158 matches
-
Oancea - Timișoara, prof. Șerban Turcuș - Cluj-Napoca, prof. Cristian Luca - Galați, precum și directorul Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan", Marius Sala, membru al Academiei Române. Fiecare dintre aceștia a prezentat interesante comunicări îndelung dezbătute. Alături de cei de mai sus, au participat și valoroși romaniști europeni: prof. Liliana Tasmowski-De Ryck de la Universitatea din Anvers, conducătoarea unui centru universitar de studii lingvistice românești, și prof. Maria Iliescu, de la Universitatea din Innsbruck. Româniștii italieni - cei din AIR, mai ales - au fost de asemeni prezenți și activi. Au
Studii românești la Udine by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14735_a_16060]
-
ale noastre, mai ales în părțile de nord-vest ale țării noastre - în plus, încadrate în fostul Imperiu austriac - nu a putut da roade prea mari. Ioan Urban Jarnik a fost, după cum l-a caracterizat chiar Jiřina Smrčková, "primul românist și romanist" ceh. În Slovacia, catedra de română avea ca profesoară pe Jindra Hu"kova, prietenă cu Ovid Densusianu (de curând, eleva ei Libu"e Vajdova a publicat scrisorile dintre cei doi romaniști). La Praga, sub conducerea Mariei Kavkova (1921-2000) a luat
O pasiune pentru România by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14835_a_16160]
-
l-a caracterizat chiar Jiřina Smrčková, "primul românist și romanist" ceh. În Slovacia, catedra de română avea ca profesoară pe Jindra Hu"kova, prietenă cu Ovid Densusianu (de curând, eleva ei Libu"e Vajdova a publicat scrisorile dintre cei doi romaniști). La Praga, sub conducerea Mariei Kavkova (1921-2000) a luat ființă, în anii comunismului, o bună școală de românistică pe care azi, o reprezintă Libu"e Valentová și, până mai ieri, profesorul J. Felix și Jiřina Smrčková. În România, Smrčková a
O pasiune pentru România by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14835_a_16160]
-
însemnătatea pentru slavistică a primelor traduceri românești din textele sacre slave (a se vedea articolul său despre Le valeur linguistique des premières traductions roumaines, publicat în Romanistica Pragensia în 1961). Fără îndoială, cercetătoarea din (fosta) Cehoslovacie stabilea o legătură între romaniștii cehi (I. Urban Jarnik) și slaviștii români (printre care, ca întemeietor, îl considera pe B.P. Hasdeu); despre amândoi a scris în 1970, la București și la Praga. Jiřina Smrčková a avut întotdeauna o privire specifică, proprie, asupra limbii și culturii
O pasiune pentru România by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14835_a_16160]
-
surprinde deseori �rumoarea", indicibilul. Chiar conștient - cu argumente care amintesc de Lauda Consoanelor a lui Ernst Jünger - că �șopotitoarea torche e, în română, o flacără țiuitoare: torță!", echivalările sale mallarméene au perfecțiune sinestezică, sunt o partitură pe care nu numai romaniștii ar trebui să o studieze în amănunt. Aceeași virtuozitate, indelebila amprentă �foarțiană", poate fi descoperită de cititor în traducerea Baladelor lui Victor Hugo. în concepția hugoliană, �baladele... sunt niște schițe într-o manieră capricioasă: tablouri, vise, scene, povestiri, legende superstițioase
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
revista Viața Românească, în care se scria curent cu î, dar și în Muntenia, în revistele lui Ovid Densușianu și ale scriitorilor moderni. Cine ar fi putut pune la îndoială caracterul latin al limbii noastre, cine - mai mult decît un romanist precum O. Densusianu - apăra și demonstra (împreună cu I. A. Candrea) romanitatea românească. Însuși Titu Maiorescu, în lucrarea Despre scrierea limbii române (1866), apără linia Russo-Alecsandri, sprijinind cultivarea limbii vorbite de popor și repudiind legile inventate de filologi. Bineînțeles că în
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
atâtea privințe de acord și de la care am învățat atât de mult. Dar zonele de interes ale lui Jakobson au fost mai limitate decât ale lui Coșeriu, care a fost nu numai un lingvist, ci și un filolog complet, un romanist cu o profundă cunoaștere a limbilor clasice și a gândirii antice, un umanist cum nu mai există. Deoarece a știut să-și intituleze cu iscusință operele și lucrările, este ușor să realizezi din titlurile sale un compendiu de probleme pe
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
întotdeauna este capabil să o analizeze fără a arunca privirea mai departe. În vremea când o mare parte a teoriilor la modă, care au circulat prin universitățile pământului, porneau de la lingviști care nu au trecut deloc dincolo de pragurile englezei, un romanist înțelept și poliglot, cu rădăcini în lumea slavă și inserat apoi în cea hispanică, cu formație solidă în limbile clasice și cu o curiozitate deschisă către toate orizonturile lingvistice ale globului, cu cristale multe și diferite pe care să le
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
norocul de a fi numit lector la Catedra de romanistică a Universității din Heidelberg, unde, până la urmă, s-a și stabilit. El a adus acolo reale servicii literaturii române, și cu sprijinul statornic și entuziast al profesorului Klaus Heitmann, reputat romanist și românist, a invitat să țină conferințe destui scriitori români. După douăzeci de ani de absență din câmpul criticii noastre literare, unde se specializase mai ales în domeniul prozei, S. Damian revine în forță, publicând o serie de volume, dintre
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
editorialul semnat de dl Ieronim Tătaru, pe Ovid Densusianu, de la nașterea căruia s-au împlinit 130 de ani. Lingvist, filolog, istoric, critic literar, poet, promotor al simbolismului, Ovid Densusianu a fost profesorul, la Universitatea din București, mai multor generații de romaniști, lingviști ori literați. Evocarea dlui Tătaru, unică în presa culturală, e binevenită și repară o nedreaptă uitare. * Crăciun în zona cenușie se cheamă editorialul dnei Tania Radu din LA & I din 22 decembrie 2003. Se înțelege despre ce este vorba
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
Victor Durnea - Colocviul acesta, organizat aici, la Leipzig, de Balkanromanisten Verband (Asociația romaniștilor germani preocupați de spațiul sud-est european), mi-a oferit ocazia de a vă reîntîlni. Ați acceptat cu multă amabilitate, în ciuda orei tîrzii și, firește, a oboselii acumulate pe parcursul zilei, fapt pentru care vă mulțumesc mult. Aș dori să începem chiar
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
altădată, în anii ’30, activa în Biblioteca Academiei. O subvenționare a Bibliotecii de la Freiburg fundate de el (a cărei supraviețuire nu este deloc asigurată) din partea Statului român ar fi nu numai foarte binevenită, ci chiar necesară, indispensabilă. - Deci ați devenit romanist. - Da, romanist. Sînt profesor emerit de romanistică. Aveam o Catedră de literatură franceză și italiană, care, de asemenea, îmi dădea posibilitatea de a mă îndeletnici și cu România, fie și numai în calitate de cercetător. - Mi-aduc aminte că am citit un
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
anii ’30, activa în Biblioteca Academiei. O subvenționare a Bibliotecii de la Freiburg fundate de el (a cărei supraviețuire nu este deloc asigurată) din partea Statului român ar fi nu numai foarte binevenită, ci chiar necesară, indispensabilă. - Deci ați devenit romanist. - Da, romanist. Sînt profesor emerit de romanistică. Aveam o Catedră de literatură franceză și italiană, care, de asemenea, îmi dădea posibilitatea de a mă îndeletnici și cu România, fie și numai în calitate de cercetător. - Mi-aduc aminte că am citit un articol al
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
aceste probleme, v-au mai atras cîțiva scriitori români. - Bineînțeles. Am numit deja cîțiva. Ar mai fi de adăugat alții. Ca, de exemplu, Mihail Sadoveanu, a cărui carte Drumuri basarabene (uite, tot Basarabia!) a făcut obiectul comunicării mele în cadrul întîlnirii romaniștilor germani, în marginea căreia se desfășoară interviul nostru, aici la Leipzig. Sau, mai demult, Rebreanu, Baconsky, Bănulescu, Eugen Ionescu cu debutul său în limba română. O mulțime de scriitori și gînditori din secolul al XX-lea figurează în studiul amplu
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
de curiozitate (i-o fi spus bulgarul că am - după expresia lui - "un evreu pe perete"?). Mizerii de cămin. Totuși, cred că pleacă fericită, nu sîntem de pe aceeași planetă." Sau, în fine, să descoperi, în pur întîmplătoarea întîlnire a unor romaniști de aiurea ceea ce Michael Heims numea "un Babel fericit". Toți, acolo, vorbesc, asemeni unor "moștenitori", dialecte noi ale latinei pierdute, parcă în ciuda germanei care-și cere insistent dreptul la supremație. Pe firul asocierilor care antrenează preferințe muzicale, circumstanțe istorice, adnotări
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
felul cum au fost selecționate și realizate traduceri din poezia românească, un capitol întreg (25 de pagini) fiind consacrat tălmăcirilor din poeziile lui Mihai Eminescu, realizate de poetul simbolist Ivan Krasko, în anii �20-'30 ai secolului XX, și de romanistul și traducătorul din literatura universală Karol Strmeň, în timpul celui de-al doilea război mondial. Din analiza detaliată a modului cum au fost redate componentele semantice și fonice a originalului reiese că deși K. Strmeň l-a tradus foarte fidel, aproape
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
Iorga, constatând unele inadvertențe din prefața autorului corpusului, credea că viitoarea lucrare nu va fi la înălțimea colecției. Cealaltă recenzie, apărută tot într-o revistă din străinătate, Zeitschrift des Vereins für Volkskunde (Berlin, an. VII, 1896, p. 333-335), este datorată romanistului și filoromânului praghez Jan Urban Jarník. Articole ca acelea semnate de D.R. Rosetti și B. Delavrancea nu se rezumă să pledeze pentru o mai dreaptă apreciere a cărții lui Zanne, ci fac și aprecieri asupra ei. B. Delavrancea, după ce îi
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
științifice ale studiilor comparative de folclor, a început valorificarea creației literare din nordul Bucovinei, eforturi materializate de Grigore Bostan și Lora Bostan în impunătoarea antologie Pagini de literatură română - Bucovina, regiunea Cernăuți, 1775-2000. Referindu-se la calitățile de filolog și romanist ale lui Grigore Bostan, care au lăsat urme trainice în știință, dar mai ales au marcat cultura filologică a românilor din nordul Bucovinei -, profesorul Anatol Ciobanu, din Chișinău, i-a enumerat ,,virtuțile intelectuale și omenești: inteligență sclipitoare, erudiție enciclopedică, talent
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
foarte puțin scurtată) a în contra direcției de astăzi. Nyrop a devenit astfel primul (și, pe cât se pare, singurul) traducător al lui Maiorescu în daneză. La rândul său, Maiorescu avea să-l răsplătească obținând în 1888, când ajunsese iar ministru, decorarea romanistului de către guvernul român, pentru eforturile sale de a face cunoscută literatura noastră în Scandinavia. într-o călătorie a sa spre Capul Nord (cel mai nordic punct al Europei), în 1890, Maiorescu avea să treacă, la dus (5/7 iulie) și
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
Maiorescu avea să treacă, la dus (5/7 iulie) și la întors (30 iulie / 11 august), prin Copenhaga; la întoarcere, l-a căutat pe Kristoffer Nyrop, dar acesta nu era în oraș, astfel încât nu s-au putut întâlni, spre dezolarea romanistului: „Dumneavoastră, eminentul, amabilul și ospitalierul domn Maiorescu la Copenhaga, fără ca eu să fi avut cel puțin plăcerea de a vă strânge mâna. Spun „cel puțin", pentru că dacă v-aș fi găsit - m-am dus, în grabă, marți dimineață la hotelul
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
este format pe tiparul hipocoristicelor de la numele de persoana masculine: Costică, Mitică etc. Povestea termenului Romanica ne mai permite o constatare: dintre substitutele sugerate în articolul din 1965, e evident că romanistica s-a impus că denumire pentru studiile românești, romanistul fiind specialistul în respectivul domeniu; termenii apar, de exemplu, în eseul lui Sorin Alexandrescu, "Paradoxul român", în care se discuta tocmai condiția disciplinei și a celor care o profesează (eseu din 1976, publicat în traducere în volumul cu același titlu
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
și a celor care o profesează (eseu din 1976, publicat în traducere în volumul cu același titlu din 1998). Că specialitate, e normal ca romanistica să fie percepută mai clar din afara țării; rămîne totuși ciudată absența ambilor termeni - romanistica și romanist - din dicționarele românești: nici dictionarul-tezaur (DLR), în 1975, nici Dicționarul explicativ, (DEX), nici măcar în ediția sa din 1996, nu îi cuprind. (Romanist și romanista apăruseră totuși în 1982, în Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române). Poate că încetineala
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
normal ca romanistica să fie percepută mai clar din afara țării; rămîne totuși ciudată absența ambilor termeni - romanistica și romanist - din dicționarele românești: nici dictionarul-tezaur (DLR), în 1975, nici Dicționarul explicativ, (DEX), nici măcar în ediția sa din 1996, nu îi cuprind. (Romanist și romanista apăruseră totuși în 1982, în Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române). Poate că încetineala în a observa și accepta noutățile lexicale se asociază în acest caz cu tendința egocentrica de a neglijă pur și simplu privirea
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
literatura și cultură românească de pe lângă catedră de romanistica a Universității din München, unde avea să-și susțină prelegerea inaugurală despre latinitatea limbii române și legăturile culturale dintre România și Germania, la care a asistat și celebrul lingvist și istoric literar romanist Karl Vossler, Virgil Tempeanu (1888-1985) avea deja în urma sa o îndelungată activitate de germanist, de traducător: Novalis (Imnuri către noapte, 1914 și Cântări religioase, 1930), Goethe (Iphigenia în Taurida, 1925), Fr. Grillparzer (Sappho, 1927, Medea, 1930); își dăduse doctoratul cu
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
așadar capitolele obligatorii pentru o tratare completă a subiectului, dar dispuse într-o ordine mai puțin comună: de la fixarea cadrului istoric ("Considerații preliminare"), se trece la lexic (capitolul reflectă o tradiție de cercetare științifică riguroasă: sînt puse la contribuție lucrările romaniștilor de la Institutul de Lingvistică din București - mai ales cele reunite în Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, 1988, volum coordonat tot de Marius Sală), la formarea cuvintelor, continuîndu-se cu capitolele care reduc la esențial morfologia, sintaxa, fonetica și fonologia. În prezentarea
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]