158 matches
-
științifice ale studiilor comparative de folclor, a început valorificarea creației literare din nordul Bucovinei, eforturi materializate de Grigore Bostan și Lora Bostan în impunătoarea antologie Pagini de literatură română - Bucovina, regiunea Cernăuți, 1775-2000. Referindu-se la calitățile de filolog și romanist ale lui Grigore Bostan, care au lăsat urme trainice în știință, dar mai ales au marcat cultura filologică a românilor din nordul Bucovinei -, profesorul Anatol Ciobanu, din Chișinău, i-a enumerat ,,virtuțile intelectuale și omenești: inteligență sclipitoare, erudiție enciclopedică, talent
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-dulce-de-suceava-amar-de-cernauti-de-doina-cernica-maria-toaca/ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
asimilat desigur mai multe neologisme, aduse de romani, dar în natura și în structura ei ea a rămas aceeași limbă dacă ce și-a continuat evoluția prin timp, fiind astăzi româna pe care o vorbim cu toții. Adevărul în disputa dintre romaniști și daciști este evident de partea daciștilor. Timpul va confirma deplin această concluzie a noastră. Ne oprim din lectură emoționați și ne bucurăm că Elisabeta Iosif este dacistă, este un om patriot, o ființă iubitoare a acestui pământ și a
STEFAN DUMITRESCU ORICE SEMN ESTE O INSULĂ CRONICĂ LITERARĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1431882249.html [Corola-blog/BlogPost/343398_a_344727]
-
spiritului, spirit de care acești oameni sunt puși să se ocupe în fiecare zi, de la 8 la 16. De ce e bine să faci latină la școală, ia să ne aducem puțin aminte. Pentru că e limba mamă a românei (argument pentru romaniști), pentru că are o structură clară și te ajută să gândești (argument pentru matematicieni), pentru că e limba identității noastre istorice (argumemt pentru istorici), pentru că e limba care a fundamentat spațiul cultural european (argument pentru istoricii de idei), pentru că e limba culturii
Ministerul care ne scoate limba. Limba latină by https://republica.ro/ministerul-care-ne-scoate-limba-limba-latina [Corola-blog/BlogPost/338317_a_339646]
-
de valoare care nu își au locul în istorie și, mai mult, înseamnă să faci o istorie “a ceea ce ar fi putut să fie”, pe cât de inutilă, pe atât de înșelătoare. Cunoscută controversă, care a animat aceste pagini, între istoricii “romaniști” și cei “germaniști”, poate fi considerată ca reprezentând teza și antiteza. Sinteză nu este decât un alt fel de a spune că adevărul rămâne undeva la mijloc. Fiecare personaj al acestei “drame” a avut geniul și scăderile sale. Meritul unora
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
lingvistice ale diferiților “cuceritori”, inclusiv toscana sau, astăzi, franceza. Această ultimă ipoteză este susținută doar în publicațiile de un statut "naționalist", statutul "toscan" al limbii corsicane, cu care împărtășește o asemănare cu ordinul lexical de 90%, fiind interogat de orice romanist, în ciuda particularitaților și variantelor sale. Mișcarea culturală corsicană nu a încercat cu adevărat să impună o limbă unitară pentru întreaga insulă. Lingviștii corsicani vorbesc “limba polinomică”; învățătura sa se bazează în primul rând, pe fiecare varietate locală și apoi pe
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
era să alcătuiască un Dicționar al limbii catalane, cu toate cuvintele vechi și moderne, din limba vorbită și scrisă. A călătorit prin Europa - Germania, Franța, Elveția, Belgia, Anglia, Italia etc. - pentru a lua legătura cu cei mai buni filologi și romaniști ai vremii. În decembrie 1901 a apărut Bolletí del Diccionari de la Llengua Catalana, prima revistă de filologie din Spania, a cărei lansare a avut un ecou marcant printre romaniști ca francezul Pierre Vidal, germanul Wilhelm Meyer-Lübke sau spaniolul Ramón Menéndez-Pidal
Antoni Maria Alcover i Sureda () [Corola-website/Science/325512_a_326841]
-
etc. - pentru a lua legătura cu cei mai buni filologi și romaniști ai vremii. În decembrie 1901 a apărut Bolletí del Diccionari de la Llengua Catalana, prima revistă de filologie din Spania, a cărei lansare a avut un ecou marcant printre romaniști ca francezul Pierre Vidal, germanul Wilhelm Meyer-Lübke sau spaniolul Ramón Menéndez-Pidal. Antoni M. Alcover a fost unul dintre cei mai de seamă investigatori și savanți din domeniul filoloiei romanice din Europa vremurilor sale. Cu ajutorul lui Francesc de Borja Moll, a
Antoni Maria Alcover i Sureda () [Corola-website/Science/325512_a_326841]
-
profesori pe Heinrich (Tzvi Hirsch) Graetz, Zacharia Frankel și David Rosin. În paralel, a învățat și la universitățile din Breslau și Leipzig, acordând o deosebită atenție studiului lingvisticii, studiilor biblice, limbilor orientale și romanice. În anul 1877, sub îndrumarea renumitului romanist Gustav Gröber a obținut diploma de doctor a Universității din Halle, cu o teză de lingvistică romanică - despre fonetica istorică a limbii române. În anul 1881 a fost învestit ca rabin din partea Seminarului teologic din Breslau. În anul 1878, la
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
1945 se stabilește la Freiburg im Breisgau, unde urmează cursuri de filosofie la Albert-Ludwigs-Universität cu Max Müller, discipol și urmaș la catedră al lui Martin Heidegger. În anii 1946-1948, ocupă funcția de lector de limbă și cultură română pe lângă catedra romanistului Hugo Friedrich. În următorii doi ani locuiește la Paris. Aici conduce secția literară a Institutului Român de Cercetări de pe lângă Sorbonna, fiind unul din fondatorii lui alături de Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Octavian Vuia, Edmond Jaloux, Marcel Brion ș.a. Între
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
(născut la Bologna, Italia, la 18 iunie 1903 - decedat la Bologna, la 31 mai 1982) a fost un lingvist și romanist italian. Profesor universitar, a predat, succesiv, la universitățile din Bologna, Nimega, Budapesta, iar din 1935, la Universitatea din Padova, pe care a condus-o din 1947 până în 1952. Membru al mai multor academii culturale, director din 1927 până în 1933 al
Carlo Tagliavini () [Corola-website/Science/310084_a_311413]
-
largă circulație în lume care acordă limbii române un spațiu vast, egal cu al celorlalte limbi romanice, renunțând la prezentarea ei ca simplu termen comparativ, de referințe generale”. „O asemenea perspectivă în problematica românească nu putea veni decât din partea unui romanist profund cunoscător al limbii române, așa cum, între romaniști, puțini mai sunt”. (Alexandru Niculescu, p. V) O secțiune importantă și care constituie partea finală a lucrării o reprezintă descrierea și evoluția limbilor descendente din idiomul italic. Întâi cercetătorul prezintă Romania Orientală
Carlo Tagliavini () [Corola-website/Science/310084_a_311413]
-
un spațiu vast, egal cu al celorlalte limbi romanice, renunțând la prezentarea ei ca simplu termen comparativ, de referințe generale”. „O asemenea perspectivă în problematica românească nu putea veni decât din partea unui romanist profund cunoscător al limbii române, așa cum, între romaniști, puțini mai sunt”. (Alexandru Niculescu, p. V) O secțiune importantă și care constituie partea finală a lucrării o reprezintă descrierea și evoluția limbilor descendente din idiomul italic. Întâi cercetătorul prezintă Romania Orientală și - în mod firesc - începe cu limba română
Carlo Tagliavini () [Corola-website/Science/310084_a_311413]
-
a studiilor de licență ale filologiei romanice. Bazele studiilor române la această universitate fuseseră puse de Gustav Weigand (1860-1930), fondatorul Institutului de Limbă Română de la Leipzig.. În Leipzig Octavian Șchiau l-a avut elev la cursurile de limba română pe romanistul german Rudolf Windisch, care a studiat și cu Eugen Coșeriu și Paul Miron.. De-a lungul timpului, profesorul Octavian Șchiau a activat la Leipzig și la Tübingen mai bine de un deceniu. Din 1993, la Universitatea din Leipzig, s-a
Octavian Șchiau () [Corola-website/Science/318756_a_320085]
-
comemorarea (50 de ani de la moarte) la Academia Română. în 1927 intră în corespondență cu Jean Boutičre, care-i cerea informații și material bibliografic pentru teza lui de doctorat Viața și opera lui Ion Creangă, sub conducerea lui Mario Roques, reputatul romanist și românist. Mult mai târziu, același lucru îl va face și Vladimir Streinu, care-l va și vizita la Piatra Neamț. Pe alte subiecte, îl solicită și-i cercetează biblioteca A. Gorovei, Gh. Ungureanu, Adrian Fochi, Virgil Cândea ș. a. Retras la
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
Iorga, n. 5 iunie 1871, Botoșani - d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, județul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”. După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, a urmat Liceul Național din
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
(numele de familie la origine: Göbl, n. 20 mai 1910, Miskolc - d. 5 februarie 1974, Budapesta) a fost un lingvist maghiar, specialist în istoria literaturii, romanist și slavist, membru corespondent al Academiei Maghiare de Științe. este principalul traducător al liricii eminesciene în limba maghiară. În perioada interbelică a tradus de asemenea în maghiară opera scriitorilor Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Alexandru Stamatiad și Alexandru Vlahuță. După cel
László Gáldi () [Corola-website/Science/330881_a_332210]
-
trata în legătură cu celelalte două limbi literare din epoca sa apropiate lui, distingându-le prin cuvântul corespunzător lui „da”: "oïl" în franceza veche (care a dat "oui" în franceza actuală), "oc" în limba occitană și "si" în limba italiană. Și primii romaniști au folosit această denumire la singular pentru franceza veche, iar limbile "oïl" actuale erau considerate dialecte ale acesteia. În lingvistica romanică actuală se continuă folosirea termenului de dialecte pentru aceste idiomuri din Evul Mediu. Primele texte literare considerate ca aparținând
Limbi oïl () [Corola-website/Science/311058_a_312387]
-
Și apoi ocupația fascista din perioada 41-44 a fost cruntă și cu violente împotriva populației locale care sunt fără egal în istoria României. De astă zic că și perspectiva lor asupra istoriei e foarte diferită. Dezbaterile sunt aprinse: există curentul romanist, așa-zis naționalist, care de fapt e antinaționalist din punct de vedere moldovenesc, a început să fie foarte puternic în rândul elitei și al presei. Iar statul român, mai ales din 2004 încoace, a dus o politică destul de dură, colonizatoare
„Despre aceste lucruri nu se vorbește nici acolo, nici aici.” () [Corola-website/Science/295807_a_297136]
-
apare și prima lucrare a slavistului sloven Franc Miklošič pe tema istroromânilor, apoi altele în 1880 și 1882, în care autorul afirmă originea sud-dunăreană a acestora. Textele istroromâne folosite de Miklošič în a treia sa lucrare îi sunt furnizate de către romaniștii Antonio Ive și Theodor Gartner. După apariția primei lucrări a lui Miklošič, Hermann Ignaz Bidermann, într-o carte consacrată populațiilor de origine romanică din Austro-Ungaria, apărută în 1877, se ocupă și de istroromâni, plasând prezența lor în Istria începând cu
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
(n. 20 aprilie 1950, Křižatky, raionul Beroun, Cehoslovacia) este un profesor universitar ceh, romanist, traducător din limbile română și franceză. A studiat la Liceul economic cu profil de comerț exterior din Praga (1965-1969), pregătindu-se să lucreze într-una din întreprinderile de comerț exterior. Își efectua perioada de practică la întreprinderea Omnipol, care se
Jiří Našinec () [Corola-website/Science/334865_a_336194]
-
scriitoarei Nora Iuga. Tot la standul românesc am aflat cu plăcere de includerea în programul unor edituri străine a creațiilor cîtorva autori români, în contextul anului francofoniei sau independent de acesta. L-am reîntîlnit și pe profesorul universitar Klaus Heitmann, romanist și românist, autorul unor memorabile cărți de imagologie. Reușita din acest an a prezenței românești se datorează, cred, unei benefice cooperări dintre Ministerul Culturii, Asociația Editorilor Români și Institutul Cultural Român, cît și sprijinului special, inclus în program, acordat de
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
Vasile Alecsandri a citit noua d-sale producție Despot Vodă, dramă în 5 acte în versuri. Între asistenți, cari erau în număr de peste treizeci, se aflau dd. Bariț, Babeși, Roman, Hăsdeu, Hodoș, Maniu, Caragiani, membri ai Academiei, d. I. Jarnic, romanist și profesor, de filologie din Viena, dd. Circa, Frollo, Haret, D. A. Laurian, Șt. Mihăilescu, Manliu, profesori câțiva deputați și senatori și mai mulți membri ai "Junimei" din Iași, unii împreună cu damele lor. Citirea dramei Despot Vodă a făcut cea mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
filozof se desființa și toți care predau la ea fură dați afară. Roșu Decebal fu numit prodecan în locul unuia de la Estetică, care fu pensionat. De la Litere, facultatea (care căpătă altă denumire, de filologie) aproape că se goli, rămaseră doar renumitul romanist și Ion Micu, care devenise profesor și fu numit șef de catedră în locul celui pensionat. La istoria filozofiei rămase șeful catedrei și cu mine, cei doi cu care vrusesem să mă împrietenesc și care cultivaseră pe omul neînsemnat fură dați
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
, Alf (8.VII.1902, Paris - 1.III.1996, Lund, Suedia), filolog și romanist suedez. Membru al Academiei Regale de Litere, Istorie și Antichități a Suediei, membru corespondent (1947) și membru de onoare al Academiei Române (1992), doctor honoris causa al unor universități din Franța, Suedia, Italia, Norvegia, Danemarca, România, L. este un cercetător și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
inaugurat la Uppsala primele cursuri de limba și cultura română, mutându-le în 1938 la Universitatea din Lund, unde timp de peste treizeci de ani a predat și a studiat, publicând numeroase studii cu tematică românească și formând o școală de romaniști, unii specializați în limba română, capabili să realizeze teze de doctorat în acest domeniu. În timpul războiului L. a apărat în presa suedeză neutră drepturile României asupra Transilvaniei, protestând contra anexării părții de nord a provinciei de către Ungaria prin Dictatul de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]