167 matches
-
apărarea lui Emil Cioran: , Ne amintim că anumiți ziariști au trecut la românizarea lui Cioran a doua zi după moartea lui. Un asemenea demers nu este, desigur, inocent. În adolescența lui românească, Cioran a scris o carte fascistă: a-l româniza înseamnă, pentru această lume a urii, a bănuielii și a lozincilor, a-l lega pentru totdeauna de această carte barbară, pe care o contrazic toate cele care au urmat și pe care nici unul dintre judecătorii lui nu a citit-o
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
lângă noi, aud cum mai cade o nucă pe acoperișul de ardezie, pune punct oare cărei fraze? Animale noi se învechesc prin tufișuri, dar mâine va fi mâine. În vara asta a mea, indiană, frunzele arțarilor roșii, canadieni, - s-au românizat și ei, se pare, căzând în sângele meu. EXCLAMAȚII O, marea oboseală dintre două linii paralele! O, drama bătrânelor linii care-au uitat ce-i iubirea din cauza distanței mereu legale a contemplării! CERC În vuietul confuz, în întunericul analfabet, am
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
reface istoria medicinei în Banat - căci familia Diel a avut o bună practică medicală -, dar și ilustrează viața unei familii bănățene cu destinul tipic pentru germani. Iată, de pildă, din generația Piei Brânzeu, ea a rămas în Banat („m-am românizat” - spune ea, cu amuzament), în timp ce fratele, Dieter, a plecat în Germania încă în anii ’80. Este o familie care a trăit, a vorbit, s-a școlit în română, germană, maghiară, dar care a știut să aibă și cărți de vizită
Agenda2003-25-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281157_a_282486]
-
să devină sediul Institului orbilor și locul în care, după o sută de ani, încă funcționează Asociația Nevăzătorilor Timiș. Institutul trece sub administrația statului în 1922, un an mai târziu fiind numit și primul său director, dr. Ioan Artene. Acesta „românizează instituția din toate punctele de vedere și îi mărește simțitor patrimoniul“ - își amintește, după douăzeci de ani, Nicolae Ilieșu, în lucrarea sa „Timișoara - monografie istorică“. Numărul nevăzătorilor ocrotiți crește de la an la an: în 1925, institutul avea în grijă 33
Agenda2004-7-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282060_a_283389]
-
ocupant fanariot" și i-a condamnat inaderența la "rasa și spiritul românesc". Deși, la început, Eminovici, poetul național n-a tras ponoasele de pe urma numelui său slav. I s-a trecut repede cu vederea. Ideea lui Iosif Vulcan de a-l româniza a fost una excelentă. În al doilea rînd, Eminescu este un idealist. în moralitatea lui înaltă și abstrasă, românului îi place să se contemple ca Narcis în apa izvorului. Caragiale este realist. Oglinda pe care el ne-o pune sub
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
spre ceva periculos pentru noi românii, că trebuie să ne pregătim pentru un moment de criză similar cumva celui din 1939. Nu neapărat militar, cât la nivel de intelligence, nu excluzându-i pe maghiari din viața socială dacă nu se românizează peste noapte, cât mai ales excluzându-le liderii politici de la posibilitatea de a mai arbitra guvernarea din România. Deși are și a avut numeroși miniștri lăudabili, UDMR nu mai are ce să caute la guvernare pentru că pur și simplu a
Moise Guran atrage atenția asupra riscului ca Victor Ponta să mizeze pe voturile UDMR by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21622_a_22947]
-
orice caz adormeam imediat) și mă așezau în docar (Eu tot docar continui să-i zic, așa cum am apucat, deși cu timpul am aflat că de fapt se spune „drotkar” adică caruță pe arcuri, românii fiind mari meșteri în a româniza cuvintele străine, vezi „manșalierul” în loc „marche-arriere”, „cartier” în loc de „carter”, etc.) mă luau în față între dânșii atât ca să stau la căldură cât și să nu mă piardă pe drum căci deși pe scaunul din spatele docarului mergea fie Dina fie Vasile-omul
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
susținerii valorilor culturale ale României. Îmi amintesc de campania lui împotriva reclamelor în limbi străine la tv și pentru etichetarea în românește a tuturor produselor aflate la vînzare în România. Mulți au rîs atunci de el, crezînd că vrea să românizeze numele "mouse-ului" și să-i zică "șoarece". Foarte puțini au înțeles atunci că Pruteanu se lupta cam de unul singur cu toți marii importatori care vindeau pe piața din România mărfuri pe care nu catadicseau să le eticheteze pe limba
Pruteanu după Pruteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8619_a_9944]
-
eu de unele constrângeri. Pe atunci, se urmărea cultivarea unei limbi aproape de cea vorbită, interzicându-se folosirea unor forme literare sau a unor neologisme... Odată, am fost chemat la Comitetul Central al Partidului și am fost învinuit de faptul că românizez limba. M-am arătat nedumerit, am pretins că nu știu ce înseamnă a româniza limba și am cerut lămuriri. Șeful secției de propagandă a început să citească din denunțul unui turnător și mi-a imputat folosirea cuvântul ,,urbanizare". Drept răspuns, i-am
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
cea vorbită, interzicându-se folosirea unor forme literare sau a unor neologisme... Odată, am fost chemat la Comitetul Central al Partidului și am fost învinuit de faptul că românizez limba. M-am arătat nedumerit, am pretins că nu știu ce înseamnă a româniza limba și am cerut lămuriri. Șeful secției de propagandă a început să citească din denunțul unui turnător și mi-a imputat folosirea cuvântul ,,urbanizare". Drept răspuns, i-am atras atenția că atitudinea lui dovedește că nu citea gazeta Pravda, organul
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
față de orice nuanță de schimbare. Acești moderați, cu care Negruzzi se Ťînvoiať, socoteau că elementele luate din alte limbi decât latina, mai demult sau mai încoace, nu trebuiau alungate ca fiind Ťstrăineť, ci păstrate în limbă și adaptate spritului nostru, românizate (Ťtrebui a le subția, a le înnobila și a le româniť). Ca în atâtea alte probleme care s-au pus generației lui, și în aceasta prudentul Negruzzi optează pentru ceea ce s-ar numi calea de mijloc, plasat cu grijă în afara
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
beneficiat de salutara "opțiune a convertirii",n-am putea constata realitatea unei asemenea "opțiuni" și pentru victimele xenofobiei? Apartenența etnică ră-mîne chiar etanșeizată? Cîți alogeni, și nu în ultimul rînd evrei, nu și-au schimbat numele? Cîți nu s-au "românizat", unii, e drept, într-o măsură mai mare sau mai mică, a contre coeur, sub presiunea preconcepțiilor contextului social, alții printr-o integrare deplină, cu importante roade creatoare în obștea majoritară, precum ,spre a aminti numai două cazuri culminante, Tudor
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
de la București. Învățase meseria la Paris. Făcea schimb de desene cu bijutieri din alte trei capitale - Londra, Berlin și Viena, evrei care, ca și el, nu voiau să audă de Sionism. Tatăl lui Marcel, cetățean de vază în Medgidia, își românizase numele din Ben Iatan în Dobrogeanu. O vreme, ca să nu provoace confuzii, le purtase pe amîndouă. Marcel, sigurul lui băiat, al doilea copil între trei fete, fusese trimis pe front la l9 ani. Se întorsese surd de o ureche și
Mirosul de la plecare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7924_a_9249]
-
origine și polisemantică (a investi); s-a manifestat și o tendință academică de adaptare, bazată probabil și pe existența arhaismului moștenit a învește. În a doua jumătate a secolului, a fost impusă oficial o diferențiere semantică, o specializare a formei „românizate” pentru sensul cel mai transparent-metaforic (a învesti pe cineva înseamnă, de fapt, a-l „îmbrăca” pe acesta cu veșmintele simbolice ale unei funcții sociale). Deși nu corespundea uzului, această diferențiere raționalistă (ghidată de un ideal al dezambiguizării și al specializării
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
se învești” (Coresi); „înveaște-l cu arma milii tale” (Dosoftei), apud Dicționarul limbii române ( DA). Verbul a fost reîmprumutat târziu în forma a investi, care apare, cu sensurile moderne, în Dicționarul lui Laurian și Massim și în texte. Ulterior, o variantă „românizată”, cu sufix adaptat, a învesti, a fost specializată pentru sensul „a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție: (în evul mediu) a da cuiva învestitura” (DEX). E interesant că diferențierea între a investi și
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
două neamuri crescute-n trânta vânturilor / La neamul DOINEI fără moarte și al Cântării Cânturilor!” În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, A. Toma, grav bolnav, șomer, ca urmare a legilor rasiale (până și modesta lui casă a fost „românizată”), strânge în versurile lui durerile celor mulți, din țară și de pe front. Ororile acestor ani au trezit în bătrânul poet noi energii creatoare. Așa s-a născut un nou ciclu de poezii - strânse apoi în volumul Flăcări pe culmi (publicat
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
scris și pronunție (precum și preferința pentru accentul pe penultima silabă). Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic din 2005 (DOOM2) a decis ca oscilația de pronunțare a vocalelor să fie admisă doar la cuvântul management, în vreme ce pentru manager se recomandă o pronunțare „românizată", cu două variante de accentuare (mânager și manâger); adjectivul managerial (care ar putea fi interpretat și ca un derivat în română, corespunzând cuvântului englezesc omograf) are doar pronunție adaptată, cu accent pe silaba finală. De la manager s-a format femininul
O familie lexicală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6424_a_7749]
-
tălmăcitoarei (D. A. C.) nepă- sându-i că versiunea dânsei nu are nimic în comun cu ceea ce spune Țvetaeva. Deoarece tălmăcitoarea (noastră) nu știe lucruri elementare, nu cunoaște rudimentara sinonimie în virtutea căreia, în rusește, un cuvânt poate avea câteva sensuri, de unde ea „românizează”, oribil, în felul următor: „Atinsă, parcă, de-o pensulă roșie / Riabina (?) arde”, pe când la Țvetaeva e un cu totul alt sens al substantivului și anume: strugure, ciorchine! A, că înseamnă și pensulă?! Da, dar, poate, cu altă ocazie, în alt
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
Pasternak. Osteneala e bună pentru altceva, pentru cititul poeziei adevărate, nu... mutilate. De traducători amatori. De nechemați. Care, de altfel, nu sunt privați de posibilitatea de a demonstra contrariul. Că pot ajunge... chemați, profesioniști, dotați cu harul necesar pentru a româniza texte celebre. Având mână liberă s-o facă, ei trebuie chiar să aibă și mână, cum se spune, adică adevărată meșterie. Pe când în cazul dnei C. nu poate fi vorba de mână ușoară, ci de absența elementarului har de traducător
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
de persoană Vera e confundat tot cu vera, care însă se traduce prin „credință”, numai că în poemul „Campaniile mele” L. C. zice bizar: „Dar numele de Vera cu Siberii (...) Din Vera dincolo, pribeag”, care, în adevăr, ar trebui să fie românizat, pe cinste, ca: „Dar numele credinței, de care-s pline Siberiile (...) Plescăitul neființei dincolo de marginile Credinței”. Și te întrebi: oare chiar se poate gafa în atare hal?!... Cu părere de rău, se poate... O demonstrează în continuare traducătoarea, în loc de varianta
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
periplul prin grădinile poeților contemporani, pentru a constata, însă, fără urmă de satisfacție că, din păcate, până și unii din traducătorii oarecum recunoscuți ca „buni” din literatura rusă în anumite cazuri dovedesc o elementară necunoaștere a subtilităților limbii din care românizează. În noiembrie 2012, la Târgul Internațional de Carte „Gaudeamus”, a fost propusă și o plachetă intitulată „Lecturi de poezie ale poeților ruși” - Maxim Amelin, Marina Borodițkaia și Anna Zolotariova, din a căror creație tradusese dna A. O. care, a fost
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
până la articole de cultură propriu-zisă și poezii patriotice cu Basarabi și Mușatini, cu plăieși, logofeți și zimbri, la toate serbările naționale și omagiile aduse eroilor neamului, într-un stil propriu, arhaizant, cu cuvinte alese din cronicari și din cărțile bisericești, �românizând" totul: pe Dumnezeu, credința și guturaiul; totul împotmolit într-o frazeologie umflată, saturată de adjective goale, dar �neaoșe"; ziua de naștere a unui bărbat politic, sub pana lui, se înscria �în calendarul emoției și închinării obștei românești". Expresii ca: �dârzeniile
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
președintele României, excelent vorbitor de limbă chineză, va rosti, cu dificultate, câteva fraze de bun sosit - în engleză. Sau, poate, va fi altfel... Firește, o vom duce binișor/bine, într-o Europă care tot monotorizându-ne va sfârși prin a se româniza. într-o Uniune Europeană funcționând ritmic, precum bătăile inimii, conform unei Constituții unanim votate și cu strictețe respectată, căci răspunzând tuturor cerințelor. Iar urmașii noștri, descălecând în metropole cu veche tradiție culturală, le vor vizita catedralele, vor intra în librării
Cu patalamaua... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10213_a_11538]
-
trebuie să ne referim și la aceșștia. în ce privește portul răzeșilor, putem spune să este deosebit de al țăranilor obișnuiți, lucrători ai pământurilor, cum îi numește Dimitrie Cantemir, care consideră că „țăranii”, în sensul de lucrători al pământului din Moldova, sunt străini, românizați în timp. Nu este locul aici să punem în discuție părerea domnitorului filosof, dar se cuvine să vedem societatea românească din Moldova medievală în dinamica și devenirea sa. Îmi este foarte greu să cred că toți cei care, nedoriți în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Occident. Faptul că tatăl său a fost exclus din partid vreo doi ani, fără pierderea privilegiilor, Tismăneanu ridică „umilința” familiei la rang de dizidență. Să știți că nici când Dej în ultimii ani și mai ales Ceaușescu a încercat să românizeze aparatul de partid această sectă comunistă transnațională nu și-a pierdut privilegiile. Poate unii au fost mutați cu două străzi mai departe de vila secretarului general din Primăverii în alte vile de lux, dar ei au perceput acest lucru ca
LUMEA SECRETĂ A NOMENCLATURII, ANALIZĂ DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363798_a_365127]