58 matches
-
cuvinte, metoda pare să fie aceea a scriitorului de romane istorice romanțate, cu plăcerea amănuntului, a detaliului de civilizație, a reconstrucției, a îmbrăcării scheletului, o rețetă sigură de atragere a cititorului. Doar că stilul Feliciei Mihali e cu totul opus romanțării și astfel se naște un hibrid literar, o istorie romanțată care își devorează prin felul în care e scrisă premiza. Pentru că amănuntele sînt mai degrabă întîmplătoare și reconstrucția pare stîngace, nu e nimic pitoresc în aceste cetăți rivale înșirate de-
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
Soranei Gurian devine loc de întîlnire a unui grup din care fac parte Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu și alții. Încă o dată, însă, nu la ele se raportează afirmația făcută mai sus, cu privire la "aranjarea" și "romanțarea" biografiei "personajului" central din Les Mailles du filet. Rezumată în cîteva rînduri, această biografie parțial inventată apare într-un interviu acordat de Sorana Gurian, în 1953, ziaristei franceze Jeanine Delpech: "În 1939, a trebuit să mă întorc șde la Berckț
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
unei verosimilități absolute, care i-a determinat și succesul mondial. Puține pagini din Les Mailles du filet acuză însă această verosimilitate halucinantă a episoadelor malapartiene. Apropierea de literatură a jurnalului Soranei Gurian a luat, precum remarca just Virgil Ierunca, aspectul "romanțării". "Construcția narativă pe cale de consolidare", despre care vorbea Nicolae Florescu, se concretizează, de fapt, în două cvasiromane: primul - al obținerii pașaportului printr-o căsătorie fictivă, cel de-al doilea - al iubirii imposibile, avîndu-i ca eroi pe autoare și pe un
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
București, 1969; Corespondența Eminescu-Veronica Micle, cu prefața editorului, Cluj-Napoca, 1979, cărți, pe care mi le-a oferit cu autograf, imediat după ieșirea lor de sub tipar, adică „calde”. Este primul biograf care caută să prezinte realitatea și imaginea Veronicăi Micle, combătând romanțările unor autori ca N.V. Baboeanu și Octav Minar, unde Veronica era prezentata ca „frivolă și cauza suferințelor din existența lui Eminescu”. Profesorul arată că Veronica Micle l-a iubit, până la sacrificiu, pe Eminescu, fiind cea care declară, Înaintea lui Titu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
dintre marii poeți români dintre două milenii, este blamabila. Dragă Alex, cum știi, noi suntem doar câțiva dintre cei ce l-au cunoscut și nu aș vrea să facem, din revista Destinelor literare, ceva telenovelistic, ceva ce ar fi doar „ romanțare”. Vor fi mulți care îl vor pomeni, unii cosmetizant, alții ai spuzei pe turta lor. La Vămile memoriei, fiecare va da seama. Cezar știa ce este, cine este, iar despre „ viața literară” din realul lărgit ( că o plenară a întunecimilor
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
prezenta dezlegată complet de straturile existențialului, deși nu pot depăși condiția scrierii lor, care e cea de ficțiune a unei ficțiuni. Aceasta e, în fond, reconstituirea vieții unui scriitor (căci nimeni nu alcătuiește biografia unui anonim). Chiar dacă nu e tributară "romanțării", gen gustat de publicul larg și, în consecință, avînd un iz "popular", biografia nu poate fi decît o ipoteză a operei, o privire asupra acesteia dinspre rădăcini spre coroana-i inflorescentă. E o critică existențială a operei, dar nu mai
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
material și m-am simțit din ce în ce mai plăcut implicat în această nouă formă, nedisimulată, de autorevelație." într-adevăr, autorevelația merge uneori până la o "baie de sine" care pare să-l surprindă și pe autor. Cu o lipsă de literaturizare și de romanțare care ajunge uneori până la detalii crude, șocante, mai ales în ce privește viața erotică, de homosexual (obsedat de un sentiment de culpabilitate), el își analizează, își anatomizează cvasi-științific reacțiile, îndoielile, derapajele, eșecurile și succesele propriei creații. Și-a scris Memoriile în 1975
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
curajul viitorului ginere. Mizerabilismul acestei existențe boeme are aura lui scăldată în apusuri de soare, în lumina flăcărilor unui foc aprins în noapte, în soarele verii care arde pe bărăganuri. Toate acestea concură la un efect de fictivă înnobilare, de romanțare subtilă a poveștii subliniind tăcerile lungi pentru că atât Luca cât și Veli sunt laconici, confruntarea dintre ei atât cât este se face fără vorbe multe. Ambii par să trăiască sub semnul impulsului, dorințe nelămurite fac loc apropierii sau îndepărtării, legăturile
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
Iar a dramatiza o întîmplare înseamnă a te desface de presiunile ideologice ale momentului. Evoci niște detalii încărcîndu-le cu o tensiune în lipsa căreia istoria ți-ar da impresia de sarcofag ticsit cu relicve uzate moral. Numai că dramatizarea nu înseamnă romanțarea trecutului după tiparul acelor biografii pe care le împodobim cu duioșii pentru a trece gustul plebei, cum nu înseamnă nici act de popularizare făcut cu scopul de flata curiozitatea proștilor, ci dramatizare înseamnă captarea tensiunii vitale din care a ieșit
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
timp istoric și în alt spațiu, în epoca imediat premergătoare ultimului război și în Basarabia încă necedată rușilor, la Bugaz, localitate plasată în proximitatea mării și lângă estuarul (limanul) Nistrului. Radu Tudoran mai evocase acel tărâm, cu o doză de romanțare, în romanul de mare succes Un port la Răsărit, din 1941. Este spațiul în care Georgeta Horodincă a copilărit și în care plasează acțiunea romanului al doilea din Visătoare. Cu personaje care i-au populat trecutul, după cum se poate bănui
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
prelucrări artistice. „Artistic“ însemnînd aici o punere în scenă care poate îmbrăca două forme: fie turnare în peliculă cineastică, fie inserare în pagină romanescă. În primul caz avem de-a face cu o ecranizare, în al doilea caz cu o romanțare. Și întrebarea firească e: cît din aceste mărturii poate trece în lumea artei, spre a căpăta mai multă notorietate? La prima vedere răspunsul e afirmativ: totul dintr-o biografie poate fi ecranizat, la fel cum totul poate fi romanțat. În
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
de origine biografică are o limită a cărei cauză e dublă: 1) schimbarea unghiului de evocare și 2) condiția creatorului de ficțiune. La primul punct nu poți să nu-ți amintești de rezerva cu care G. Călinescu privea încercările de romanțare a biografiilor, argumentul lui bizuindu-se pe o dihotomie tare: biografia are ca erou geniul, pe cînd romanul are ca erou omul comun. Altfel spus, ca să scrii o biografie trebuie să urmărești împlinirea unei calități de excepție în cadrul unui destin
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
acribia în elucidarea amănuntelor legate de "marele ziarist" (cum îi spusese Marin Preda lui Șeicaru, personalizându-l în Delirul) și, nu în ultimul rând, excepționalul talent literar al autorului fac din ceea ce am aștepta să fie monografie un adevărat roman fără romanțări. De altfel, cartea stă sub semnul unui citat din Francisco Pleski: "Misiunea a fost îndeplinită și de acum înainte istoria și mitologia au cuvântul". Debutând ca o proză romantic-polițistă, folosind chiar turnătoria agentului "Spiridon" al serviciilor de siguranță ale dictaturii
Din "lupta cu Baal" by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/15356_a_16681]
-
București, 1969; Corespondența Eminescu-Veronica Micle, cu prefața editorului, Cluj-Napoca, 1979, cărți, pe care mi le-a oferit cu autograf, imediat după ieșirea lor de sub tipar, adică „calde”. Este primul biograf care caută să prezinte realitatea și imaginea Veronicăi Micle, combătând romanțările unor autori ca N.V. Baboeanu și Octav Minar, unde Veronica era prezentata ca „frivolă și cauza suferințelor din existența lui Eminescu”. Profesorul arată că Veronica Micle l-a iubit, până la sacrificiu, pe Eminescu, fiind cea care declară, Înaintea lui Titu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
până acum notorietatea celor implicați și tonul ridicat al acuzelor a cam ținut loc de dovezi. Înaintea lui Gabriel Andreescu, puțini sunt cei care au studiat aceste arhive (cele mai multe dintre „demascări” făcându-se prin supralicitarea citatelor incomplete și, inerent, prin romanțare interpretativă). Fără îndoială, cazuistica e pe cât de dramatică, pe atât de interesantă. Uneori e vorba despre maculări orchestrate de presă: situația lui Adrian Marino, protagonist, în 2010, al unei campanii jurnalistice complet neprofesioniste, în care, iarăși lipsă de profesionalism, era
Cum se dezbate o carte ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3942_a_5267]
-
cu rang și mai Înalt. Când se Întorsese prima oară În țara de baștină, existase la Asheville un tânăr swinburnian păgân, pentru ale cărui sărutări pătimașe și conversații nesentimentale simțise o evidentă aplecare. Discutaseră problema pro și contra, cu o romanțare intelectuală total lipsită de dulcegărie. În cele din urmă ea se hotărâse să se mărite de conveniență, iar tânărul păgân din Asheville trecuse printr-o criză spirituală, se convertise la catolicism și era acum... Monsignor Darcy. — Într-adevăr, doamnă Blaine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sub asprimea unor vremuri potrivnice, el subliniază, fără a cădea în retorism, vitalitatea și forța de expansiune a elementului autohton. Unor boieri, unor ofițeri, unor cărturari basarabeni li se alcătuiește cu minuție biografia, ținta ultimă a documentaristului, tentat câteodată de romanțări, fiind aceea de a reconstitui „viața de basm” a altor timpuri. Înclinat spre portretistică, manifestând aptitudini de memorialist, B. lasă să pătrundă în contribuțiile lui episoade de aventură, mister, intrigi amoroase, baluri, dueluri. Unele studii tind să ia o turnură
BEZVICONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285716_a_287045]
-
sau Neliniștea unui actor (1979) - și interpreți lirici de seamă - Tenorul Ion Băjenaru și vremea lui (1970), Glorioasa existență a tenorului Gabriel Gabrielescu (1974). Evocările sunt susținute de apelul la document, rememorare și chiar de anecdotică, evitându-se, în general, romanțarea. Vastă panoramă a fenomenului teatral de pe tot cuprinsul țării, de la începuturi până în 1950, Teatrul românesc (I-VIII, 1961-1981), opera principală a lui M., adună o bogată informație referitoare nu numai la arta spectacolului (teatral și liric-muzical), ci și la autori
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
arborescent, sub semnul identificării cu cei din jur la scara democrației cosmice. Edificatoare este însă cartea Scene din viața lui Shakespeare (1958), care îl plasează pe G. printre exegeții importanți ai marelui dramaturg. În ciuda stilului ușor accesibil, cu tente de romanțare și abordări reportericești, contribuțiile interpretative sunt indubitabile. Ordonată în trei secvențe dispuse cronologic, materia reface drumul vieții și al operei într-un context istoric, social și cultural amplu. Analiza poeziilor și a pieselor are în vedere aspecte multiple - ideație și
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
ale absurdului, în rețeaua cărora o existență poate cădea cu ușurință. Particularizarea lor istorică (într-un halou de ambiguitate ce le sporește valența de metafore narative ale destinului) le dă, în mod paradoxal, nu valoare „documentară” (fie și în sensul romanțării faptelor), ci concretețe ficțională. MARIAN PAPAHAGI SCRIERI: Despre purpură, Cluj-Napoca, 1974; Rug și flacără, Cluj-Napoca, 1977; ed. (Stele călătoare), București, 1998; Antonia. O poveste de dragoste, București, 1978; Mierea, București, 1978; Așteptându-i pe învingători, București, 1981; ed. (Așteptându-i
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
care a rămas în memoria populară sub apelativul „moș Ion Roată”. Cele două biografii (Grigore Manolescu și Cezar Bolliac) etalează o proză „gazetărească”, sobră fără ariditate, fluentă, decentă, dar fără virtuți propriu-zis beletristice, deși autorul operează intermitent și cu armele „romanțării” literare. SCRIERI: În halat și papuci (în colaborare cu Victor Rodan și L. G. Legrel), cu caricaturi de A. Dragoș și V. Anestin, București, [1933]; Constanța, cu fotografii de N. Tomescu, București, 1936; Istoria vieții publice din România, București, 1938
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
felul excesiv în care documentele existente sunt „citite” pentru a demonstra că Eminescu purta o mare prietenie „clasei țărănești” și că se îndrăgostise de Veronica Micle tocmai pentru că aceasta provenea dintr-un „mediu muncitoresc” etc. Simulând obiectivitatea și combătând atât „romanțările” unor autori ca N. V. Baboeanu și Octav Minar, autori ai „cărților de succes facil”, unde poeta era prezentată ca „frivolă și cauza calamităților din existența lui Eminescu”, cât și pe „apologeții de ocazie”, care o transformaseră într-o „poetă de
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
o condensată micromonografie (1986), a trecut la masiva construcție Viața lui Lucian Blaga, primul volum apărând în 1995. Atât în lucrarea consacrată lui G. Călinescu, cât și în cea închinată marelui poet și filosof, B. a respins orice tentativă de romanțare, de lansare în supoziții, valorificând fiecare amănunt cu precauție și discernământ critic, acordând fiecărei afirmații un suport documentar indubitabil. Totuși, exegezele lui B. nu sunt niște expuneri monotone și aride. Evocarea biografiei celor doi mari creatori denotă vibrație interioară, incitând
BALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285594_a_286923]
-
fior. Seriozitate și rigoare dovedesc monografiile pe care B. le-a consacrat unor glorii ale teatrului ieșean - Matei Millo (1963), unde interpretul preferat al lui V. Alecsandri e văzut ca un „reformator pe linia realismului”, Aglae Pruteanu (1965), care, evitând romanțarea, ia totuși o turnură encomiastică, în fine, Biografie și creație (1983), o reconstituire a carierei de „actor total” a lui C. Ramadan. Apelând, ca un cercetător scrupulos ce era, la date culese din publicațiile vremii și de prin arhive, precum și
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
se definește prin gest și replică, întocmai ca în teatru. SCRIERI: Răzmerița bairamului domnesc, București, 1943. Repere bibliografice: Gheorghe Băileanu, Note autobiografice, titluri, lucrări, activitate, jurisprudențe, aprecieri, Iași, 1939; G. C. Nicolescu, „Răzmerița bairamului domnesc”, UVR, 1943, 11; Petru Comarnescu, Romanțările istorice și juridice ale d-lui Gh. Băileanu, „Timpul”, 1943, 2173; Mihai Ursachi, George Băileanu, CRC, 1975, 29; S. Marin, O valoroasă retrospectivă istorică, TR, 1969, 49; Maftei, Personalități, III, 38-39. G.H.-T.
BAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]