280 matches
-
datorează folosirii acesteia în cocktailuri precum "Bloody Mary", "votca martini" și altele. Conform DEX online, cuvântul votcă are ca variante substantivele vodcă și vutcă. Forma de plural este „votci”, iar cea de dativ-genitiv este „votcii” (nu „votcăi”). „"Votca"” este forma romanizată a cuvântului „Водка”, transliterat „vodka”. Termenul este un diminutiv de la cuvântul rusesc pentru apă („вода”, pronunțat „"vo'da"”). Termenul poate fi găsit în documente de la Voievodatul Sandomierz din Polonia datând din 1405 și 1537. În aceste timpuri, cuvântul se referea
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
sale din 587, și de Teofan Mărturisitorul în "Cronografia" sa din jurul anului 800. Ulterior, proto-Bulgarii, de origine irano-turcică, au creat în acest bazin un întins Hanat, ulterior Țarat (prin creștinare în 864), ce s-au amestecat cu slavii și tracii romanizați și au adoptat limba slavă. În cadrul acestui stat care se întindea pe ambele maluri ale Dunării, slavii și „vlahii” (care apar cu acest etnonim în izvoare, cel mai frecvent în cele bizantine, începând cu cronica lui Ioan Skylitzes în 976
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
cum ar fi "saké, Pokémon," și "Kobo Abé," "anime" este câteodată rostit "animé" ca în franceză cu accent grav pe ultimul "e", pentru a releva cititorului că acea literă se pronunță. Totuși, accentul nu apare în nici o utilizare a japonezei romanizate. În Japonia, termenul nu specifică originea națională a animației; totuși, este folosit ca o familie de cuvinte pentru toate formele de animație din întreaga lume. În engleză, sursele din dicționare definesc "anime" ca „stil de animație japoneză a unei imagini
Anime () [Corola-website/Science/303317_a_304646]
-
au avut opt tentative de a lua orașul Nis. În 551, slavii au trecut prin Nis, inițial conduși de la Salonic, dar au ajuns în Dalmatia. În timpul atacului final din 615, invadatorii au luat cetatea de la populația română și de la populația romanizata daco-tracă cunoscută mai târziu că vlahi. În secolul al IX-lea, bulgarii au devenit stăpânii Naissus, au urmat ungurii în secolul al XI-lea, în timpul cărora milițiile orașului au dus cu succes o luptă împotriva cruciaților pe 03 iulie 1096
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
origine parțial aromână, nu pare să fie preocupat de soarta limbei aromâne, deși domnia sa este un militant fervent pentru drepturile etnice ale minorității grecești din Albania. Poziția oficială a majorității societăților culturale aromâne este de a se considera ca "Traci romanizați" de limbă și cultură aromână, dar membri, în Grecia, ai "comunității naționale elenice" ('Ελληνικη Εθνικη Κοινονια), iar în România, ai poporului Român. O minoritate adoptă poziția oficială a guvernului grec (și se socotesc, în România, ca minoritate națională, deși nu
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
strige sloganurile politice ale lui Ursu cot la cot cu plebea accentuează gradul de naturalizare al decadentei: homeleșii pot să scandeze sloganuri pe o sticlă de votca, dar pentru micul intelectual, așa ceva nu se cade. Privirea exotizantă dinspre poziția asumat romanizata a realizatorilor asupra moldovenilor nu se oprește la Nistru, ci se accentuează mergând către est. Gruzinii, prima verigă a tranzacției vagonului de potcoave, sunt o șleahta de barbari naivi, temuți pentru agresivitate, dar slabi de înger și ușor de păcălit
Afacerea Est () [Corola-website/Science/296157_a_297486]
-
Curte, pentru că de fapt îi lipsea energia pentru a guverna triburile germanice. Greșeala lui majoră a fost că i-a tratat pe germanici ca și cum ar fi fost sclavii Romei și ca și cum ar fi avut o fire la fel de pasivă ca sirienii romanizați, mai sofisticați. El obține de la germanici puțin aur ca plată a taxelor și slăbește disciplina legiunilor, neglijând instruirea și manevrele. După părerea lui Velleius Paterculus, „când a fost pus la comanda armatei de la Rin, el a crezut că germanicii erau
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
niciodată prestigiul la nord de Rin, care va rămâne frontiera de nord a imperiului, dar una nesigură. Victoria lui Arminius a fost mult timp celebrată de școlarii germani ca prima mare victorie a națiunii germane. În timp ce Gallia a fost complet romanizată, iar Britania parțial, Germania nu a suferit influența romană. Dacă Varus nu ar fi fost înfrânt și dacă Augustus nu ar fi renunțat la planul său de a împinge granița germană la nord de Elba, Germania care s-ar fi
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
440]], procesul de centralizare a puterii din interiorul neamurilor hunice s-a încheiat, aceștia controlând numeroase triburi, de la Caucaz până la Elba și Dunăre: ostrogoți, gepizi, rugi, sciri, heruli, longobarzi, sarmați, alani și slavi, precum și populația daco-romană din Dacia și cea romanizata din Pannonia. Hunii și-au stabilit în Pannonia centrul confederației Europa centrală oferise surse reduse de hrană, fapt ce i-a determinat să recurgă la expediții facile de pradă. Hunii s-au specializat în atacarea și extorcarea orașelor și provinciilor
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
pentru a deveni, ulterior dușmani notorii ai Romei. Această relație reciprocă antagonistă este, probabil, motivul pentru care scriitorii romani au persistat în ai numi pe alamanii "barbari": "sălbatici". Arheologia, cu toate acestea, arată că aceștia au fost în mare parte romanizați, au trăit în case în stil roman și au utilizate artefacte romane, femeile alemanice au adoptat moda romană a tunincei chiar mai devreme decât bărbații. Cele mai multe dintre ele au fost, probabil, rezidente sau aproape de frontierele provinciei Germania Superior. Deși Dio
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
fără să mai vorbim de populația numită „dacii liberi” (carpii și costobocii), dintre care o parte au trecut în împeriu la sosirea Hunilor. Există o teorie derivată care, conform unor teze publicate în Grecia, romanicii sud-dunăreni nu ar fi traci romanizați, ci greci romanizați, iar românii, trăgându-se din romanicii sud-dunăreni, ar fi la rândul lor de origine inițial elină. Dar , teoriile elinocentriste conform cărora toți romanicii răsăriteni ar fi de origine greacă nu sunt recunoscute în lumea științifică pe plan
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
vorbim de populația numită „dacii liberi” (carpii și costobocii), dintre care o parte au trecut în împeriu la sosirea Hunilor. Există o teorie derivată care, conform unor teze publicate în Grecia, romanicii sud-dunăreni nu ar fi traci romanizați, ci greci romanizați, iar românii, trăgându-se din romanicii sud-dunăreni, ar fi la rândul lor de origine inițial elină. Dar , teoriile elinocentriste conform cărora toți romanicii răsăriteni ar fi de origine greacă nu sunt recunoscute în lumea științifică pe plan internațional, impedimentul de
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Dacia Traiana sunt elemente mai puțin incluse în argumentele pro și contra. Lingviștii Skok și Konstantin Jireček au determinat că romanizarea s-a produs cu precădere la nordul unei linii pornind din actuala Albanie (parte din fostul „Diocesis Illyricum”, slab romanizată) și trecând prin Macedonia, regiunea Serdica (actuala Sofia), Munții Haemus (actualii Balcani și Scythia minor (Dobrogea). La sud de această linie, Tracii s-au elenizat. Prin urmare, limba romanică orientală, numită de lingviști "protoromână", s-a vorbit la nord de
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
granița cu Spania. În vremea Imperiului Roman, provincia "Gallia " (de la "aqua" în latină) ocupa regiunea din Galia dintre Munții Pirinei și râul Garonne și ulterior a fost extinsă până la râul Loara. Spre deosebire de nordul Galiei, Aquitania a fost o regiune puternic romanizată. La începutul evului mediu a fost ocupată de Vizigoți care au organizat un regat, iar apoi a fost un ducat care din 1154 a fost guvernat de Regele Angliei, dar a revenit Franței la sfârșitul războiului de o sută de
Aquitania () [Corola-website/Science/300167_a_301496]
-
trenul se face până la gară Govora și de acolo cu autobuze până la Băile Govora sau Horezu. Cătunul Țigănia din Govora Sat este locuit de țigani și se află dispus în jurul Mănăstirii Govora. De precizat că țiganii din Govora sunt complet romanizați, ei vorbind numai românește, fiind școlarizați și ducând o viață normală că oricare dintre locuitorii satului. Ei au fost iobagi ai mănăstirii stabiliți probabil în zonă, odată cu construcția acesteia ocupația de bază a țiganilor din Govora Sat a fost și
Govora, Vâlcea () [Corola-website/Science/302028_a_303357]
-
dar un punct de acord între toți istoricii, etnologii, lingviștii și filologii este că ei descind, ca și dacoromânii, meglenoromânii și istroromânii, din protoromâni. Matilda Caragiu Marioțeanu a formulat următoarea definiție: "i sunt dintotdeauna sud-dunăreni. Ei sunt continuatorii populațiilor sud-est-europene romanizate (macedoneni, greci, traci, iliri) sau colonizate de romani", în timp ce T. J. Winnifrith nu șovăia să afirme că: "..."dacă vrem să vorbim despre aromâni (vlahi), trebuie să începem cu Olimpia și Filip ai Macedoniei"". Vlahi a fost un termen folosit în Evul
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
aceștia fiind grupați mai ales în satele Stepoš, Trimčari și Vitanovac. În România slavofonii, turcofonii, germanofonii și maghiarofonii nu sunt recunoscuți ca populație nativă, ci drept minorități naționale. În România sunt recunoscuți băștinași cei ce descind din vechii Traci/Daci romanizați: Proto-Românii. Majoritatea acestora sunt Românii propriu-ziși. Aromânii au un statut particular: considerați drept "Români din sudul Dunării", ei nu sunt recunoscuți drept minoritate națională, ci ca o parte din neamul românesc, repatriată din Balcani în patria-mamă, conform teoriei istorice care
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
ține nici-un cont de realitatea unui ansamblu lingvistic roman oriental). Astfel disputați, cum n-ar avea probleme identitare ? Istoricul aromân Neagu Djuvara propune altă variantă: așa cum, în Peninsula Iberică, în Galia și în Peninsula Italică, populațiile latine locale (anume Iberii romanizați, Celții romanizați și Italicii) au evoluat diferit de la nordul la sudul zonelor respective, la fel în Peninsula Balcanică și la Dunărea de Jos, populația Daco-Tracă romanizată a evoluat diferit de la nordul la sudul zonei, "vatra străromână" întinzându-se la nordul
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
cont de realitatea unui ansamblu lingvistic roman oriental). Astfel disputați, cum n-ar avea probleme identitare ? Istoricul aromân Neagu Djuvara propune altă variantă: așa cum, în Peninsula Iberică, în Galia și în Peninsula Italică, populațiile latine locale (anume Iberii romanizați, Celții romanizați și Italicii) au evoluat diferit de la nordul la sudul zonelor respective, la fel în Peninsula Balcanică și la Dunărea de Jos, populația Daco-Tracă romanizată a evoluat diferit de la nordul la sudul zonei, "vatra străromână" întinzându-se la nordul liniei Jireček
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
în Peninsula Iberică, în Galia și în Peninsula Italică, populațiile latine locale (anume Iberii romanizați, Celții romanizați și Italicii) au evoluat diferit de la nordul la sudul zonelor respective, la fel în Peninsula Balcanică și la Dunărea de Jos, populația Daco-Tracă romanizată a evoluat diferit de la nordul la sudul zonei, "vatra străromână" întinzându-se la nordul liniei Jireček pe ambele maluri ale Dunării, iar despărțirea Românilor de Aromâni (și de Megleno-Români) producându-se fără ca unii să descindă din ceilalți, prin instalarea Slavilor
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
peninsulă, religia și bazele legilor contemporane provin din această epocă. Primele triburi germanice care au invadat Hispania au ajuns în secolul V, când Imperiul Roman decăzuse. Vizigoți, șvebi, vandali și alani au ajuns în teritoriul Spaniei traversând Munții Pirinei. Vizigoții romanizați au întrat în Spania în 415. După convertirea monarhiei lor la romano-catolicism, Regatul Vizigot a cucerit Regatul Șvebilor la nord și teritorii bizantine la sud, ocupând de fapt întreagă peninsulă. În secolul VIII, aproape întreaga Peninsulă Iberică a fost cucerită
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
bogat oraș al Europei medievale. Comerțul în bazinul mediteranean și schimbul cultural au prosperat. Musulmanii au importat o tradiție intelectuală bogată din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Savanți evrei și musulmani au reînviat și extins predarea greacă clasică în Europa Occidentală. Culturile romanizate și cele islamice ale Peninsulei Iberice au acționat una asupra altuia în moduri foarte complexe, având ca rezultat conturarea culturii distinctive a regiunii. În afara orașelor, unde a locuit majoritatea populației, a fost păstrat sistemul de proprietate a pământului de pe vremea
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
originare au rămas în mare parte intacte până la domnia dinastiei Hohenstaufen. Ducatele germane originare mai recente erau: Istoricii germani în mod constant au restrâns termenul de "ducat de origine" la Regatul francilor răsăriteni, cu varietatea sa de triburi germanice, în contrast cu romanizatul și mai unificatul regat al celor apuseni, ale cărui ducate erau considerate ca unități regionale administrative lipsite de orice coeziune etnică. Cu toate acestea, potrivit lui J. Flach și Kienast, și ducatele din Franța, precum (Bretania, Normandia, Gasconia, Aquitania și Burgundia
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
menționate ultima oară de cronicari bizantini în contextul expedițiilor militare conduse de generalii împăratului de la Constantinopol, Mauriciu, pentru anii 599 și 601. În general, istoriografia română susține că după retragerea aureliană din provinciile Daciei nord-dunărene, o parte însemnată a populației romanizate a rămas în zonele ei de locuire, între care și în regiuni de pe teritoriul Transilvaniei de astăzi. Această istoriografie nu exclude deplasări limitate și timpurii ale protoromânilor în ambele sensuri, din sudul Dunării spre nord (vezi și includerea teoriei admigrației
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
sub stăpânire română. Este cunoscută existența unor unități militare auxiliare formate din daci după domnia lui Traian, unele fiind recrutate în secolul III. Chiar au fost daci ce au ocupat funcții în armată și în administrație, ca Regalianus, un dac romanizat ce a fost general și guvernator al Illyricumului în timpul lui Gallienus. În inscripțiile latine din provincie apar nume traco-getice, aparținând autohtonilor, însă în număr mic: 2% din umele proprii atestate epigrafic, asta pentru că populația dacica ce locuia în zona rurală
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]