5 matches
-
să sărbătorim și cartea, să îi dedicăm o zi. Iar în această zi îi lăudăm virtuțile și le vom face cunoscute altora, fructificăm lecturi ademenindu-i și pe ceilalți se ne urmeze pașii printre paginile înfoiate contemplând cuvinte-imagine blânde sau ropotitoare, străfulgerare de cuvinte-idee, cuvinte-gest aspre și grăbite, cuvinte-sentiment albastre și profunde, cuvinte-senzație proaspete și neatinse, cuvinte-crez puternice și nezdruncinate, cuvinte - amintire reînviind din adâncuri de simțire... Atâtea mii de cuvinte așteaptă cuminți și tăcute între pagini ca privirea noastră să
PRIETENA NOASTRA, CARTEA! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Prietena_noastra_cartea_.html [Corola-blog/BlogPost/345002_a_346331]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > BOLȚI CU STELE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 364 din 30 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bolți cu stele Pădurea pune strunelor surdină Și murmură egal ropotitoare Prin munți neobositele izvoare - Ca un prelung ecou de violină. În pace de amurg toropitoare, Doar crengi arar în legănare lină Îngână vorbe fără șir, suspină, Trezite de o boare trecătoare. Un val se lasă și lumina scade: E oglindirea
BOLŢI CU STELE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Bolti_cu_stele.html [Corola-blog/BlogPost/351098_a_352427]
-
biblice se ridica asupra patimilor mărunte, se închidea în negura de fum a unei înălțimi inaccesibile și întocmai ca Moise, spărgând tablele legii aduse unui popor netrebnic, tunând asupra sălii profeții grozave, fugea întunecat de o justă mânie, în aplauzele ropotitoare ale auditoriului” (G. Călinescu, 1941, pp. 544-545). 6.5. Interviul Îndemnat să explice puținătatea interviurilor acordate de-a lungul vieții, Roland Barthes definea interviul de presă ca fiind „agresiunea omului de către om”. În stilul său lapidar și inteligent, cunoscutul textualist
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cu mine, moare / (...) mă bate / vântul. / Însă nu mă îndoi". Vizualitatea, necontenit productivă, stă la originea reacțiilor ei intime. O natură tonică se lasă citită în diverse chei: "Soarele lărgește cerul". Moartea e "ca o stea morgană" părere deci! Pâraie ropotitoare "lasă să se-audă-n mine doar puterea vieții, verde"; "brazi bătrâni se uită / pe sub sprâncene vechi la mine". În context vegetal foșnitor, lumea e concretitudine mozaicală, spectacol cvasi-bucolic; la douăzeci și trei de ani, o Carolina Ilica între foc și gheață
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
e străbătut de nostalgia totalității și, ca revers, de stihia degradării cosmice și a anxietății existențiale. Spectrul cataclismului final bântuie versurile, agresive coșmaruri aherontice, ierni polare și toamne bacoviene amenințând viața și spiritul: pădurile „se bejenesc”, „cad ploi de păcură ropotitoare”, marea e un paradis în derivă spre care migrează „nămolul” și „înecații”. Paralel, se întâlnește solitudinea cosmică a eului liric - „întemnițat și temnicer” zidindu-se zilnic -, dar și, compensator, intervine întoarcerea lui către începuturi, cu valoare de repere pure și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]