18 matches
-
din dialoguri și notații fugare, rămâne mereu un crâmpei de enigmă, o provocare la o lectură participativă. De aici, cum s-a observat (Ana Blandiana), o anumită ambiguitate semnificată discret, dar virtual productivă. Uneori textul eșuează în duioșie dulceagă, în romanțiozitate banală, iar preocuparea pentru analiză sufocă narațiunea. Deficitul epic nu pare să fie, totuși, un defect al acestor povestiri infinitezimal-caleidoscopice, oarecum cinematografice, dat fiind că modul lor de expresie, asumat, este mai degrabă cel liric. Ceva mai consistente narativ sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
în 1952, în condiții grafice precare și într-un tiraj cvasiconfidențial, la Valle Hermoso, în Editura Cartea Pribegiei a lui Grigore Manoilescu. Dincolo de poezie și teatru, adevărata vocație a lui S. pare să fie proza, caracterizată de rafinament, exotism și romanțiozitate. Romanele Popi și Concina prădată au o tematică erotică, dar scriitorul nu trece niciodată de limita sugerării discrete a relațiilor sexuale, lucrând în filigran, cu o decență firească, fără nimic ostentativ sau deliberat șocant. Din perspectiva erosului, a fost definit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
lor în poezia lui Eminescu, dar senzu alității și ironiei spiritual-dizolvante din Buch der Lieder i se substituie fie voluptatea unei vrăji mortale și o insatisfacție, de-a dreptul metafizică a erosului, fie din nefericire satira gravă, reto rizantă, ori romanțiozitatea (ibidem). Pentru apropierea liricii lui Mihai Eminescu de poezia lui Lenau, criticul apelează la Odă în metru antic, text comparat cu Sehnsucht nach Vergessen. "Ambele ode au nu numai forma anticizantă, dar și substanța infernală comună, aceeași otravă curge prin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a da pictură de moravuri în mediu românesc. În Elena, meritorie rămâne încercarea de analiză a sufletului feminin și a sentimentului geloziei. Observația se ridică uneori la adevăruri psihologice de finețe, dar autorul nu-și fructifică în profunzime propriile intuiții. Romanțiozitatea, retorismul și patetismul copleșesc analiza. Totuși, în portretul fragilei Elena, suferind discret într-o căsătorie nepotrivită, apar trăsături ce se regăsesc la eroinele lui Duiliu Zamfirescu, acesta fiind anunțat și de pitorescul scenelor mondene. În jurnalele de călătorie, B. se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
nu mă irită mai mult decât interminabilele ocolișuri stilistice și prețiozitățile tehnice ale scriitorului cu pretenții. Enervat de întârzierea deliberată a intrării în subiect, îmi vine să țip, asemeni indivizilor din cinematografele de cartier ale copilăriei mele, care, excedați de romanțiozitatea dulceagă a câte unei povești de amor, nu se sfiau să se adreseze, neaoș, prin pânza ecranului, protagonistului care nu se hotăra să treacă la acțiune: "Da' f...-o o dată, mă, prostule!" Mi-am jurat să nu mai citesc cărți
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]
-
s-a instalat temeinic după ce a constatat acest divorț între critică și public, și-a pus amprenta asupra romanelor sale din ultima parte a vieții, care nu sunt reușite. Nemaifiind însuflețită de vigoarea tinereții, literatura sa și-a arătat defectele: romanțiozitatea, lirismul excesiv, fundalul cultural precar, veleitățile conceptualizante. Astăzi, prozatorul revine însă în actualitate, și nu numai pentru că a fost editat de BPT într-un tiraj de masă. Opinia mea este că modificarea codurilor de lectură îl va avantaja pe Radu
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
al altei cărți din epocă, Frunzele nu mai sunt aceleași de Mihail Villara, și ea bine cotată și pe drept cuvânt. Am avut prilejul s-o discut altădată. Adevărul este că amândouă romanele fac în titluri o concesie gustului pentru romanțiozitate al epocii, dezvoltat sub influența cinematografului și a traducerilor de romane de consum (era vremea de glorie a industriosului Jul. Giurgea!) dar se și întâlnesc în punctul comun al temei lor substanțiale, care este aceea a timpului ireversibil. În rest
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
Gheorghe Grigurcu Arena în care evoluează spectacolul liric al Paulinei Popa este cea, de pururi atracțioasă semnificație, a raporturilor dintre sexe. Cu precizarea că romanțiozitatea, acea duios patetică poezie de album de la care va fi pornit autoarea cîndva (urmele adolescentine i se mai văd precum florile uscate între filele unei cărți), e înlăturată cu metodă, repudiată cu voința dobîndirii unui orizont "matur", a unei libertăți
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
intrat doar vreo două milioane - restul la librari, editori, tipografii, difuzori). Cronicarul care i-a citit de curiozitate două cărți (e tradus și la noi, în serie de autor, la Editura Trei) chiar nu poate pricepe de ce îi pasionează pe francezi romanțiozitățile macabre și trase de păr marca Lévy. Pe locul doi, bătînd spre milionul de exemplare vîndute, se află "regina polarului francez" cu pseudonim masculin, Fred Vargas, al cărui personaj, comisarul Adamsberg e pe cale să-l ajungă în celebritate pe Maigret
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
obține pentru Saint-Loup o permisie, însă nu vorbește nimănui despre intervenț ia sa. Mijloacele realiste nu fac din Proust un realist. În schimb, ele fac ca cititorul să accepte mai ușor minuțioasele analize, așa cum Pirgu face să treacă mai ușor romanțiozitatea celorlalți. Dacă literatura romantică nu se mai citește e fiindcă îi lipsește Pirgu. Cărtărescu spune că nici muzica romantică nu se mai ascultă. Nu se mai ascultă liedurile lui Schubert ? Aici e toată problema. În literatură, fiindcă lucrează cu limba
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5335_a_6660]
-
un joc de cărți de modă veche, boierească, nepracticat (din câte presupun) nici în perioada interbelică, de aceea referentul simbolic (spargerea unui grup bazat pe o convenție) nu e clar, cu atât mai puțin transparent pentru cititorii de azi. Desuetudinea, romanțiozitatea și parfumul exotic intră, în mod voit, în compoziția frazei și în macrostructura narațiunii. Nuvela Magie albă nu aduce, din păcate, nimic nou, decât eventual la nivelul subiectului. Apropierile cele mai numeroase par să fie de micul roman Popi, în
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
biografic, dinspre documentaristica sentimentală spre ficțiunea propriuzisă. Între războaie, Gheorghe Crutzescu, în Podul Mogoșoaiei. Povestea unei străzi (Socec, 1931), ilustrează prima direcție, în care mica istorie se amestecă lejer cu detaliile pitorești, ferindu-se, însă - ne-o spune prefața - de romanțiozitate și de invenție. Povestea străzii mari, aceea ce străbate oricare așezare și pe care se perindă mărimile urbei, dar și poporul, unde au loc evenimente de stat și fapte comune, îi este dedicată mamei autorului, Tanți Locusteanu, fiica celebrului colonel
Calea Victoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3423_a_4748]
-
NM) și, prin extensie, a României și românismului ș...ț. În consecință [...], politica a devenit obligatoriu politicianism, trăirea - existență derizorie, ideologia - demagogie, democrația - falsă democrație, dragostea - amor (cu conotația depreciativă aferentă) (conotație care nu exista cînd scria Caragiale - NM), romantismul - romanțiozitate, psihologia - lipsa de psihologie ș...ț, devotamentul - slugărnicie, atașamentul - obediență...”. Și, aș adăuga, Caragiale, autorul de comedii, - „scriitor satiric” par excellence. Dracul, acela ascuns în detaliile textului, nu e așadar chiar atît de negru. Înfrîngîndu-ne rutina lecturii, vom observa ușor
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
a modernității, ca o pură și foarte probabilă intuiție psihologică a scriitorului nostru. Nu e mai puțin adevărat că acest caracter de posibilă generalitate a destinului nefericit al lui Remus Lunceanu este subminat din cel puțin două direcții. Una este romanțiozitatea și patetismul dramei, limbajul foarte datat, apăsarea pe caracterul senzațional și acuzator al unei sinucideri anunțate. E prea puțină deschidere filosofică și prea mult sentimentalism în lamentațiile sinucigașului.
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
pădure.(...) Marele Taciturn pășește agale prin rouă,/ Pătrunde unde-i rană deschisă, fierbinte,/ Dar mai ales acolo unde / Inima nu contenește să cînte" (Distinguo). Modelul e însă simplificat, împins către credința care la Blaga apărea problematizată. Ca și spre o romanțiozitate folclorică, spre o „zicere" de flăcău nu doar melancolic ci și șugubăț: „Domnule noiembrie,/ Lasă-mi, lasă, rogu-te / Platina, smaraldele,/ Inima, iubirile.// Nu le fugări pe vînt,/ Nu le duce în mormînt,/ Floarea, ramul și lumina/ Să nu fermenteze
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
mă dezbrac de cămașă și maiou, mi le puse chiar ea pe spătarul scaunului și intrarăm în cabinetul propriu-zis unde operatoarea mă invită melodios pe masa de operație; m-am întins, privind-o mai bine în ochii blânzi, avea o romanțiozitate din Draga de ea care mă îndemnă s-o rog pe Netocika: „Întreab-o dacă n-a fost aseară la recitalul Cehov...” Fetița îmi traduse: „Nu, fiindcă bărbatul ei e foarte grav bolnav”. Fraza mă calmă într-atât încât, cum începu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
întregului. Autorul Desperado nu acceptă tirania logicului, el trăiește în alogic. Paul Valéry exclama, "Un obstacol este un soare!" Autorul Desperado face un astfel de soare, de bucurie a creației din demolarea tuturor convențiilor cunoscute. Romanul distruge happy end-ul, romanțiozitatea, perceperea afectivă a istorisirii, chiar accesibilitatea. Textul e inconștient preocupat să radă orice procedeu deja folosit, deci tocit, de pe fața pământului. Povestirea sinucigașă îl aduce pe lector în pragul disperării, dar și al încrâncenării de a relua urcușul, de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Dante, Procesul lui Kafka, Sartre (senzația de greață), Wells (zborul liber al imaginației), Swift (v. houyhnms), T.S. Eliot (notele de încheiere). Romanul Desperado se hrănește cu literatură. Spiritul Desperado e o conștiință exacerbată a textelor trecute. Nu faci pe plac romanțiozității lectorului, dar îi cultivi afecțiunea pentru déjà vu. Cum ți-ai dori să comunici cu cititorul? AG. N-am de unde să știu puterea istoriilor mele asupra cititorilor, fiindcă fiecare reacționează altfel, chiar când se amuză. Unii le găsesc respingătoare ori
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]