63 matches
-
bani. Împăratul Domițian nu și-a permis să-și ia titlul triumfal, dar a sărbătorit un triumf conform lui Statius, în Silvae. Pacea este privită ca un compromis. Decebal, conștient fiind de amenințarea permanentă a populațiilor de sarmați iazygi și roxolani ce trăiau la est de Dacia, precum și de populațiile germanice din nord-vest, a acceptat ușor pacea. A primit ingineri romani care să construiască fortificații defensive. Ca rege aliat al Romei, cu sprijin financiar anual de 8 milioane de sesterți și
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
drepte sau curbe - falces, și aveau că stindard balaurul-draco. Decebal s-a coalizat cu bastarnii și sarmatii, ba chiar a trimis în dar un sclav regelui Parthiei, Pacorus al II-lea. A trimis soli la nord de Marea Neagră, la sarmați, roxolani și alani pentru a le cere sprijinul. Armata romană a traversat un pod de vase pe Dunăre după ce au ieșit din poartă cetății Viminacium, traversând Banatul spre Tibiscum. O a doua coloană a armatei a pătruns în Dacia la Dierna-Orșova
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
Sarmizegetusei. Decebal se retrage spre un cuib de vulturi din munți și rezistă în cetățile întărite cu ziduri de piatră. Unele cetăți sunt ocupate de romani. În iarna 101-102, Decebal a organizat o diversiune. A trimis trupe dacice împreună cu sarmați, roxolani și burii germanici asupra Dobrogei. Atacurile au surprins garnizoanele romane, iar invadatorii prăduiesc. Traian ordonă participarea la lupta numai a auxilierilor germani. Armata dacă, împreună cu roxolanii și iazigii, a traversat Dunărea înghețată, dar, deoarece nu era destul de frig, gheața s-
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
În iarna 101-102, Decebal a organizat o diversiune. A trimis trupe dacice împreună cu sarmați, roxolani și burii germanici asupra Dobrogei. Atacurile au surprins garnizoanele romane, iar invadatorii prăduiesc. Traian ordonă participarea la lupta numai a auxilierilor germani. Armata dacă, împreună cu roxolanii și iazigii, a traversat Dunărea înghețată, dar, deoarece nu era destul de frig, gheața s-a rupt sub greutatea lor și mulți au murit în apa înghețată. Traian a plecat cu armata din munți, urmându-i pe daci în Moesia. O
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
și mulți au murit în apa înghețată. Traian a plecat cu armata din munți, urmându-i pe daci în Moesia. O prima ciocnire a avut loc în timpul nopții, cu pierderi nesemnificative de ambele părți, și fără un rezultat decisiv. Călăreții roxolani sunt înfrânți. Fiind atacați de pretutindeni, dacii sunt învinși. Bătălia s-a desfășurat la Adamclisi pe locul unde împăratul va fonda "Orașul Victoriei", purtând numele de Nicopolis ad Istrum. Tratativele eșuează, iar luptele se reiau. Traian a ocupat munții intaritit
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
de piatră peste Dunăre, intre Drobeta și Pontes, două castre. Decebal se pregătea în taină pentru revanșă, inarmandu-și forțele și reconstruindu-și cetățile. A trimis soli la regele parților, precum și la marcomani, cvazi, carpi și costoboci, bastarni, sarmați și roxolani, cerând sprijin. Se estimează că cel mai probabil dacii au avut mai puțin de 20.000 de oameni capabili de luptă împotriva invaziei. Decebal nu respectase acordul, și astfel, Senatul l-a decretat pe Decebal din nou ca "inamic al
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
ca „"Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas"” și „"Jazyges et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis"”. Iazigii și alanii erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii. O inscripție astăzi pierdută pe o piatră miliară romană descoperită în apropiere de Osijek (Croația) în secolul al XVIII-lea menționează existența unui "Jassiorum municipium". Numele maghiar al orașului Iași ("Jászvásár") înseamnă cuvânt cu cuvânt „Piața (Târgul) Iașilor”; numele vechi
Iași (popor) () [Corola-website/Science/324170_a_325499]
-
e.n., epoca migrațiilor sarmaților. Descoperirile din mormintele sarmatice de la "Movila din Baltă", "Movila Olarului" și "Moș Filon", constând în arme, ceramică cenușie indigenă și ceramică de import romană, demonstrează existența sedentară a unei populații sarmatice (cel mai probabil din tribul roxolanilor), aflată sub controlul Imperiului Roman. Au mai fost de asemenea descoperite mărturii din perioada invaziilor pecenego - cumane din secolele X-XI. Teritoriul actualei comune Bordei Verde s-a situat de-a lungul întregii perioade medievale la frontiera estică a Țării Românești
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
diferite în tribul în prezent hegemonic. Având în vedere raiduri repetate Carpi de la sud de Dunăre și ciocniri cu românii în timpul secolului al treilea, este probabil de cca 230, carpii au extins hegemonia lor în estul Munteniei, dominat anterior de roxolanii. Nu există nici o dispută între oamenii de știință că unele așezări dacice din Moldova (mai ales la vest de Siret, cu câțiva de pe malul de est (inclusiv Piroboridava, identificat cu Poiana-Tecuci), au fost abandonate în 106, cel mai probabil, în conformitate cu
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
Iulianus. Românii îi înving pe daci la A Doua Bătălie de la Tapae. Odată cu venirea toamnei, românii sunt nevoiți să oprească înaintarea spre capitala dacica. Decebal își mobilizează armata , și împreună cu sarmații și bastarnii, traversează Dunărea înghețată cu armata dacica, împreună cu roxolanii și iazigii și atacă garnizoanele române din Moesia pentru a schimba soarta războiului. Campania s-a soldat cu un eșec, o parte din cavalerie înecându-se la trecerea fluviului. Garnizoanele române au rezistat, iar Traian a plecat cu armata din
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
i (sau "Alauni, Halani, Așii, Iașii, Iazygii") sunt un popor de origine sarmată, inițial un popor nomad, de origine indo-europeană. Cea mai apropiată populație înrudită: roxolanii. Descendenții alanilor, denumiți oseți, osetini sau „iron” (denumirea proprie, folosită în Oseția), trăiesc astăzi în Rusia (Federația Rusă) în principal în Republica Autonomă a/Oseția (denumirea "Oseția" este oficială, alături de "Alania"), de pe versantul nordic al muntelui Caucazul Mare, între Republica
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
Legiuitorul. , născută în 1500 (după unii) sau 1505-1506 (după alții), a fost fiica unui preot ortodox ucrainean din Galiția ruteana, aflată în posesia Poloniei la nașterea ei. O altă versiune insistă pe originile ei ruteno-moldovenesti ca fiind fiica unui zlotaș roxolan moldovean cu o ruteanca din Snyatin-Lujeni ( Bucovina de Nord-Pocutia) și care ar fi căzut în mâinile tătarilor în urma unui raid. Tradiția ucraineană îi atribuie numele de Anastasia Lisowska și localitatea de nastere Rohatyn. O legendă spune că tânăra Anastasia ar
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
actualei Ucrainei și a sud-vestului Rusiei începând cu secolul al VI-lea î.Hr. până în secolul al II-lea î.Hr.. Denumirea sciții nu a mai fost folosită după secolul I î.Hr. cu referire la acest grup de triburi (vezi și sarmații, roxolanii, alanii). Unele documente romane târzii au folosit etnonimul sciți pentru a s referi la slavii răsăriteni. Între secolele I AD și al IX-lea, regiunea a fost locuită vremelnic sau tranzitată de diverse popoare germanice, iranice și turcice, între care
Slavi estici () [Corola-website/Science/299150_a_300479]
-
Pannonia, Ingenuus, s-a declarat împărat. El a fost înfrânt aproape imediat de către Aureolus. Dar în provincia Dacia, un anume Regalianus a declarat că este strănepot al lui Decebal și s-a autointitulat împărat roman. Acesta a fost ucis de către roxolani, un trib din afara Imperiului. După atacul respins al alemanilor din Galia, Postumus s-a declarat împărat. Silvanus, protectorul lui Saloninus (fiul lui Gallienus, care întâmplător se afla în Galia) a încercat fără nici un rezultat să elimine uzurpatorul. Cei doi au
Gallienus () [Corola-website/Science/299880_a_301209]
-
dacilor supuși s-a asociat cu dorința popoarelor migratoare și a dacilor liberi de recucerire a bogatei provincii Dacia supusă romanilor. Astfel îndată după încetarea din viață a împăratului Traian(august 117), mai precis în perioada 117-119 atacurile sarmaților și roxolanilor la granițele de apus și răsărit ale Daciei, s-au asociat cu frământările dacilor supuși. În această perioadă are loc incendierea părții lemnoase a Podului de la Drobeta, construit de arhitectul grec Apolodor din Damasc. Dorința de libertate a dacilor supuși
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
Eutropius, și anume ca, “spre deosebire de provinciile de dincolo de Eufrat, Dacia avea o organizare avansată și un număr mare de coloniști” . Pentru a îndepărta pericolul creat și a pacifica zona, Hadrian se deplasează la Dunăre în anul 117. Acolo le oferă roxolanilor subsidii, reușind astfel să oprească atacurile venite din partea lor. De asemenea, există posibilitatea ca și abandonarea Munteniei și a sudului Moldovei, întreprinsă de Hadrian, să se fi făcut pentru a le permite roxolanilor să se stabilească în aceste zone. Urmează
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
Dunăre în anul 117. Acolo le oferă roxolanilor subsidii, reușind astfel să oprească atacurile venite din partea lor. De asemenea, există posibilitatea ca și abandonarea Munteniei și a sudului Moldovei, întreprinsă de Hadrian, să se fi făcut pentru a le permite roxolanilor să se stabilească în aceste zone. Urmează apoi înfrângerea iazigilor pentru care împăratul îi acordă lui Q. Marcius Turbo, general experimentat care înfrânsese răscoale în Egipt și Cirenaica, o comandă excepțională asupra Daciei și a Pannoniei Inferior. Dificultatea cu care
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
Daciei Inferior. Este de presupus, totuși, că această organizare s-a realizat ceva mai devreme, probabil o dată cu înfrângerea iazigilor, deci în jurul anilor 118-119. După cum am mai menționat, Muntenia si Moldova de sud fuseseră abandonate deja la momentul încheierii păcii cu roxolanii. Cele mai mari probleme în privința reorganizării sunt puse de provincia Dacia Porolissensis. O diplomă militară din 10 august 123, descoperită la Gherla, este dată pentru trei unități auxiliare din această provincie. Aceasta este prima mențiune a Daciei Porolissensis. Părerile istoricilor
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
au fost menționați mai întâi de Herodot și Hipocrate, fiind pe atunci aflați încă la răsărit de Don. Pe timpul lui August ei apar pe la gurile Dunării. Triburi izolate de sarmați apar și în Dacia : iazigii - între Dunare și Tisa și roxolanii - în zona Moldovei, în sec. al II-lea și al III-lea d.Hr. Sarmații sunt descriși ca popor războinic, buni călăreți și buni arcași. Sarmații s-au împărțit în trei ramuri: iazigii, alanii și roxolanii. În secolul al XIV
Sarmați () [Corola-website/Science/300202_a_301531]
-
Dunare și Tisa și roxolanii - în zona Moldovei, în sec. al II-lea și al III-lea d.Hr. Sarmații sunt descriși ca popor războinic, buni călăreți și buni arcași. Sarmații s-au împărțit în trei ramuri: iazigii, alanii și roxolanii. În secolul al XIV-lea, alanii, la rândul lor, s-au împărțit în mai multe ramuri printre care iașii, stabiliți în zona Moldovei, unde au lăsat numele lor orașului Iași. Cronicarii bizantini au dat denumirea de "sarmați" și altor popoare
Sarmați () [Corola-website/Science/300202_a_301531]
-
apă își regăseau debitul iar pădurile și pășunile se refăceau, populațiile de agricultori (succesiv Daci, Slavi, Romanici manifestați prin cultura Dridu, Bolohoveni etc.) coborau din nou „spre vale” și spre Răsărit, pe măsură ce slăbea stăpânirea nomazilor din stepă (succesiv Sciți, Sarmați, Roxolani, Onoguri, Hazari, Maghiari, Pecenegi, Cumani și Tătari) și reclădeau sate și cetăți. Orașele cu mai mult de 50.000 de locuitori, sunt: Există la nivelul teritoriului moldovenesc istoric diferite aspecte etnografice și culturale, care în majoritate nu sunt proprii exclusiv
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
Iasyx”/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas"” și „"„Jazyges” et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis"”. Atât iazigii cât și alanii (dintre care făceau parte iașii) erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii. Alanii (care erau creștinați) au dat în trecut Prutului denumirea de "Alanus fluvius" iar orașului Iași, "Forum Philistinorum" (posibil Târgul amatorilor de vin). De la această populație derivă forma la plural "Iașii" sau Târgu' Ieșilor. De asemenea, Moldova a fost numită
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
ridicat-o pe soția sa Sulpicia Dryantilla la rangul de Augusta pentru a-și întări poziția sa. Regalianus a luptat cu curaj împotriva sarmaților. După victoria sa, el a fost ucis de o coaliție formată din propriul său popor și roxolani. Câteva anecdote care fac referire la Regalianus au supraviețuit, în schița biografică succintă care apare în Triginta Tyranni în Historia Augusta: este indicat, de exemplu, că el a fost ridicat la tron din cauza numelui său (Regalianus, „regal” sau „împărătesc”); atunci când
Regalianus () [Corola-website/Science/319825_a_321154]
-
integrate în provincia Moesia. În timpul guvernării lui Plautius Silvanus Aelianus, sunt conduse activități la Dunărea de jos, conform inscripției funebre de la Tibur, strămutând în Moesia 100 000 de transdanubieni. Sarmații năvălesc și sunt respinși de legat, iar regii bastarni și roxolani, și-au restituit fii, ca regi clientelari, iar regele dacilor-fratii, ca ostatici. Guvernatorul Moesiei a intervenit în sprijinul Chersonesului și l-a obligat pe regele scititor să ridice asediul. Acțiunile lui Aulenius au avut urmări, golul demografic lăsând drum liber
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
iar regele dacilor-fratii, ca ostatici. Guvernatorul Moesiei a intervenit în sprijinul Chersonesului și l-a obligat pe regele scititor să ridice asediul. Acțiunile lui Aulenius au avut urmări, golul demografic lăsând drum liber sarmaților, manifestându-se prin atacuri asupra Dobrogei. Roxolanii traversează Dunărea în anii 67-68, măcelărind două cohorte auxiliare, iar în iarna următoare, profitând de criză imperiala izbucnită după moartea lui Nero, catafractarii sarmați revin în număr mare de 9000, jefuind nordul Dobrogei. Legiunea III Gallica, sub împăratul Otho, venită
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]