1,488 matches
-
decembrie 2000 și a fost înmormântat în cimitirul Sf. Petru și Pavel din Iași. BOICU, LEONID (1931-1997) ISTORIC Istoric de vocație, Leonid Boicu s-a impus ca un autentic slujitor al zeiței Clio, ca un maestru al cuvântului scris și rostit. Caracterizându-l, acad. Al. Zub scria: „Modernist cu preocupări multiple, atent la structurile social-economice, la viața politică, la raporturile internaționale, la cultură, el se recomandă totodată prin lucrări de minuțioasă reconstituire monografică și prin sinteze ce reclamă un spirit de
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
un spațiu mare între ele (risipă), un spațiu perfect unit (economie, avariție), un spațiu echilibrat arată facultăți bine dezvoltate, un spațiu cu anomalii (dezechilibru). RELAȚIA DINTRE DEGETE Degetul arătător este cel mai intim legat de vorbire, participând activ, alături de cuvântul rostit, la comunicarea în fața unei persoane, dar mai ales la disputele publice. Nu întâmplător, francezii îl numesc și mâitre de la parole. dacă degetul mare formează un unghi ascuțit față de arătător (o persoană docilă), dacă degetul mare formează un unghi drept față de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
6. 124 Idem, Instrucction Nessuno ignora, 27.I.1902, nr. 12. 125 Idem, Enciclica Spesse volte, 1898. 126 Idem, Nobilissima Galorum gens, 1884. 127 "Este necesar ca un grup de mireni care iubesc Biserica, mamă comună tuturor, ale cărei cuvinte rostite sau scrise sunt o garanție a drepturilor catolicismului, să se dedice activ apărării religiei. Însă, pentru a obține aceste rezultate pozitive, este absolut necesară unitatea în gânduri și fapte. Nimic nu-i bucură mai mult pe dușmanii Bisericii decât contradicțiile
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
singură respirație, cu o asemenea ușurință, încât să nu pară un penibil exercițiu de memorie, ci chiar efectul inspirației imediate a împrejurărilor." (întâia Seară) Acestea reprezintă momente delicate pentru interpret. Este necesar într-adevăr ca aceste pasaje sentențioase să fie rostite "cu reculegere și cu o oarecare răceală". Însă reflecția morală pe care o formulează personajul îi este dictată de circumstanțele care s-au produs, de aceea trebuie rostită totodată "cu foc și cu o anume inspirație". Iată deci că actorul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru interpret. Este necesar într-adevăr ca aceste pasaje sentențioase să fie rostite "cu reculegere și cu o oarecare răceală". Însă reflecția morală pe care o formulează personajul îi este dictată de circumstanțele care s-au produs, de aceea trebuie rostită totodată "cu foc și cu o anume inspirație". Iată deci că actorul trebuie să joace conform a două dispoziții sufletești diferite, făcând să vorbească în sinea lui pasiunea și rațiunea totodată, lăsând-o pe una sau pe cealaltă să predomine
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care domnea În Egipt spunea că a pus să se transcrie pe un bloc de granit un text vechi În care se povestea despre originea lumii - În timp ce mintea demiurgului (Ptahxe "Ptah", zeul meșteșugar din Memphis) concepea, gura sa pronunța: numele rostit era cel care producea existența În cadrul unui proces intelectual. Au existat dubii În privința vechimii acestui text plasat Într-o epocă atât de Îndepărtată de cea de care se vrea a fi legat. Dar anumite detalii ne permit să considerăm că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
episoade critice bine definite să fie aduse Între limitele „normei”. Instituție cultuală cu caracter de cele mai multe ori local, delimitat de un „loc sacralizat” (mantèion, hrestèrion), din punct de vedere formal oracolul era un spațiu În care erau cerute și apoi rostite răspunsurile, care aveau ca obiect evenimente extraordinare sau neobișnuite, vise, boli sau preziceri finalizate cu orientarea acțiunii umane, atât individuală, cât și publică. „Puterea de a da răspunsuri” (mantèia) Îi revenea unei „persoane” extraumane, zeu, erou sau defunct, destinatară a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
achiziționase o casă modestă, merită să fie menționate. Atunci cînd Iorga s-a mutat în ea, cîțiva oameni adunați în fața casei susțineau că fusese cumpărată din banii primiți ca mită. Iorga își amintea cu indignare că remarcile acestor lepădături erau rostite "în auzul copiilor mei!" Tot la Mangalia, o delegație de șomeri a făcut apel la Iorga. Cîțiva dintre aceștia au strigat că sînt disperați. Iorga, impulsiv cum era, le-a replicat: în cazul acesta, nu trebuiau să vină la casa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ieri. Să nu ne afundăm în somnul nepăsării, înșelați de cel viclean. Orice rătăcire are cale de întoarcere: Pocăința, care înseamnă întoarcere la Dumnezeu. Omul nu este creator de lumină, ea este una singură și vine de la Dumnezeu. Adevărul trebuie rostit impetuos și cu curaj. Suntem dezrădăcinați, dar nu răpuși. Nici un popas. Viața și lupta își urmează cursul lor. Aștern pe hârtie aceste rânduri sub imperativul: să mărturisesc adevărul. După ani mulți de temniță (cincisprezece), licori de foc, hărțuit apoi în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
dintre Trahanache și Tipătescu din scena a patra, actul I. Trahanache, cu calmul său imperturbabil, reproduce textul din memorie, cuvânt cu cuvânt, invitându-l pe Tipătescu să aibă „puțintică răbdare”, contrazicând parcă una din trăsăturile lui fundamentale, descoperită În replica rostită. Tipătescu se aprinde și amenință cu moartea pe Cațavencu: („Îl Împușc! Îi dau foc!”). Nae Cațavencu o Înștiințează pe Zoe de scrisoare și o invită la redacția ziarului „Răcnetul Carpaților”. În schimbul scrisorii cere „sprijin pe lângă amabilul În cestiune” bineînțeles că
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Cu toate acestea, după zece minute de masaj, pacientul a putut auzi un ceas de perete aflat foarte aproape și un ceas de mână plasat la cinci centimetri de urechea dreaptă și a fost în stare să repete câteva cuvinte rostite tare la jumătate de metru distanță. În tot acest timp, urechea stângă îi era acoperită, așadar experimentul este concludent. Reflexologia redă auzul unor părinți surzi O doamnă a venit împreună cu soțul ei la doctor. Erau amândoi surzi, dar bebelușul din
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
agentului: Merită forumul să fie privit. 3. „Ridicarea” subiectului din subordonată în subiect în regentă: Forumul merită să fie privit. 4. Elipsa auxiliarului pasiv și suprimarea conjuncției să: Forumul merită privit. (2) Dincolo de limitele acelei dulci-amare victorii, comentariile se cuvin rostite. Acest enunț derivă, de asemenea, dintr-o construcție impersonală cu subordonată subiectivă activă: Se cuvine / ca cineva să rostească comentariile. Pentru obținerea construcției cu dublul subordonat simultan, s-au efectuat următoarele transformări: 1. Pasivizarea: Se cuvine comentariile să fie rostite
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
transformări: 1. Pasivizarea: Se cuvine comentariile să fie rostite de cineva. 2. Suprimarea agentului: Se cuvine comentariile să fie rostite. 3. „Ridicarea” subiectului: Comentariile se cuvine să fie rostite. 4. Suprimarea auxiliarului pasiv și a conjuncției să: Comentariile se cuvin rostite. Cât privește verbul impersonal a (se) părea, este tratat „drept un verb copulativ, care cere în calitate de determinant un nume predicativ”. Există însă și structuri cu acest verb care acceptă în subordonată atât construcții pasive, cât și active, ambele generând dublul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]