73 matches
-
furtunii iat-o! Dințișorii curajului iată-i! Se clatină lacrima îngenunchează hotarul. Încă o dată poezia e haosul condamnat la visare. STRĂZILE Nimeni n-a dat ordin și totuși magnolia a-nflorit. Mai semeață decît chiparoșii din sud mai tandră ca rododendronii și mai prestantă decît imperialul crin. În aprilie pe strada Zlataust e albă ca neaua pe strada Rallet rozalie pe strada Veronica Micle are străluciri violete. Ah străzile! Străzi ce dau buzna în viața mea tremurîndă străzi fumurii străzi cu
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
de încredere, fiind cel mai în vârstă din grup . Avea în jur de cincizeci de ani și venise cu soția sa, profesoară de matematică. Roland era vesel și jucăuș tot drumul. Mergea mereu în urma Cameliei și îi culegea flori de rododendron. Camelia era obișnuită să fie răsfățată totdeauna astfel, de persoanele masculine din jurul său. În studenție, colegii săi studenți, mereu nu știau ce să facă, să-i fie mereu pe plac. La fel și unii colegi mai apropiați de vârstă, de la
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
vedere că un sfert de cap a trebuit recuperat din spatele șifonierului, iar un alt sfert din frigider, putem vorbi și de o oarecare asamblare. În dreptul liftului, madame Kropotkina se Învârtea ca o muscă prinsă În borcan, prefăcându-se că uda rododendronul artificial din hol. — Domnu’ Igor, e frumos că țineți legătura cu rudele. — Verii mei au venit cu unda de șoc de la Cernobîl... Ghiontul haidamacului m-a aruncat În lift, lăsând-o pe madame Kropotkina cu ochii cât cepele. „Sunt gemeni
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și tata. Iar tata i-a terminat, le-a luat mințile și i-a lăsat să viseze frumos. Le-a promis mesteceni, salcâmi, stejari și arțari roșii, brazi argintii, platani, pini cenușii, nuci, sălcii crețe, tufe de liliac și iasomie, rododendroni, ienuperi și tuia, de fapt șiruri întregi de tuia, gazon și flori, bulbi și răsaduri, butași de trandafiri și iederă. Afară era călduț și praf, noroiul se transformase în bătătură, se învârteau întruna în jurul blocului, tata în frunte și comitetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
uitându-se la mașină într-o postură byroniană, cu penisul mare vizibil în prohabul strâmt al jeanșilor. Ultimul grup de fotografii o înfățișa pe tânăra femeie într-un scaun cromat cu rotile, împinsă de-un prietenă peste peluza împrejmuită de rododendroni a unui azil; apoi tânăra care-și manevra singură vehiculul la o întrecere cu arcul; în cele din urmă, aceeași tânără care lua primele lecții la volanul unei mașini pentru invalizi. Văzând expresia ei meditativă în fața complexului sistem de frâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pentru a nu se stinge. Agățându-mi pe mână geanta de piele a lui Nimeni, am luat-o în pas alert peste peluză după fată. Când am ajuns-o, era vârâtă cu capul și umerii într-o tufă mare de rododendroni neîngrijită. — Ce faci? — Mișcă, ordonă ea. Am făcut un pas în lateral, iar ea scoase dintre frunze o veche motocicletă pentru teren accidentat. O întoarse și sări pe ea. Urcă! Am întins piciorul plin de noroi peste scaun, în spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui situată în afara metropolei, într-o zonă numită Santos Lugares. Mă aflam alături de Corin Braga, al cărui maestru recunoscut în proza, pe lângă Kafka și Bulgakov, este Sábato însuși. Ne-am găsit în fața unei case înconjurate de o grădină „nebună”, cu rododendroni uriași și tuia. O casă cu destule camere unde, într-una din ele, așezat la birou, îmbrăcat în bluejeans și o cămașă roșie, ne aștepta scriitorul. Știa că suntem scriitori români și mai știa că el este (cel puțin pentru
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
de castanii înfloriți și salcâmii din care atârnau legănându-se - ciorchini de flori galbene. Căsuța lui Toni o vedeam de departe, ca un vapor alb printre valurile imense ale dealurilor. Îmi intrase în suflet acea căsuță înconjurată de grădina cu rododendroni cu coroanele ca largi crinoline înflorite mov, trandafirii, aurii și albastre, cu boschetele de ortensii și de narcise, cu petuniile înfoiate și crăițele crețe ce se revărsau din hârdaiele și ghivecele așezate sub ferestre. Dimineața mă trezeam în clinchetul clopoțeilor
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
De ce ai venit? —De ce erai în fața casei mele? Nici un răspuns. începuse să mă doară arătătorul. Am făcut schimb cu mâna stângă. Mi-am îndreptat privirile spre peticul de iarbă verde din fața casei numărul paisprezece. Era complet gol, în afară de tufișul de rododendron din mijloc. Prea simplu. Avea nevoie de o sculptură din metal îndrăzneață și asimetrică în locul rododendronului. După ce îl terorizez pe Walter Quincy aș putea să cobor și să le propun o sculptură vecinilor. Păcat că nu aveam nici o poză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
făcut schimb cu mâna stângă. Mi-am îndreptat privirile spre peticul de iarbă verde din fața casei numărul paisprezece. Era complet gol, în afară de tufișul de rododendron din mijloc. Prea simplu. Avea nevoie de o sculptură din metal îndrăzneață și asimetrică în locul rododendronului. După ce îl terorizez pe Walter Quincy aș putea să cobor și să le propun o sculptură vecinilor. Păcat că nu aveam nici o poză cu mine. Dacă nu vrei să vorbești cu mine, Walter, am spus, mă duc să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vrem chinezării. Nu mai vrem pițipoance încrezute, parvenite și golani, plătiți să mintă la televiziuni. Nu mai vrem gropi, noroi și gunoaie. Nu mai vrem asfaltatori criminali care să ne omoare mașinile. Nu mai vrem supraborduri, panseluțe la preț de rododendron. Nu vrem să mai fim folosiți și împărțiți în mai multe Românii! Vrem televiziuni de știri și nu televiziuni partide! Vrem să devenim civilizați, amabili, respectoși, de cuvânt, o țară respectată în baza bogățiilor naturale și cu oameni frumoși, nu
VREAU SĂ FIU ROMÂN. NU VREAU SĂ FIU BECALIZAT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351115_a_352444]
-
-mi vor străbate respirația și fluturii care vor chicoti în spatele meu ca niște ușuratici, dar netulburat voi continua săurc, printre jnepenii tot mai rări, pânăla caprele săritoare pâlpâind pe abrupturi și de acolo mai sus, spre marile poieni încărcate cu rododendron. Prin locul acela trec îngeri ducând în faetoanele lor vase mari pline cu felurite parfumuri: de inocentă, de gingășie, de înfiorare ori naivitate. Niciunul, știu, nu va opri pentru a-mi da binețe, cu toții se vor preface că nu mă
AUTOSTOP de RAUL BAZ în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368241_a_369570]
-
și dacă n-ai vedea crestele celorlalte clădiri, ai crede că te afli într-un colț de grădină botanică, în care cresc, în peste 170 de ghivece, brazi argintii și chiparoși pitici, peri mici și gutui japonezi, pini și ienuperi, rododendroni și cedri libanezi, hortensii și molizi albaștri de Colorado, lângă care înfloresc toporași și narcise, zambile și ghiocei. Este o grădină la înălțime pe care Angela Tudorache, de profesie medic oftalmolog, a creat-o, în ultimii ani patru ani, cu
Cum s-a născut „grădina suspendată” de la marginea Bucureștiului. „Căram singură pământ cu trolerul. Scârțâia din toate încheieturile” () [Corola-blog/BlogPost/338054_a_339383]
-
că anumite fenomene de narcotizare colectivă involuntară aveau loc în Antichitate la o populație din zona Mării Negre. În secolul I e.n., de pildă, Plinius cel Bătrân relata că, în ținuturile din „zona pontică”, albinele culegeau uneori nectar din „floarea de rododendron de care sunt pline pădurile”, astfel că mierea produsă de ele era plină de substanțe psihotrope. Consu- mată, această miere provoca stări de nebunie colectivă sau chiar moartea. Mierea infestată era „numită maenomenon, de la nebunia pe care o provoacă” (gr.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Suze, după mașina aia! Și uite-o și pe Jess ghemuită după zid! Nu le pot spune că le-am văzut. Nu pot chicoti În voie. Ajung la poartă, cît se poate de stăpînă pe mine - cînd zăresc, după un rododendron, un păr castaniu cîrlionțat, cu o coafură familiară. Nu. Nu-mi vine să cred. Aia e mama? Ies pe poartă și izbucnesc În rîs, acoperindu-mi hohotul cu mîinile. Pornesc iute pe trotuar, găsesc o bancă pe strada alăturată și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Electrecord cu vocea lui Călinescu, apoi dintr-odată, acel bătrân beat din stația tramvaiului de la Gara de Nord, un bărbat înalt, cu barbă albă, recitând niște versuri despre o frumoasă doamnă plecată cu un vapor albastru spre o insulă cu migdali și rododendroni, la fiecare vers bărbatul făcea o piruetă și o plecăciune, cu brațele ridicate spre cer, precum balerinii la final de spectacol, apoi imaginea unui copil (eu) recitând pe scena Căminului Cultural de la noi din sat un poem împotriva chiaburilor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de efectele drumului lung asupra trupului său. În fața mașinii, drumul devenit brusc o potecă îngustă, pare că se înfundă. Pran încearcă să deslușească întunericul. Este o lume densă, care respiră, pătată ici și colo de tufișuri roz și roșii, de rododendron. În jurul mașinii prăfuite, copacii freamătă de păsări, a căror comunicare învăluie totul, ca un flux, întrerupt doar de câte o maimuță indiferentă, ce sare de pe o creangă pe alta. Fotograful privește scena cu dispreț, împingându-și ochelarii cu degetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un pământ asemănător; un anotimp cu călduri atroce, istovitoare, și cu cerul permanent acoperit de pâclă. Vântul suflă până în octombrie, cu rare și scurte întreruperi. E mereu fierbinte ca o flacără, uscând tot ce întîlnește în cale, mai puțin frunzișul rododendronilor care, dimpotrivă, se umplu de flori roșietice, cărnoase, ce reușesc să parfumeze și praful. În acest timp, cu cer galben, nu cade nici o picătură de ploaie, iar locuitorii Asybarisului țin, continuu, ferestrele închise și obloanele coborâte. Altminteri, praful s-ar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
curând, apar pe cer stelele, curate, strălucitoare, ca desenate cu mâna. De peste tot se aud, atunci, pocnete de obloane ridicate. Asybariții deschid larg ferestrele, ca să intre în case aer proaspăt. Acea minunată pace, când nici o adiere nu mai mișcă frunzele rododendronilor, majestuoși, mari cât eucalipții (în Asybaris, nimeni nu știe că rododendronul e, de fapt, un arbust), durează vreo săptămână. Apoi, vremea se tulbură din nou. Începe să sufle "vîntul din nord", aducător de ploi. Ploi lungi, plicticoase, care răcoresc pământul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
De peste tot se aud, atunci, pocnete de obloane ridicate. Asybariții deschid larg ferestrele, ca să intre în case aer proaspăt. Acea minunată pace, când nici o adiere nu mai mișcă frunzele rododendronilor, majestuoși, mari cât eucalipții (în Asybaris, nimeni nu știe că rododendronul e, de fapt, un arbust), durează vreo săptămână. Apoi, vremea se tulbură din nou. Începe să sufle "vîntul din nord", aducător de ploi. Ploi lungi, plicticoase, care răcoresc pământul chinuit de secetă, dar care sfârșesc prin a așeza peste Asybaris
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
părăginea. La câteva zile, mi-a sosit în Lisa o telegramă de la "unchiul George", cu totul neașteptată: "Felicitări pentru stil". A fost unul din puținele lui gesturi de tandrețe. 26. Multe sunt în Asybaris inexplicabile, dar, probabil, mărimea neobișnuită a rododendronilor, atingând proporții aproape gigantice, e tot atât de misterioasă ca pâcla care îngălbenește cerul pe timpul verii și ca reținerea, din discuții, când vine vorba despre marea de la miazănoapte. Căci lipsesc cu desăvârșire datele ce ar putea s-o lămurească și nu se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
când vine vorba despre marea de la miazănoapte. Căci lipsesc cu desăvârșire datele ce ar putea s-o lămurească și nu se poate ști ce temei are legenda că, pe aceste locuri, s-ar fi aflat cândva o imensă pădure de rododendroni uriași, sacrificată pe măsura extinderii orașului. Rododendronii care au scăpat, deoarece la un moment dat a fost interzisă tăierea lor, ar fi ultimii din acea specie, inexistentă aiurea, de o vitalitate excepțională, exprimată nu numai prin dimensiuni, ci și prin
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Căci lipsesc cu desăvârșire datele ce ar putea s-o lămurească și nu se poate ști ce temei are legenda că, pe aceste locuri, s-ar fi aflat cândva o imensă pădure de rododendroni uriași, sacrificată pe măsura extinderii orașului. Rododendronii care au scăpat, deoarece la un moment dat a fost interzisă tăierea lor, ar fi ultimii din acea specie, inexistentă aiurea, de o vitalitate excepțională, exprimată nu numai prin dimensiuni, ci și prin parfumul puternic, de-a dreptul obscen în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ai scăpat esențialul. Unii sunt de părere că alternanța ploi-secetă le priește în mod deosebit, din motive care nu sunt valabile, zic ei, la celelalte forme de vegetație. Dar cele mai autorizate voci, gata oricând să demonstreze că tăierea unui rododendron reprezintă o crimă, susțin că praful adus de vânt în cele șase luni de vară ar conține substanțe care, după ce ajung în pământ în sezonul ploilor, acționează ca un îngrășămînt miraculos; și că de aceea rododendronii au devenit uriași, oferind
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
demonstreze că tăierea unui rododendron reprezintă o crimă, susțin că praful adus de vânt în cele șase luni de vară ar conține substanțe care, după ce ajung în pământ în sezonul ploilor, acționează ca un îngrășămînt miraculos; și că de aceea rododendronii au devenit uriași, oferind, pe străzile din Asybaris, o priveliște de basm uneori, în ciuda uscăciunii și a prafului, cu frunzișurile lor întunecate de secetă și înroșite de flori puternic mirositoare. În biblioteca Monseniorului, Julius n-a găsit nici o carte în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]