23 matches
-
fereastra bucătăriei, îl aștepta nerăbdătoare pe băiat, acesta având darul să-i umple cu vorbe inima, luându-i cu mâna suferința! Mulțumit era și tată-său pentru asemenea vindecător. Ascultându-l și el uneori, se bucura de câștigul tihnei după roboteala de peste zi... * Era într-o duminică de Sfântul Ilie, când cine din Râvnita putea umbla mersese la târg, la Horezu. Culiță plecase cu pâine și colivă trimise de la biserică în satul cu bordeie, aflat sub munte, unde mai trăiau câteva
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1475993193.html [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
copilăriei mele, tata ieșea să se întâlnească cu primăvara la câmp prin februarie cănd, draga de ea, dădea primele semne de sosire, atunci când apuca zăpada să se topească în islaz și ieșeau brândușele pe pajiște. Cam din vremea aceea începea roboteala pământului pentru că roboteala casei, în orice anotimp, nu înceta niciodată... Am fost săptămâna trecută la mine la țară, de la Drăgănești de Vlașca, nițel mai sus, spre Videle. Cu tristețe vă mărturisesc că aș vrea să am puterea să întorc un
PLEAŞLCA PE SCĂFÂRLIE de DONA TUDOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Pleaslca_pe_scafarlie.html [Corola-blog/BlogPost/358774_a_360103]
-
ieșea să se întâlnească cu primăvara la câmp prin februarie cănd, draga de ea, dădea primele semne de sosire, atunci când apuca zăpada să se topească în islaz și ieșeau brândușele pe pajiște. Cam din vremea aceea începea roboteala pământului pentru că roboteala casei, în orice anotimp, nu înceta niciodată... Am fost săptămâna trecută la mine la țară, de la Drăgănești de Vlașca, nițel mai sus, spre Videle. Cu tristețe vă mărturisesc că aș vrea să am puterea să întorc un arc de ceasornic
PLEAŞLCA PE SCĂFÂRLIE de DONA TUDOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Pleaslca_pe_scafarlie.html [Corola-blog/BlogPost/358774_a_360103]
-
Articolele Autorului TRENUL VIEȚII Sosește trenul într-o gară Lăsând în urmă-o mare alergare. Se mișcă-ncet, abia mai stă pe roate, Și-și scrie rândurile toate Din gări de seară și de noapte. Vuise zi de zi în roboteală, Trecuse-n grabă peste oameni, Văzuse vii și dealuri și ponoare Trecea prin munți și cobora prin vale, Sorbea lumina de la soare Și se-mbăta de purpuriul florilor din zare. Privit cu bucurie și-ntristare Trecuse grabnic printre oameni Scrâșnind
TRENUL VIEŢII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1396455746.html [Corola-blog/BlogPost/341863_a_343192]
-
oarbă condiție, cu damnarea. Va fi greu oricui să ne mai tulbure ori să ne mai scoată de sub rutină istoriei. Noi ne-am dezobișnuit să mai privim sus, la ceruri, si de aceea ne vedem într-o liniștită disperare de roboteala, de utilele și inutilele dar niciodată terminatele treburi pământești. Din nefericire, istoria noastră, a oamenilor, nu pare decât un îndelung cortegiu funerar. Unii se nasc să aibă cine să-i înmormânteze pe cei care se duc. Lăsăm în urmă trecerii
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1474638133.html [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
se amenajeze cabinele de vot ale celor 29 de secțiuni din Capitală. Modul cum sunt construite aceste „celule” efemere poate constitui o curiozitate doar pentru femei, copii și pensionarii azilelor de bătrâni. Bărbații le cunosc. Privind însă în interiorul unei școli roboteala dulgherilor, nu m-am putut opri de la oarecari reflecții. Mă rog, ce devin aceste cabine după alegeri? Ce au devenit cele din anul trecut? Cîte șase de secțiune, și iată un total de 174 de cabine ce au înghițit o
Scene din campania electorală din București: Alegerile din 1927 văzute de Filip Brunea-Fox () [Corola-website/Science/295803_a_297132]
-
că, în fiecare an, în postul Paștilor, zidurile se văruiesc și acoperișurile se spală (sau se revopsesc la nevoie) pentru tot restul anului. Aș vrea să petrec un post al Paștilor acolo, numai ca să asist la această zugrăveală generală. Ce roboteală grozavă trebuie să fie! Dar cîmpurile... Ei, da, cîmpurile sunt acoperite cu cimbru! În locul trifoiului irlandez, circulam printre mii de hectare de cimbru cretan. Cimbrul care, alături de portocali și de măslini, formează bogăția insulei. Odată florile de portocal dispărute, văzduhul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
fi scutit astfel drumul dus-Întors de o oră și ceva, iar seara n-aveam cine știe ce de făcut În demisolul meu din Bariera Vergului. Atâta doar că simțeam nevoia unui răgaz, Îmi pica bine să fiu singur după toată vânzoleala și roboteala de peste zi. Romanele vieții mele aveau o legătură din ce În ce mai firavă cu viața mea din ultimele trei luni, dacă nu cumva legătura asta se risipise de la sine dimpreună cu toate strădaniile mele de a o Întrevedea. Seară de seară mă Învârteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o grijă... Iiiiaaaa... Ia uite-l vere cum Îi cășunează acum pe mă-sa! Ăștia chiar ie nesimțiți. Părințelul se lipise de spinarea mutei și se freca de zor de bucile ei, În timp ce asta, o dată scăpată de copil, Își reluase roboteala cu lingura prin tigaia cu rântaș. O agățase țapăn cu cârligul bărbiei de umăr și palmele Îi urcau negrăbite pe coapse, ridicându-i rochia atât cât să vedem că n-avea nimic pe dedesubt și făcând-o să chicotească În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
intitulat foarte sugestiv: "cine moare primul". Iar funinginea lipicioasă rămânea imprimată pe hainele și epiderma nefericiților moldoveni putând fi lesne confundați cu un detașament de hornari sau de mineri ieșiți din șut, întorcându-se acasă după o zi obositoare de roboteală. Nu se mai recunoștea nimeni. Obrazul, gâtul, pieptul, palmele, totul era acoperit de funingine, iar din masa aceasta de negru-catran doar albul ochilor se mai mișca timid și sperios de la stânga la dreapta și invers ca doi năsturași albi rătăciți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lor, ceea ce ar fi fost, vă puteți Închipui, pentru oricare dintre noi, un mare prilej de adâncire și de mai nu știu ce neașteptată conversiune pentru libertinul cinic, simplu amator curios după tainele aces tor femei mereu obosite, mereu dezgustate, prizoniere Încătușate robotelii lor În plăceri zilnice și obligatorii. Dar oarecare indicii și mărturii (șerban Cioculescu Încă spune că a văzut pe una acoperind icoana din perete când și-adu cea un client În odaia ei) m-au convins că va fi existând
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fastă, deși biografic împunsă de hărțuiri și dezamăgiri, e a anilor ‘70, cu poezii de dragoste, amărui și insinuante, punând surdină dar închipuind, în același timp, un delicat jurnal pe rime. Iată, însoțire a melancoliei din viață cu îndeletnicirea, blândă roboteală, de poet, o dorință de liniște printre file: „Când dintre toamne da-m-or la o parte/ În anotimpul de cucernicie/ Ascetizând în alb ca o stafie,/ Cu ochi de somn aș reciti o carte.// Nici nu mai simt cît
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
înfiat, după timpuria lor moarte, de niște burghezi de care se va rupe, cu anii, neintrînd în testamentul tatălui adoptiv, își duce existența într-o precaritate care va trece în viețile "amărîților" lui. Un nobil obligat - destin romantic! - la zilnica roboteală într-o redacție de revistă. Compensează, ca orice Superman, prin imaginația de noapte. Nu ușor de suportat, dar bine de regăsit, după 200 de ani care, acolo ca și aici, au schimbat totul.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7258_a_8583]
-
zi, adunată pe chipul cărăușilor... Costache crâșmarul a stat cu urechea la pândă și când a auzit scârțâit de care și vorbă a ieșit cu grabă în curte. O dat Dumnezeu și ați ajuns. Apoi e deajuns o zi de roboteală din zori și până în noapte. Acum stați puțin, să vă deschid poarta. Până îți omeni dobitoacele, eu cu Măriuța pregătim cele trebuitoare pentru niște oameni rupți de oboseală și de foame. Îndata mare îi gata totul. Moș Dumitru l-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și absent, în ciripit strident de păsări și-n marea lumină galbenă a verii. M-am ridicat din patul boțit, am străbătut camerele zugrăvite în culori stinse, oliv și bej, și am intrat în bucătărie, unde mama deja își începuse roboteala, printre scaunele slinoase. Am mâncat, tăcut, niște cafea cu lapte în care muiam felii de pâine. Din miez făceam bile cafenii, mozaicate de dungi, pe care le azvârleam în cănile murdare din chiuvetă. Am ieșit puțin pe balcon. Moara Dâmbovița
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ți-ai luat pe cap o familie grea de prietene, pentru care cărai ca un cătâr cu sacoșa de la cantină. O aveai pe Roșioara cu copiii ei abonată-n permanență și încă vreo cinci-șase abonate de ocazie. Peste alergătura și roboteala din hala cantinei, căratul cu sacoșa și grija pentru prietene, după care somnul greu, străbătut de vise cu bărbați goi și virilități enorme, îmboboșate, pe care le legăna în brațe ca pe niște bebeluși gângurind sub mângâierile și sărutările ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că nădejdea asta aproape că ți s-a împlinit într-o duminică de august, când te scosese afară din casă amocul, acea neliniște rea, sufocantă, care te încerca mai cu seamă în zilele libere, cum ți se slăbea puțin jugul robotelii la cantină și parcă te-ai fi simțit soră bună cu Roșioara, măcar că nu pentru o farfurie de mâncare ai fi atârnat tu la ultimu’ camionagiu... Umbla brambura pe străzi, amețită de lumina uleioasă, îmbâcsită de praf și de gaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
miște și să se zbată să-și caute de lucru... Nu se zbătu prea mult până să nimerească, iarăși, într-o bucătărie. Bucătăria unui restaurant de astă dată. Asta ți-o fi soarta și norocul până la urmă, Mirelo, dacă la roboteală printre crătiți te pricepi mai bine decât la altele, și asta ai făcut când ți-a mers mai bine... Măcar de ar fi avut parte de bine și uita că tot ca la concentrați, câte zece ore pe zi, muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i răscolise foamea și mai tare. Foamea și osteneala și somnul o încolțeau din toate părțile. Ai fi zis c-a tras la jug, Mirelo, păi, copilul ăsta din ea o făcea să se simtă ca după o zi de roboteală de douășpe ore prin halele cantinei, cotropind-o de o epuizare euforică, de gânduri, și lunecând parcă într-un vis cu damfuri grele de ciorbe și tocănuri. Se smulse cu greu de pe scaun, iar după ce ieși din cofetărie, începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trăi În America. La prima vizită. Am avut o intuiție. — Toată experiența dumneavoastră În America a fost așa? — Nu toată. Dar aproape. Cu mult zgomot În bucătărie, Margotte deschidea cutii de conserve, scotea castroane, trântea lada de gheață, zornăia vesela. Roboteala lui Margotte era În continuă transmisiune. — Aș putea lua trenul până la New York, spuse Lal. — Margotte nu știe să conducă. Ce-o să faceți cu mașina? — O, fir-ar să fie! Mașina! Mașinării nenorocite! — Îmi pare rău că nu știu să conduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pleca pâș-pâș s-o caute pe bunica. Ea își rumega amarul în cine știe ce colț, trăgând abitir din țigară... „Zănovie! Zănovie!” o striga el cu glas abia auzit. „Zănovie, hai să mănânci, că îi fi flămândă.O zi de asta de roboteală...Ii fi ostenită...” „Ostenită pe dracu’! Is ruptă de oboseală. Mie nu-mi ajung mâinile și picioarele pentru alergătură și muncă și tu... huci-marginea...Tai frunze la câini. Ai copt peștii ciia? Că mi-i o foame de nu văd
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dintre un bărbat și o femeie, dintre un soț și o soție, scriitorul ne prezintă în Calul verde un cuplu într-o situație de criză. Plictisul a erodat, insidios, conviețuirea celor doi. Se întîmplă... Cu ostenelile împîclite în rutină ale robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dintre un bărbat și o femeie, dintre un soț și o soție, scriitorul ne prezintă în Calul verde un cuplu într-o situație de criză. Plictisul a erodat, insidios, conviețuirea celor doi. Se întîmplă... Cu ostenelile împîclite în rutină ale robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]