116 matches
-
XVIII. CALUL ȘI MĂGARUL, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016. Pe-un drumeag, către oraș, Venea cântând un căruțaș, Ce la căruță-nhămase Un Măgar piele și oase. Lângă el mergea trop-trop Un roib frumos, puțin șchiop. Exceptând șaua-I ușoară, Calul n-avea altă povară, Doar Baudet cel Urecheat Era tare-mpovărat! -Ajută-mă, te rog, frate! Ia-mi desaga de pe spate Să pot căruța să o port, Căci de nu, am să cad mort
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
așa mare, Muri Măgarul în cărare. Lăsând-ul pe-al său stăpân Singur cu căruța-n drum. Citește mai mult Pe-un drumeag, către oraș,Venea cântând un căruțaș,Ce la căruță-nhămaseUn Măgar piele și oase.Lângă el mergea trop-tropUn roib frumos, puțin șchiop.Exceptând șaua-I ușoară,Calul n-avea altă povară,Doar Baudet cel UrecheatEra tare-mpovărat!-Ajută-mă, te rog, frate! Ia-mi desaga de pe spateSă pot căruța să o port,Căci de nu, am să cad mort!Privind-ul
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ai putea, Să mă-anini în înalturi, lângă tine, pe-o stea Aș vrea. Aș vrea să cobor, din neant, lumi de vise, Să ne știm și iubim cu iubiri interzise, Tu - copac secular, iar eu ție - doar ram, Poate roib înșeuat lângă mine în ham Să te am. Să te am, să te știu într-un gând cam fanatic, Să zburăm amândoi într-un zbor ideatic, Să mă-nșel, să mă mint că mai ești și mi-e bine, Să
CU MINE, LA GREU de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381616_a_382945]
-
l umple-ncet mirajul Celui nebănuit de tainic loc. Prin galaxii pătrunse Meteorul Puzderie de stele-i ies în drum Dar nu-i nimic să-i contenească zborul La floarea dragă gandu-i e acum Din aripile-i multe mișcă roibul Și, sforăind , pe nara ies lumini, Planete mii și stele -și poartă colbul Iar calul le-ocolește că pe spini... Și floarea de departe -abia văzută În fața -i crește fremătând de viață Că drumul lui , o clipă în deruta, Să
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]
-
de vise peste toamna-ntunecată în pocale de vii stinse? nu sunt pași de păpădie nici mirări din văz de plop ai ghici-o dintr-o mie de n-ar merge la galop. își așează fulgi-n traistă și pornește roibul sur strângând arii în batistă și colțuni în abajur. luna tainic o privește ținând stelele la sfadă: - beteșugu-i de poveste mulți ar vrea să-i pună nadă! îndelung se-mbrățișară pe sub flaute de cetini brazii prinși în coji de ceară
CINE-I OARE? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380297_a_381626]
-
mare, încărcată până la refuz de dureri. Fiindcă omul chiar dacă are de toate, totuși nu este fericit. Pe bună dreptate: pentru că nu știe că este fericit. Și esența vieții nu este să „fii “, ci să știi că „ești“ fericit. Încălecat pe Roib, calul amintind de Pegas, personajul cărții a galopat spre insula dorințelor. O fabulă cu iz istoric și politic, în acest context, dezvoltă autorul. Romanul “Planeta insulară” ne face să gândim că nicio știință nu-și este suficientă sieși. Orice știință
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
draperii pândeștetemut, un cavalerce are-n mâna lui o spadăși nu mai este loc de vreo tiradă!... XXIX. FILOSOFI DOGMATICI, de Ion Untaru , publicat în Ediția nr. 1746 din 12 octombrie 2015. filosofi dogmatici devenind chirurgi călăresc cu zorii caii roibi și murgi iau urma la zmei și prescriu rețete fără epitete dacă din resurse una, numai una știrile pe surse adeveresc minciuna că e alb sau negru devenind opacă n-are cititorul ce să le mai facă aurul se vinde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
dinamic, cu trupul străpuns de lănci adus din orizont de un călăreț. De "un sol", venind din tabăra regelui-tată sau din cea dușmană, căci unui sol calea îi e deschisă în cele două sensuri, după vechi tradiții militare: În goana roibului, un sol, Cu frâu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind, și zările de-abia-l cuprind, și-n urmă-i corbii croncănind Aleargă stol. Pe Fulger l-a fulgerat (e greu de crezut că poetul ar fi
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
de haiducie temperamentală. Autorul dă glas unei energii ce se străduiește a se struni, a se rosti economicos, în ascuțișul unor însemnări succinte: "Potcovit cu luna/ Purtînd stelele-n coamă/ Luceferii-n ochi/ Răcorile-n nări/ Iar liniștea pe copite/ Roibul negru/ Galopează peste noi/ Spre-a nu tulbura/ Apele somnului" (Pastel de iarnă). Imaginile converg însă, în pofida abrevierii lor, într-un dinamism ce dă pe dinafară, precum o fiertură în clocot: "Copacii/ Aceste/ Revoluții vegetale.// în mine fierb ochii/ Adînci
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
Sau crezi că numai fosta contesă, mama ei, ți-ar fi putut arunca mănușa și inelul, la începutul acțiunii nuvelei? N-am să uit detaliile pe care le face naratorul: cu o îndemânatică mișcare a frâului făcu să se rotească roibul cu stea albă în frunte, pe care călărea, așa că tânărul să o poată vedea și din alt unghi... În sfârșit Valy face remarca: Doar nu vrei să zici că tânăra contesă care ți-a dactilografiat textul și cu care ai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
timpul s-a oprit ca să ofere un mic răgaz pentru iubire celor doi căzuți sub vraja privirii schimbate deasupra horbotei de liliac alb. Nu am schimbat nici o vorbă și totuși a doua zi m-am trezit cu el ținându-și roibul de căpăstru în cadrul portalului dărâmat de ruși. Emoția amândurora era în afara cuvintelor, în afara gesturilor. După o lungă tăcere a rostit stânjenit : "Am primit ordin de încartiruire a plutonului meu în conacul Racoce. Cineva m-a îndrumat încoace." Dominată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
viață întreagă și-a văzut numai și numai de poverile lui și doar arar gospodarul îl mai slobozea, la rugămintea megieșilor, să monteze câte o mânză-iepușoară cu speranța obținerii unor produși de rasă superioară. Că doar Roibu nu-i un roib oarecare, ci un lipițan pursânge de peste patru chintale, cu părul roșcat, înalt la greabăn de aproape 1,60 m., cu coada stufoasă și gât puternic, cu capul mic și cu urechile ciulite spre înainte, la care se adaugă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
șaizeci de ani, voinic încă, roșcovan, sângeros chiar, cu o barbă rară, prin care nu se încâlcise nici un fir de păr alb, cu ochii verzi, aprigi, cu câteva pișcături de vărsat în plinul obrazului; era chipeș și călărea voinicește pe roibul încomat. Fusese de dimineață la niște fânețe îndepărtate, pe costișa de la Dâmburile ce-i veneau peste mână, trecuse și pe la livezile de pruni, vreo cinci pogoane, de unde scotea o țuică cunoscută prin partea locului. înstărit, popa! Avea și vreo sută
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
brațe ale fluviului mort - de mâine nu voi mai fi eu... Clipă, o, rămâi! Am rămas prosternată ca un dac la picioarele Columnei traiane: mal, mazăre, viezure, îngânam nătâng... am pășit în universul tău tumultuos ca o cascadă, am zărit roibi înspumați zvâcnind lateral să nu li se pună zăbala, m-am simțit ca Zalmoxis, sclav la Pitagora, neînstare să cuprindă în memoria sa toate paradigmele matematicii și filosofiei... eu am rămas contemplând râul calm unde piroga s-a echilibrat continuând
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
mare, încărcată până la refuz de dureri. Fiindcă omul chiar dacă are de toate, totuși nu este fericit. Pe bună dreptate: pentru că nu știe că este fericit. Și esența vieții nu este să „fii “, ci să știi că „ești“ fericit. Încălecat pe Roib, calul amintind de Pegas, per¬sonajul cărții a galopat spre insula dorințelor. O fabulă cu iz istoric și politic, în acest context, dezvoltă autorul. În această carte trunghiul semanto-pragma-hermeneutic, gândit ca o semiotică interpretativă, de scriitorul Mircea Pavel Morariu, servește
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
suspin pe buze. A fost un somn liniștitor fără nici un vizitator nocturn. Abia se iviră zorile la orizont că Pătru, cu ultimele încurajări își sărută soția, apoi ieși sprinten în ogradă, sub privirile pline de admirație ale consoartei, încălecă pe roibul său și, după ce străbătu ulița satului, se îndreptă către coline. Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
-l privească nedumerit. Animalul bătu nervos pământul cu copitele și necheză din nou și mai furios de parcă vroia să-i spună ceva. Pătru de această dată își scutură capul, se frecă la ochi și în cele din urmă înțelese mesajul. Roibul era salvarea sa! Acesta îl îndemna de zor să-l încalece căci el știe drumul de întoarcere. Treptat crepusculul învălui întinderile. Trecuse destulă vreme de când se învârtise ca un nebun în jurul copacilor pierzând orice orientare în timp și spațiu. Încălecă
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
pot să cred, ia zi-mi-l !„ „ Da’ mă trec fiorii și- acum , deși nu-l mai am exact ! de când m-am împrietenit cu Dan , erau doi cai, nu mai știu al doilea ce culoare avea, dar ăla brun roșcat, roibul ce păștea în apropierea locuinței noastre, știi tu locul, pe lângă garaje , se făcea că are o inteligență malefică, mă urmărea cu privirea, apoi țâșnea, vrând să mă prindă. Coșmarul începea în momentul în care eu urcam scările la etaj, urcam
SEMNE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383494_a_384823]
-
tot... Ai venit aici să te trezești, să zicem așa... și să -ți redobândești libertatea... Ai stat destul la granița dintre realitate și vis, nu crezi ? Și vreau să-ți mai spun ceva, universul ne trimite semne, dacă suntem atenți, roibul ăla din vis ... a fost un semn, roibul - vecinul frumos, dar incompatibil, mi te-a „prins„ într-un final, vezi bine ! nu te speria, tocmai încerci să te eliberezi, să scapi din ademeniri ridicole, gândește-te cine e celălalt, „fără
SEMNE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383494_a_384823]
-
zicem așa... și să -ți redobândești libertatea... Ai stat destul la granița dintre realitate și vis, nu crezi ? Și vreau să-ți mai spun ceva, universul ne trimite semne, dacă suntem atenți, roibul ăla din vis ... a fost un semn, roibul - vecinul frumos, dar incompatibil, mi te-a „prins„ într-un final, vezi bine ! nu te speria, tocmai încerci să te eliberezi, să scapi din ademeniri ridicole, gândește-te cine e celălalt, „fără culoare„ , tatăl său ? Energia din umbră, cel care
SEMNE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383494_a_384823]
-
Vântul unduia sânzienele, iar mai spre râu, în locuri ușor nisipoase, crescuse siminocul. Fusese cândva pășune pentru cai, acum terenul gazonat ținea de spațiul public, în imediata apropiere a blocurilor , numai că nimeni nu știe de unde apăruseră cei doi frumoși roibi. Oamenii nu se preocupau , din moment ce nu făceau rău nimănui. Nu se știa de unde vin și nici unde pleacă seara. Doar Monica , dintre cei care treceau mai aproape, când se ducea la garaj în spatele blocului, să-și ia mașina, începu să
SEMNE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383494_a_384823]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ECVESTRĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ecvestră Pentru un cal aș da întreg regatul! Un roib arab - un bidiviu de rasă, Nu Rosinanta slabă, ciolănoasă; Vreau să colind de-a lungul și de-a latul, Nu după mori de vânt, doamne frumoase, Nici spre Ierusalim Eliberatul - Nu-s aventurierul însetatul De fapte iluzorii glorioase. Călătorie fără
ECVESTRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361387_a_362716]
-
de rasă, Nu Rosinanta slabă, ciolănoasă; Vreau să colind de-a lungul și de-a latul, Nu după mori de vânt, doamne frumoase, Nici spre Ierusalim Eliberatul - Nu-s aventurierul însetatul De fapte iluzorii glorioase. Călătorie fără țel, întinsă, Vrea roibul să mă poarte în buiestru Pe aripi de visare necuprinsă. Îmi place exercițiul ecvestru - Ținuta grațioasă și distinsă- Îmi place „poza” marelui maestru. Adian Simionescu Referință Bibliografică: Ecvestră / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul II
ECVESTRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361387_a_362716]
-
săi. - Înainte, vitejii mei! - tună vodă de răsună valea și asaltară din nou oastea otomană. A fost o luptă crâncenă. În cele din urmă dușmanul îngrozit de furia cu care luptau valahii, a bătut în retragere. Pe coline, pe un roib ce se ridica deasupra tuturor, un călăreț cu pletele în vânt lovea de zor cu paloșul ce strălucea în bătaia soarelui. Cu cât izbea mai tare, cu atât forțele parcă i se dublau. Principele și oștenii săi își aruncară privirile
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
Măria Ta, suntem alături de tine! - Atunci vă poruncesc! Să ne dăm mâna sub zidurile Constantinopolului! Și vodă cu oastea sa hărțui dușmanul până la Dunăre. Dincolo de Marele Fluviu avu loc o nouă luptă. Deodată, în iureșul bătăliei, apăru iarăși Paloș pe roibul său sur. Nicio lance, nicio sabie sau săgeată nu se atingea de el. - Unde-mi umbli, Paloș? - Și acesta-i unul din ținuturile unde un strămoș de-al meu a biruit pe turci și i-a condus până la Constantinopol! - Atunci
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]