124 matches
-
pe mobil, apoi își închide scula abrupt pentru că vă pregătesc o surpriză, băieți, sînt cu trupa aici, la Arcuș, ne vedem acolo, lîngă statuia Sfîntului Gheorghe, preia Gabi comanda din mers, și chiar acolo, aproape de acel Sf. Gheorghe de tablă roșietică, veșnic prizonier într-o luptă cu un biet scorpion care din conformism se laudă că-i balaur, vin, iată-i, ei înșiși coboară spre locul fixat, și Gabi, și Lorena, și Radu. Doar Doru lipsește, el stă la Arcuș cu
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
turme de oi cum te educă literele plesnindu-te peste palmă asemenea unor nuielușe pedagogice cum erupe-n fine apa caldă de care ai atîta nevoie chiar din plinul unei artere sparte cum ziua ta de naștere apare pe neașteptate roșietică o mică zgîrietură pe piele cum ploaia aceasta amară se uită-n oglindă își potrivește buclele. Semn de carte A-ncercat să mănînce floarea și-a dat seama că are gust de vierme. O dimineațî la Tg.Cîrbunești E-o
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
oroarea. El poate fi, desigur, o "barieră", după cum e o ghilotină. Bombă, petardă, pocnitoare sau, baremi, un bruiaj subit, râsul (cel "urât de filistini", cu un cuvânt al lui M. Ralea, mai înainte să se facă, și el, un filistin roșietic) e, îndeobște, exploziv. Explozia, însă, este scurtă și, uneori, ratând, e doar un fâs... Deschid, aici, o nouă paranteză, ca să-ți spun că,-n toiul perestroikăi, am scris, pe-un capăt de hârtie, un mic, așa-zicând, "oracol", rămas, cu
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
unor tineri din Țara bascilor luptînd pentru independența ținutului lor. Nu se face nici o aluzie la faptul că - dintre toți - cei trei mă luaseră pe mine drept terorist... Trec delicați peste acest lucru, în timp ce rapidul Talgo străbate în viteză deșertul roșietic din centrul Spaniei, Saragoza etc... Călătoria fiind lungă, oamenii acum tac și stau adormiți cu capetele culcate pe plușul auriu, care mie îmi miroase a pămînt plouat. Ciudat. În acest loc secetos, saharian mai degrabă... Ajungînd la Madrid, am de
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
prinse imediat din zbor, înviorîndu-se subit, și care o desfăcu rapid cu degetele ei umane,... Ea duse bomboana desfăcută la buze, o linse, o duse la bot, o mirosi, pe urmă, privindu-mă fix cu bomboana dusă la botul ei roșietic, îmi azvîrli obiectul care, ieșind printre gratiile cuștii, îmi căzu drept la picioare. La început mi se păruse o nimereală. Deși, mă lăudasem cu ce mi se întîmplase. Ia mai încearcă o dată, să vedem", - poate să mi se fi părut
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
fîn pentru cai, ci o iarbă amestecată cu pir și mărăcini pe care n-o mîncau decît măgarii. Pînă și apa era rea. Cei trei coropcari s-au oprit la Tulcea, unde voiau să vîndă ceasurile scumpe, inelele din aur roșietic rezistent la proba oțetului și cerceii cu diamante aproape perfecte. La întoarcere Grigori n-a găsit la Tulcea decît un predicator adventist jurat să nu umble cu trenul și care voia să ajungă la Mircea Vodă. Cînd s-a văzut
Nostalgia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6897_a_8222]
-
devenind ea însăși un fel de soră voluntară a spitalului, făcându-i nu numai lui și lui moș Țurcanu diferite servicii, dar și celorlalți bolnavi. Mlădioasă, mică și firavă dar îndrăcită, cu buclele aurii-roșcate și fața delicată, rotundă, netedă și roșietică, mărturisind vrednicia ei la treburile care se fac în doi, avea ochii limpezi, ape în fundul cărora lumina joacă vătuită în mușchiul de pe pietre, și brațele pistruiate rotunjite într-un alb catifelat, cu moliciuni delicate întinse până-n ispititoarea grație a gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l Întrerupem din contemplare. De fapt, tata nu suporta niciodată să fie deranjat “din ceva”, chiar și atunci când nu făcea propriu-zis nimic. Stătea cu spatele la noi, cu palmele sprijinite pe genunchi, și privea surâzând, cu o verticalitate impecabilă a capului, lumina roșietică și subțire, de final de august, care țopăia Împrăștiată printre crengi și frunze. De la un timp tăcerea devenise insuportabilă, iar mama și cu mine nu ne mai regăseam În gesturile noastre obișnuite și ne priveam neputincioși, traversați de o expresie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu trebuie să fie sigur. Între timp, ochii i se obișnuiseră cu Întunericul, Încît din cotlonul său putu să-l cerceteze pe Îndelete pe Michel. Jarul focului aproape stins inunda peștera cu o lumină, sau mai degrabă cu o umbră roșietică. Din grămada de vreascuri mai rămăseseră doar cîteva. Arareori limba cîte unei flăcări se ridica și făcea să tremure pe pereți umbre subțiri ca niște stafii grăbite. CÎt timp vorbise, Michel se legănase Înainte și Înapoi, așa cum fac copiii crescuți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spre pămînt și dispăru grăbit printr-un tambuchi. TÎnărul ofițer trei Elliot Caine studie direcția vîntului, verifică impecabila orientare a velelor și zîmbi, mîndru de sine și de vaporul său. Soarele, care tocmai răsărea În spatele lui, proiectă direct o lumină roșietică asupra insulei sălbatice, care părea să ia foc, ca și cum stînca aceea șlefuită ar fi jucat rolul unei oglinzi uriașe, contrastînd prin aceasta cu albastrul palid al cerului și verdele de smarald al unei mări liniștite. Elliot Caine luă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a ajuns să dea cu piciorul în agoniseala sa de o săptămînă. Poftiți, poftiți, dom' Parpanghel. Și oamenii? Vin, acușica vin. Norii sînt de vină, i-a speriat. Dinspre vest praful ridicat de vîrtejuri începe să umple văzduhul. Cerul pare roșietic și găinile fug spre poiată. Praful fierbinte din grătare se înghesuie spre ochii Lui și cortul care acoperă cît de cît tribuna începe a se umfla și să pocnească. Un trăsnet deschide spectacolul cerului și cortul este luat pe sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Canioane adânci de peste 7 km, formațiuni de lavă, deșerturi de nisip roșietic, dar și cel mai înalt munte cunoscut în Sistemul Solar pot fi acum văzute în imagini tridimensionale, grație sondei Marș Express, care, în ultimii 10 ani, a dat ocol planetei Marte de aproape 12.500 de ori, captând imagini extrem de
Vezi cum arată planeta Marte în 3-D - VIDEO by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/63134_a_64459]
-
subteranei, izomorfic întrupată într-un bios rapace, pricinuitor de fantasme reci și temeri de grotă: „Mai putem spune că ieri a ieșit cu un sac/ de pământ pe umăr/ și nici nu a apucat să-l arunce/ până ce o limbă roșietică și subțire i-a încolăcit/ mijlocul/ și cu sac cu tot l-a tras înapoi,/ iar ușa s-a închis în urmă cu un scurt gâlgâit”. Reprezentări izomorfice ale grotei, încorporând valențe terifice, apar în partea a doua a poemului
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
pentru a urma alții la rând... pași..care să-l ducă pe tânărul arhitect la victoria finală? Chiar drumul cunoașterii în dragoste să aibă așa multe meandre..cu destule încercări și sacrificii?? Într-o zi senină de luni, cu soare roșietic care aureola giulgiul diafan al zăpezii rotijindu-i și îndulcindu-i contururile, Ștefan îi trimite “misterioasei“ un mesaj de pe telefonul mobil urându-i o săptămână bună, plină de caldură și împliniri. Frumos din partea sa, și el știe din experiență că ea
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am gândit la flori; eram curioasă să le văd cum zâmbesc în lumina soarelui. După furtuna de azi-noapte cerul întreg este albastru, soarele a devenit roșietic, răspândește o lumină puternică. Gândul îmi fuge la mărturia unui călugăr tibetan: oamenii de la începutul vremurilor se înmulțeau cu ajutorul unei lumini ce emana din corpul bărbatului și pătrundea în matricea femeii, fecundând-o. Puterea luminii! îmi zic. Lumina materială și
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am gândit la flori; eram curioasă să le văd cum zâmbesc în lumina soarelui.După furtuna de azi-noapte cerul întreg este albastru, soarele a devenit roșietic, răspândește o lumină puternică. Gândul îmi fuge la mărturia unui călugăr tibetan: oamenii de la începutul vremurilor se înmulțeau cu ajutorul unei lumini ce emana din corpul bărbatului și pătrundea în matricea femeii, fecundând-o. Puterea luminii! îmi zic. Lumina materială și
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
praguri de stâncă sileau pârăul să se arunce zglobiu în „bulgări fluizi”, vorba poetului, sonorizând cu foșnetul lor tăcerea necuprinsului. Pe măsura apropierii de destinație, călătorul putea să constate că pietrele din albia pârăului căpătau o tot mai pronunțată tentă roșietică. Dacă era curios să cunoască motivul acestei ciudate pigmentări, putea fi dumirit de oricare om din partea locului, explicându-i-se că fenomenul își afla cauza în deversările reziduurilor fabricii de fier din amonte, aceea care procura localnicilor principala sursă de
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
luni de inactivitate în codru, uită scopul mișcării și pătruns de frumusețea firii își trece palma sfielnic pe după umerii domniței, în răcnetele boierului bătrân din caleașca răsturnată, când din soare n-a mai rămas pe dunga zării decât un abur roșietic, începu și ospățul boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Din bourul învârtit la frigare fură aduse mari hartane rumenite și stropite din belșug cu mujdei făcut cu vin alb de Preșcova. Apoi trei slujnicuțe, din care una, cu păr castaniu și ochi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
privea prin hublou, exclamă: — Ia te uită! Parcă se vede o planetă! Cu pași mărunți, comandantul Felix S 23 merse la hubloul său, mai mare și mai curat, și se uită în spațiu. Într-adevăr, în depărtare se zărea luminând roșietic ceva de forma unei mingi de rugby. — Dacă nu mă înșel eu - zise comandantul -, cred, după formă, că e... Dromikete. Ia verifică pe ce coordonate suntem! Robotul programator-corector al zborului, Dromiket 4, merse degrabă la tabloul de comandă, răsuci butoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
FACEM?”. Apoi, imediat, pe panta dealului din stânga, văzură coborând în mare viteză un grup de vreo zece tălâmbi. Erau mici, cam de 1,50 m, cu brațe lungi și capete țuguiate. Când ajunseră lângă picioarele navei, observară că aveau pielea roșietică și ochii mari, profunzi — Bună ziua! le spuse comandantul Felix S 23. Să trăiți! răspunseră tălâmbii în cor. Ce trebuie să facem? Felix se uită neajutorat spre Getta 2. Aceasta îi șopti: — Spune-le să facă tumbe! — Faceți niște tumbe! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vedeți, tovarășe comandant, ce orizont limitat au. Planeta e mult mai mică decât Terra. — Nici n-o fi planetă, o fi satelit. Satelitul agricol al cuiva. Alo! strigă comandantul. E cineva pe-aici? Nu se auzi nici un răspuns. O stea roșietică, mai mică decât soarele, stătea deasupra lor. Comandantul dădu înconjur navei, care semăna cu o combină gata de secerat, apoi se așeză la umbra ei. Nici nu-i rău, la urma urmei, zise el, luând un fir de orz între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
din lemn, ciorba. Farfuriile încăpătoare din aluminiu erau trecute din mână-n mână spre fetișcana pistruiată care, cu o mișcare dibace, le umplea până la semnul scrijelit pe interior și le dădea înapoi. Cu prudență, comandantul Aciobăniței cufundă lingura în lichidul roșietic, o duse la buze și gustă: nimic. Avea un gust cu nimic deosebindu-se de alte gusturi obișnuite de ciorbă. Ce ciorbă e asta? — Ciorba nr. 3, răspunse tânăra mediocră de vizavi, înfulecând deja cu poftă. — Și - spuse comandantul răscolind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în bezna sângerie a morții dominante, mulțimile de cruci improvizate din lemne anevoie legate unul de celălalt au dominat într-o rână, dar creștinește, căpătâiul tuturor gropilor comune săpate în pământul primitor al altor patrii... Undeva, în zare, linia orizontului roșietic de acasă avea să rămână un ideal de neatins pentru cei cărora firul existenței își încheiase de acum singurul lui discurs logic ... Din varii motive neștiute încă, adevărul istoric este ascuns și azi sub obrocul întunecos al minciunii și, deopotrivă
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
risipirii cuvintelor pe pagină, din arhitectura subliminală a poemului. Poezia Elisabetei Iosif este o întoarcere inefabilă și curajoasă în lumea copilăriei dar și la izvoarele, marele temele dintotdeauna ale poeziei, copilăria, lumina, dragostea de mamă, chipiul mamei, căsuța copilăriei, lumina roșietică a apusurilor, frăgezimea dimineților, iubirea, frumosul, adevărul, toate fiind reînviate cu ochii puri ai copilului: „Îmi pune-o floare, mama, în oglindă/ Și-un curcubeu strâns bine într-o fundă,/ Miroase părul ei a flori de tei,/ Doamne, aș vrea
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
asfințit lent, senin, împăcat cu sine însuși, regretabil și demn, împlinit și aureolat, cuminte și obosit. Puțin. Numai puțin obosit. Numai puțin dezamăgit. Numai puțin îndurerat. Dar străluminat de farmecul dăruirii de sine, de clipa când raza de lumină devine roșietică și melancolică și violetă, și păcat că e așa de frumoasă și-atât de repede, prea repede, trecătoare. Dar chitara și orga vibrează în subtext, iar poetul parcă spune: eu n-am trăit și nu trăiesc degeaba, vă dau bucuria
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]