2 matches
-
omului, decăderea, supunerea obținută printr-o frică înjositoare. Trăisem toate astea, agresarea vicleană și permanentă a celor mărunți, reducerea permanentă la zero, această reîncepere kafkiană, faptul de neîndurat că tot timpul „vântul... iarăși se întoarce și începe din nou aceleași rotituri“*, ca să citez, ca și Vladimir Bukovski, acest verset din Ecleziast, despre supravegherea nevăzută și teama luată veșnic de la început. Trăisem asta și - în fundul sufletului meu - n-o uitasem. Din toată această experiență, mi-a rămas impresia că am trecut pe lângă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
trece, altul vine, și pămîntul rămîne veșnic în picioare. 5. Soarele răsare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou. 6. Vîntul suflă spre miazăzi, și se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăși se întoarce, și începe din nou aceleași rotituri. 7. Toate rîurile se varsă în mare, și marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăși să pornească de acolo. 8. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frămîntare, așa cum nu se poate spune; ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]