53 matches
-
a fi numit lector la Catedra de romanistică a Universității din Heidelberg, unde, până la urmă, s-a și stabilit. El a adus acolo reale servicii literaturii române, și cu sprijinul statornic și entuziast al profesorului Klaus Heitmann, reputat romanist și românist, a invitat să țină conferințe destui scriitori români. După douăzeci de ani de absență din câmpul criticii noastre literare, unde se specializase mai ales în domeniul prozei, S. Damian revine în forță, publicând o serie de volume, dintre care, cel
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
de 40 de zile, Paștele Blajinilor. M. Gaster a îndrumat-o consecvent, pentru că a văzut în ea „o minte ageră și o cercetătoare energică, una dintre persoanele cele mai capabile să înțeleagă și să interpreteze folclorul românesc”. Activitatea sa de românist nu s-a redus la ceea ce a publicat în „Folklore”: a scris numeroase articole, în presa britanică, a conferențiat pe varii teme românești, a organizat expoziții itinerante de artă populară românească, a organizat la Bristol un Centru de propagandă culturală
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
sau fenomene și evoluții care prezintă asemănări și afinități. înainte însă de toate, profesorul Sorin Alexandrescu, care a și monitorizat secțiunea literară, a ținut să lămurească unele aspecte care privesc românistica și perspectivele ei, propunând totodată dezbaterii noțiunea însăși de românist. Despre cine se poate spune că practică această îndeletnicire? Numai străinii care studiază româna ca idiom romanic sau și acei români care, în afara granițelor României, predau limba și literatura română străinilor? S-au emis mai multe păreri fără a se
Întâlnire la Praga by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11019_a_12344]
-
Ce te legeni..., Și dacă..., Somnoroase păsărele și De ce nu-mi vii. În toamna anului 1957, Ge Baoquan a fost vizitat de Xu Wende, care tocmai își terminase studiile filologice la Universitatea C. I. Parhon din București. Tânăr și talentat românist, Xu Wende se preocupa de literatură încă din anii studenției, asigurând și translația la întâlnirile scriitorilor chinezi cu Sadoveanu și cu alți autori români. El i-a adus lui Ge Baoquan câteva poezii eminesciene traduse direct din limba română, dintre
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
române care se aflau în vizită în China, între care și dl Eugen Uricaru, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Iar din partea chineză au asistat la ceremonie mai multe personalități ale vieții politice și culturale chineze și un mare număr de româniști chinezi. Dl Chen Jiangong, vicepreședinte executiv al Uniunii Scriitorilor din China, a subliniat în cuvântul său semnificația evenimentului și a exprimat și speranța ca, prin colaborarea cu factorii similari din România, să se facă cunoscute tot mai multe opere ale
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
revine în România, universitarul Sumiya Haruya, eseist, istoric și critic literar, traducător hărăzit din limba noastră, ne aduce câte o veste nouă privind activitatea lui de neobosit românist. Căci Sumiya Haruya nu este doar un mare traducător, ci și un românist de întâia mărime. Așa a fost, anul acesta, atât cu ocazia vizitelor sale la noi, cât și cu a noastră ( a poetei Adela Popescu și a mea) în Japonia. Deocamdată, câteva date despre excepționalul susținător al culturii și spiritualității noastre
Sumiya Haruya - 25 de ani de activitate by George Muntean () [Corola-journal/Journalistic/13698_a_15023]
-
Rusia, Ungaria, Ucraina, România ( în principalele localități, inclusiv în Basarabia și în nordul Bucovinei, "Kurilele românești", cum i-am determinat pe mulți niponi să le numească, datorită soartei lor tragice), Spania etc. țări unde are numeroși prieteni, printre care mulți româniști, cele mai numeroase șederi și călătorii efectuându-le în România, unde are probabil cei mai numeroși admiratori, cunoscuți și prieteni.
Sumiya Haruya - 25 de ani de activitate by George Muntean () [Corola-journal/Journalistic/13698_a_15023]
-
elaborări a poemului (Klaus Heitmann despre basmul cules și publicat de Kunisch, Lorenzo Renzi despre metrica Luceafărului, Bruno Mazzoni despre recitirea variantelor etc.), în ultimul deceniu au început să apară și volumele care configurează diversele contribuții ale generației următoare de româniști, foarte variate, în cercetări cu caracter monografic, cum e aceea a Silviei Mattesini, Profilo di un genio desolato, din 1991, sau tematic: după Mihai Eminescu: nel laboratorio di „Luceafărul” (2006) al regretatului Marco Cugno, profesor la Universitatea din Torino și
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
Universitatea de Vest din Timișoara. Regretatul profesor Eugen Todoran a avut această inițiativă, pe care Rectorul (de atunci) Marsio Strassoldo di Graffenberg a pus-o în aplicare. Toate aceste preliminarii au rolul de a sublinia o ultimă întâlnire colegială dintre româniști din Europa, care, între 11-14 septembrie 2002, s-au reunit - tot în Udine! - în cadrul unui colocviu sub titlul România și Romania: limba și cultura română cu fața spre Occident. Din păcate, lucrările au fost umbrite de dispariția marelui lingvist E.
Studii românești la Udine by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14735_a_16060]
-
mod de a regîndi și de a reconcepe textul, de a-l realcătui. Așa citesc scriitorii, devenind autorii virtuali ai textului pe care-l parcurg." l Autor virtual al textului pe care-l traduce e și profesorul italian Marco Cugno, românist pasionat care a transpus în limba lui maternă 36 de cărți din literatura română, din toate genurile, după cum ne amintește Marta Petreu în Laudatio: poezie cultă și populară, proză, teatru, eseuri, teorie literară, filosofie - "cu voluptăți de estet și realizări
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
monumental La poesia romena del Novecento, 510 pagini, Marco Cugno a investit propriii săi bani... câștigați pe o cercetare științifică... Ceea ce nu am fost noi în stare să facem - să ne organizăm exportul de cultură, prin traduceri - au făcut cîțiva româniști, printre care și Marco Cugno. Profesorul Cugno, prin traducerile lui, prin excepționalele sale studii, ne-a pus în față o oglindă. în care, dacă ne uităm, nu arătăm rău." Mochetiera de la Florența O spun din capul locului, nu mă omor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
Nicolae Mareș Ireneusz Kania este unul dintre cei mai asidui și productivi traducători și exegeți polonezi ai culturii românești în spațiul polonez și chiar din lume. Absolvent al Universității Jagielone din Cracovia, având ca profesori pe renumitul românist, Emil Biedrzycki, și pe lectorul ieșean, Ion Tiba, a funcționat în anii ’60 și ’70 ca redactor la cunoscuta editură cracoviană, Wydawnictwo Literackie, unde l-am și cunoscut. S-a implicat foarte mult în deceniul al șaptelea din secolul trecut
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
ortografiei deveneau de îndată pro-comuniști (de l'ancien régime!). Printre aceștia din urmă se găseau lingviști de valoare (unii dintre ei participanți la binevenitele "rectificări" ulterioare ale regulilor ortografice), dar se găsea și un mare (poate ultimul dintre cei mari) românist, Alf Lombard. Într-un articol-studiu publicat în revista Limba română (1992, p. 531-540), acesta scria: "hotărîrea din 1965, în vigoare acum, îmi pare bine făcută și acceptabilă; nu merită a fi schimbată" (p. 539). Tot pe atunci interveneam și noi
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
dar nu cu prețul "eliminării" unora spre a-i evidenția pe alții. Nu cred că există vreun cunoscător care să nu recunoască și aprecieze meritele dlui Marin Mincu în promovarea literaturii romane în Italia, alături de unii dintre cei mai cunoscuți româniști italieni. Dar nimeni nu deține vreun monopol în domeniu, iar mijloacele de slujire a unei idei sunt variate. Dacă nu se găsesc alții să ne laude, o putem face și noi înșine din când în când, cu discreție și bună-cuviință
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]
-
ordine, lui G. Călinescu, Perpessicius, Gala Galaction, Ovidiu Papadima, Tudor Vianu, I. M. Rașcu, Ioana Postelnicu, Marin Sorescu, Mariano Baffi și Paolo Soldati. După cum se vede, scriitori de prim rang sau, măcar, nu lipsiți de o oarecare notorietate, precum și doi româniști italieni, implicați, în anii '70, în promovarea literaturii noastre în Peninsulă. Dacă, așa cum spuneam, nu toate documentele sunt de primă mână, se poate afirma că, datorită emițătorilor lor, multe ne suscită curiozitatea. Este de apreciat precauția lui Teodor Vârgolici, care
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
Onirismul, recunoscut de }epeneag ca o Ťcategorie esteticăť a grației inspiratoare și enigmatice, accede la corespondențe creatoare între realitatea și limbajul omogenizate narativ, muzical, prin matricea visului-text. E aici o soluție de depășire a crizei limbajului și realului?. Farkas Jeno, românist de la Universitatea din Budapesta, a analizat situarea lui Dumitru }epeneag între două culturi, așa cum apare în jurnalul Un român la Paris și în paginile de publicistică. Criticul și profesorul budapestan, bun cunoscător al contextelor românești și franceze, invocând raportări la
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
volumul și în mediile universitare din România? Prea puțin, fiindcă și la noi cărțile sînt scumpe și doar ce dăm noi, pe cale directă, colegilor români ajunge la cei interesați. Se știe că în Italia au fost și sînt foarte buni româniști, care au contribuit la difuzarea culturii noastre. În afara activității didactice, contribuția dvs. în ce constă? Să încep cu partea la care țin cel mai mult: acum 12 ani, în 1988, am înființat revista de românistică "Románia Orientale", din care au
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
orale sau scrise, despre România și cultura ei, în lumea largă. Și am observat că puțini sînt cei care încearcă a depăși limitele culturii afirmate exclusiv în România... Iată bunăoară, numele scriitorilor și al criticilor contemporani citați de un eminent românist încununat cu onorurile Academiei Române: Zaharia Stancu, Marin Preda, Dumitru Micu, Ovid Crohmălniceanu, Urmuz și cîțiva alții. Este drept, apare în discursul său academic și numele lui Virgil Mihăilescu, valorosul întemeietor și director al Bibliotecii române de la Freiburg (pînă astăzi cea
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
de la Universitatea din Anvers este una dintre aceștia. Se putea baza cineva - și încă în vremea dictaturii comuniste care amputase literatura românească de nume glorioase - numai pe operele care apăreau în România? Cum să nu ne mirăm, astăzi, că un românist de cultură europeană-germană putea să considere numai Moromeții lui Marin Preda și Desculț al lui Zaharia Stancu drept reprezentative pentru cultura românească, fie ea și în anii '60? Să nu fi aflat acești specialiști străini în cultura românească de Vintilă
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
știință de mulți străini care să se fi ocupat (sau, măcar, interesat) de poezia lui V. Voiculescu sau de a lui Constant Tonegaru, de scrierile filosofice ale lui Mircea Vulcănescu sau Nae Ionescu. Cu bucurie înregistrăm faptul că un celebru românist german s-a aplecat asupra Spațiului mioritic al lui Blaga, dar... "recent", după 1989-1990! Puțini iubitori ai studiilor românești au luat contact, în Italia, cu Mircea Popescu, cu poeta Yvonne Rossignon, puțini, în Franța, cu elementele de frunte ale exilului
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
frunte ale exilului românesc, iar, în Germania, și în Marea Britanie tot astfel. Carlo Tagliavini nu-l cunoscuse, pînă în 1968, pe D. Șandru (noi i l-am prezentat), nici nu auzise de I. Siadbei - nume obnubilate - iar marele romanist și românist Alf Lombard a părăsit, înfuriat, adunarea comemorativă a 100 de ani de la Unirea Principatelor, organizată de istorici români exilați la Paris (în 1959), sub cuvînt că "fac politică"! Ca și cînd prietenii săi din România oficială n-ar fi făcut
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
anii... (dar și în celelalte volume ale sale), nu acordă prea multă atenție Universității, poate pentru că, la Paris, Alain Guillermou și Alphonse Dupront nu erau prieteni ai exilaților.1 ) A fi în contact cu lumea exilului nu era, pentru un românist străin, o întreprindere facilă. Erau necesare, pe lîngă o deschidere politică mentală, și un interes de cercetător care caută adevărul, și de eforturi fizice, concrete. Unde să-l găsească? Cine să-l conducă spre exilați? Nu greșim presupunînd că, pentru
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
o întreprindere facilă. Erau necesare, pe lîngă o deschidere politică mentală, și un interes de cercetător care caută adevărul, și de eforturi fizice, concrete. Unde să-l găsească? Cine să-l conducă spre exilați? Nu greșim presupunînd că, pentru unii româniști străini, asemenea acte "de curaj" puteau însemna o coborîre "ad inferos". Într-adevăr, exilul nostru românesc, apărînd valorile culturii românești "uitate, exilate", și ignorate - nu a reușit să-și facă simțită prezența în Universitate. Numai Catedrele conduse de docenți, ei
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
Herescu, Scarlat Lambrino, Basil Munteanu erau interziși celor ce - din străinătate - ar fi vrut să cunoască, în profunzime, cultura noastră. Este drept, ascultîndu-le sau citindu-le, astăzi, discursurile de recepție, ne putem da seama că, persoane în vîrstă fiind, acești româniști străini nu puteau avea succes la "dedesubturile", la colțurile întunecate ale istoriei noastre culturale. Rezultatul: Moromeții lui Marin Preda erau mai "la îndemînă" decît Dieu est né en exil, capodopera lui Vintilă Horia (chiar să nu fi auzit româniștii din
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
Irina Marin Russel Square, Școala de Studii Slavonice și Est-Europene, University College London. O clădire veche, cu coridoare întortocheate și stucatură demodată. Undeva la etaj, la capătul unei scări în spirală se află biroul Profesorului Deletant. Cunoscutul românist mă întâmpînă zâmbitor și afabil. Acceptă să vorbim, în limba română, despre cărți, despre România, despre cartea românească în general și, inevitabil, discuția pornește de la obsesia de toate zilele, dacă nu a românului de rând, atunci cel puțin a politicianului
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]