8 matches
-
datorită migrației postbelice. Un alt val de emigranți spre Occident s-a înregistrat odată cu prăbușirea blocului comunist în 1989, când au apărut comunități de vorbitori de română și în alte țari latine, ca Italia, Spania, Franța și Portugalia. Românimea sau romanofonia (văr. "rumanofonie" sau "romanofonie") reprezintă totalitatea vorbitorilor de limbă română și reunește mai multe țări și teritorii geografice în care vorbitorii de română sunt majoritari. (*) Zone în care se vorbesc limbi asemănătoare limbii române, respectiv aromana și meglenita la Salonic
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
alt val de emigranți spre Occident s-a înregistrat odată cu prăbușirea blocului comunist în 1989, când au apărut comunități de vorbitori de română și în alte țari latine, ca Italia, Spania, Franța și Portugalia. Românimea sau romanofonia (văr. "rumanofonie" sau "romanofonie") reprezintă totalitatea vorbitorilor de limbă română și reunește mai multe țări și teritorii geografice în care vorbitorii de română sunt majoritari. (*) Zone în care se vorbesc limbi asemănătoare limbii române, respectiv aromana și meglenita la Salonic și istroromana în Istria
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
puțin roman, și din ce în ce mai grec. Apariția cuvântului βλάχοι (Vlahi) în scrierile lui Skilițes și în „Compendiul” lui Kedrenos este legată de lipsa lor din Imperiu timp de mai bine de două veacuri, datorată extinderii stăpânirii bulgare asupra teritoriilor locuite de romanofonii orientali, numiți Власи în bulgărește. Filologul Ilie Gherghel, într-un studiu despre cuvântul „Vlahi” arată că denumirea cartierului Blachernae (Vlaherne) din Constantinopol vine de la vlahi și datează aproximativ din secolul al VI-lea; vlahii au avut o colonie lângă capitală
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
a denumit Rhománoï - în timp ce pe ceilalți îi denumea Rhomaioï (Rhomei) (de fapt, rhomaioï era numele generic al locuitorilor Imperiului Roman de Răsărit, �roman" prin tradiție, dar grec, grecofon, în realitate). în plus, Rhomaios avea și sensul "creștin, botezat". Față de aceștia, romanofonii (care vorbeau latina, �barbarica et Scythica lingua"!) erau o etnie străină, cu atât mai mult cu cât, dinspre Dunăre, se deplasaseră spre sud comunități latinofone alungate de Slavi - despre care nu se știa nici măcar dacă erau creștinați (!). De aceea, după
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
quam populares"!). Dar afirmațiile cele mai evidente au venit din partea umaniștilor italieni, missi papales sau colaboratori apropiați ai curiei romane. Poggio Bracciolini (sec. XIV), Biondo Flavio (sec. XV) și, puțin mai târziu, însuși papa Pius II Piccolomini au considerat pe romanofonii balcanici drept colonia ab Traiano care inter tantam Barbarie multa retinet latina vocabula ab Italis, dar cu o rustica male grammatica. Piccolomini adaugă (incluzând și pe �valachi ultra-Danubiani"): lingua utuntur italica verum imperfecta et ad modum corrupta. Despre toți aceștia
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Tsintsari, Kutza Vlahi, Karvanagii, Karaguei (pe Aromâni), Ciri-biri, cici (pe Istroromâni) etc. De notat: nume colective, generice. Care altă populație de limbă romanică a primit - în fostul Imperiu roman - din exterior, de la �străinii" majoritari, atâtea nume etnice? Explicația este simplă: romanofonii, în Balcani, și românofonii din nordul carpato-danubian erau răspândiți pe arii teritoriale vaste, în regiuni diferite (etno-lingvistic) și puteau fi luați în considerare din diverse perspective. Trebuie menționat însă faptul că nici unul din aceste etnonime străine nu conținea ideea de
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
seamă ideea că asemenea nume (de tipul rumân) ar fi o dovadă de memorie colectivă a originilor romane: a lansat această ipoteză Sextil Pușcariu, o întâlnim și la ultimii cercetători ai problemei (Stelian Brezianu). Realitatea sociolingvistică arată însă altceva: că romanofonii sud-dunăreni, ca și Românii din spațiul carpato-danubian, poartă denumiri strict localizate în spațiul românesc. în Miorița, �unu-i Ungurean, altul, Moldovan și altul Vrâncean", există Oșeni, Moți etc., tot astfel cum există �țări" (Țara Loviștei, Țara Bârsei, Țara Hațegului etc.
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
a limbii lor asemănătoare cu latina. Să fi avut oare o memorie a originilor latine acești păstori romanofoni (chiar dacă unele comunități trăiau în regiuni cu toponime latine)? Chiar dacă, în cronicile bizantine, erau considerați rhomanoï? VI. Răspunsul nu poate fi afirmativ. Romanofonia comunităților din Peninsula Balcanică - dar și a celor de la nordul Dunării - nu constituia, la început, o caracteristică identitară, conștientă, înăuntrul acestor grupări. �Limba noastră", �limba cea bună" era un element definitoriu etnic, o continuitate �din tată în fiu" care trebuia
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]