar fi trebuit, nu unul”875 și se vede privată, pe bună dreptate, de complexitatea trăirilor unei căsnicii normale. O bătrână, ce trecea drept evlavioasă în comunitate, ascultând nemulțumirea femeii, vine cu niște
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
soare, fără dorință - în crepusculul cărților. În căutarea unei țări-fantomă, a unui miraj al Franței de odinioară, populate de strigoi... Instructorul a scos un strigăt de bucurie, arătându-le tuturor cronometrul: „Un minut cincisprezece secunde!” Era timpul cel mai bun. Roșcovana s-a întors radioasă. Și, scoțându-și chipiul, a scuturat din cap. Părul i s-a învăpăiat în soare, pistruii i-au țâșnit ca niște scântei. Am închis ochii. A doua zi, pentru prima oară în viața mea, am descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]