8 matches
-
de lapte de vacă era consumată de țărani și în parte comercializată pe la salariați. Pentru muncă se foloseau caii de rasă moldovenească, cai mici și iuți ce erau puși la plug sau la diferite transporturi. Cu o coamă bogată și roaibă, aceștia erau rezistenți la friguri. Pe timpurile mai vechi erau mijlocul cel mai rapid de deplasare la Darabani, la Dorohoi sau la Cernăuți. Tot la transporturi, dar și la lucrările agricole se mai foloseau și boii despre care știm că
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
urag-ul: Ih! Iih! Iiiih! Ihiiih! își cheamă caii din cele patru zări, se alătură lor, apoi ajunge să-i mîne din spate. Și herghelia se îndreaptă spre noi, puhoi, năvălind apocaliptic, ca-n vremea străbunului Gingis-Han, în valuri sure, negre, roaibe sau bălane, tropăind din copitele niciodată potcovite, nechezînd, cabrîndu-se, fremătînd... Și micuța urmașă a lui Ogodai-Han se oprește din galopul ei nebun, într-o cabrare spectaculoasă, cu părul răvășit și trupul aburind prin cojoc. În tot acest timp, lîngă noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de provincie (de ce nu Fălticeni?), la care se ajunge prin gangul acela subțire și umed, trebuie să aibă o firmă! Pe un fond albastru, o vacă portocalie cu ugerul umflat enorm într-un sutien cu patru sfîrcuri! Sau o iapă roaibă, ridicată-n două picioare, într-un combinezon spumos, bleu-pal! Eventual amîndouă, față-n față, uitîndu-se în sus la o lună mică, trandafirie, ce-apare dintre nouri albi! Cred că sînteți de acord că am spirit comercial! Nu văd nimic "periculos
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
Numai că eu nu mă mai fac domn..., mă fac mare comis. I-am spus și lui Dinuț: nepoate, când oi fi eu mare comis, pe tine te fac mai-marele grajdurilor mele de la Doicești și ți dăruiesc și o mânză roaibă cu stea în frunte. Ștefan abia își stăpânea râsul. Era prima oară când zâmbea de la moartea nevestei sale Bălașa. Numără repede în cap: dacă eu am douăzeci și șapte de ani, Mateiaș nu a împlinit încă zece și dada Stanca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nesimțite feciorii încălțați în târlici erau mâncăruri din țările apusului pregătite de bucătarii francezi ai prințului. Conversația o domina Mateiaș, care-și povestea peripețiile avute în partida de călărie la care tocmai luase parte sub supravegherea căpitanului gărzilor palatului. Iapa roaibă, leneșă, care aștepta să fete un mânz, devenise în povestirea lui un armăsar negru nărăvaș pe care până la el nu reușise să-l stăpânească nimeni iar parcul cu alei bătătorite - un codru nepătruns. Când copilul se opri o clipă să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a orașului, se agitau niște domni mărunți, cu barbișon și mustăți învolburate, îmbrăcați în frac, acoperiți cilindric de jobene fumurii, având printre dânșii pe însuși Otto von Guericke (să fi fost prin 1654?). Nu patru, ci opt perechi de iepe roaibe, înhămate complicat, cu harnașamente bătute-n diamante, se chinuiau să desprindă una de alta cele două hemisfere de Magdeburg în care sus-numitul domn crease, mândru de isprava lui, printr-o fantezie diabolică, vid! Și iată!, datorită presiunii atmosferice afective dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
odată, cum un soldat băgase mâna până în cot în scobitura dintre pulpele unei iepe, ca să frece apoi palma umezită de nările armăsarului nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte, fata doamnei Pipersberg, care mă însoțise, izbucnise într-un plâns nervos, după ce contemplase actul până după săvârșire. ...Mulțumescu-ți Ție Doamne, că mi-ai dat vederea. Prin ea putui să mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bătrânul vizitiu de nădejde, după ce a deshămat iepele de la sania cea bună și le-a adăpat, când le-a băgat în grajd să le lege la ieslea lor, nu se știe cum și ce, dar s-a pomenit cu iapa roaibă, sperioasă, că începe să sară în două picioare, ș-apoi să zvârle din copite până tot l-a zdrobit pe bietul om de I-au scos pe cergă afară. Așa că nu-i chip să mai iasă dânsul cu sania, iar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]