115 matches
-
timpului în reprezentările (artistice): el înseamnă, literal, "timp-spațiu". Textele și clasele de texte modelează realitatea și creează tablouri ale universului în funcție de diferiți cronotopi (diferite feluri de complexe timp-spațiu) și se pot defini în funcție de ele. De exemplu, cronotopul "aventură", exemplificat de romanțuri grecești precum Dafnis și Hloe, sau Etiopica, pune în valoare un timp pe de-a-ntregul abstract (deosebit de timpurile istoric și biografic, constînd din momente nelegate și reversibile, nepresupunînd transformări biologice, sau psihologice) care se combină într-o manieră exterioară cu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a eroului în raport cu ambianța umană. Frye argumentează că eroul poate fi superior, egal sau inferior (prin natura sa, ori prin măsura capacității sale) semenilor și/sau mediului înconjurător și descrie cinci moduri: (1) mitul (superior amîndurora prin natura sa); (2) romanțul (superior amîndurora prin măsura capacității sale); (3) mimeticul superior (mai presus decît semenii, dar nu decît mediul înconjurător, prin măsura capacității sale); (4) mimeticul inferior (egal cu semenii și cu mediul înconjurător); ironia (inferior semenilor sau mediului înconjurător). ¶Frye 1957
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sînt diverse (oral, scris și limbajul gestual, de ex., tablouri cu natură moartă sau vie, gesturi, muzică, sau orice combinație ordonată a acestora). Astfel arată formele pe care le poate lua narațiunea (numai în domeniul narațiunii verbale găsim romane și romanțuri, nuvele și povestiri, istorie, biografie și autobiografie, poeme epice, mituri, povești, legende și balade, reportaje, relatări spontane din conversația obișnuită ș.a.m.d.). În ceea ce privește distribuția sa, narațiunea apare în fiecare societate umană din istorie și antropologie. Într-adevăr, toate ființele
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
le dăruiesc această carte de Adevăruri, nu sub chipul unei profeții, ci din pricina Frumuseții care abundă în Adevărul ei și care o face adevărată [s.n.]. Lor le ofer această bucată doar ca o Operă de Artă - să zicem că un Romanț, sau, daca nu pretind prea mult, ca un Poem. Ceea ce propun este Adevărat: - de aceea nu poate muri - iar dacă, în vreun fel, va fi călcata în picioare și va muri, se va ridica din nou spre Viața Eternă. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
unei realități mai înalte, spirituale, oglinzi, prin care se dezvăluie, criptic, mecanismele ascunse ale universului și, prin asemănare, ale procesului de creație literară. Ideea din urmă se regăsește și în poetica lui Edgar Poe. Inspirat de Schlegel, în recenzia la romanțul Undine: A Miniature Românce, de Baron de la Motte Fouqué, publicată în ediția din septembrie 1839, Burton's Gentleman's Magazine, în analiza imaginației, pe care o face cu acest prilej, el dezavuează "geniul rău la prozaicului" ("evil genius of mere
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cu antologia Bucureștii în literatură (1962). Traducătorul se face și el cunoscut prin versiunea românească a Vieții lui Constantin Cantemir de Dimitrie Cantemir (1960) și a textelor din volumul Proză istorică latină (1962), precum și a unor scrieri de Paul Scarron (Romanțul comic) sau de Alfred de Vigny (Servitute și grandoare de ostaș), pe care le și prefațează. Mai traduce, mai ales în colaborare, din Axionov, Ilya Ehrenburg, Casanova, Raymond Quéneau, R. M. Rilke, Maxime Delamare, Roland Dorgelès. Îngrijitor al unor ediții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
Traduceri: Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin Cantemir, zis cel Bătrân, pref. P.P. Panaitescu, București, 1960; Proză istorică latină. Caesar. Sallustius. Titus Livius. Tacitus. Suetoniu, București, 1962; Alexandr Rekemciuk, Când ești tânăr, București, 1964 (în colaborare cu Eleonora Mircea); Paul Scarron, Romanțul comic, pref. trad., București, 1967; Aleko Konstantinov, Panem et circenses, București, 1968 (în colaborare cu Ion Preda); Ilya Ehrenburg, Julio Jurenito, București, 1968 (în colaborare cu Sara Buium); Proză latină, București, [1968] (în colaborare cu Dumitru Crăciun); Vasili Axionov, La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
oarecare, menită însă a evidenția profilul psihologic al scriitorului virtual, aflat într-un stadiu contemplativ-reflexiv (de "visare"), premergător actului creator propriu-zis. Primul roman al ciclului "autobiografic" relatează povestea vieții lui Bizu la modul dramatic și reflexiv totodată, în maniera unui "romanț" dublat de discursul asupra metodei. Atent la regia textului narativ, Ioan Holban identifica, nu fără temei, niște "etaje cronologice" corespunzătoare "celor trei voci narative (autor, narator, personaj) prin care se exprimă memoria". În consecință, împărțirea pe capitole (1. autorul; 2
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a documentului. Ioana Bot, spre exemplu, a demonstrat foarte convingător că biografia călinesciană urmează îndeaproape tiparele hagiografiei: plecând de la premiza că Eminescu e un "român verde", cu sânge nealterat, Călinescu și-ar fi construit narațiunea gradat, aproape ca pe un "romanț", utilizând procedeele melodramei dovadă faptul că, în prezentarea "etapelor" vieții, după "vârsta inițierilor" urmează, succesiv, "acțiunile cosmogonice, marea iubire, nebunia și moartea"116. E drept că, în analiza erotismului eminescian, Călinescu exaltă "serafismul animal", "nevinovăția naturală a ființelor ce se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
religie sexuală", potrivit căreia iubirea (fără sentiment) devine o formă de "dezlegare ori de prăbușire a vieții"117. După cum am anticipat, tot un "mythmaker" (nu mai puțin un scriitor de succes) intenționa să fie și Lovinescu, cu diferența că în "romanțul" său, focalizat exclusiv asupra vieții sentimentale a poetului, el pretindea a fi oferit, în plus, și o explicație pur științifică, "pozitivistă" chiar, a erotismului eminescian, în afara oricărei mistificații. Ca atare, criticul modernist plasa pe Eminescu la antipod, în categoria "inhibiților
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
continuitatea de stil și de viziune cu romanele anterioare, vădită și în natura secvențial-dialogală a discursului romanesc, și având la bază conflictul etern dintre "realitate" și "iluzie" (împrumutat teatrului). Într-adevăr, povestea de dragoste se derulează lent, ca în orice "romanț", în manieră pur lovinesciană, pentru ca de la capitolul al XV-lea încolo idila dintre Eminescu și Mite să dobândească un aspect pur teatral, prin aglutinare de secvențe dialogate, fără intervenția naratorului. Nici Bălăuca nu iese, vom vedea imediat, din cadrele romanului-melodramă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în stil acțional. O altă cale de a persuada, de a induce încorporarea modelului nou de om și de a obține un comportament angajant, militantist este impregnarea universului adolescenței cu modele de luptători (ilegaliști, idealiști, activiști) pentru cauză. Angelo Mitchievici („Romanț(a) pentru tânărul ilegalist”) întreprinde o completă inventariere și interpretare a tuturor tipurilor de eroi pozitivi, creați parcă după modelul propus cândva de Cernîșevski. În romanul Ce-i de făcut?, scris în închisoare, acest ideolog al „omului nou” construiește un
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
trans-roman, Never Let Me Go. Cu el și nu numai cu el narațiunea s-a mutat definitiv din basm în coșmar. Ce mai contează o intrigă bine făcută, un personaj îndrăgostit? Le putem îngădui, susține tacit romancierul, fiindcă noi nu romanțul îl desființăm ci chiar substratul lui. Să nu mai acuzăm intrigile bine făcute, să lăsăm romanul să captiveze și să dea pâine, circ și basm (iubire și promisiunea de viață eternă). Ceea ce ineviatbil o să fie distrus este rasa umană. Omul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să le facă câtuși de puțin convingătoare. Romanul realist încearcă să le facă să pară parte din reprezentarea realului. "Contractul" cu lectorul depinde în parte de tipul de operă, de regulile implicite care o guvernează. Am intitulat Small World un "romanț universitar" ca să-mi acord privilegiul de a include în intrigă o mulțime de răsuceli și concidențe improbabile. LV. The British Museum Is Falling Down (1965), la fel ca Souls and Bodies (1990), abordează viziunea religioasă a existenței, pe care o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Maria (fiica banului) și vătaful Gheorghe, „băiat cuminte, infam de cuminte, dezgustător de cuminte”, cum îl categorisea N. Iorga. În Ciocoii vechi și noi există astfel două realități literare extrem de inegale, denumite de Paul Cornea „romanul” lui Dinu Păturică și „romanțul” lui Gheorghe. Pornirea justițiară a lui F., sesizabilă în orice rând al scrierii, ajunge ostentativă în acest maniheism rigid: eroi satanici și eroi serafici, primii incriminați violent, nestăpânit, cu inclemență, ceilalți idealizați până la apoteoză. Epicul suportă, de asemenea, o schematizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]