4,274 matches
-
Löbelgasse, palat lîngă palat. Pe o placă citim: Parohia ortodoxă. Aici a locuit între anii... poetul Mihai Eminescu. Așadar, cinci tineri poeți români, pentru prima dată în capitala imperiului, cutreierînd prin marea piață a Vienei, ,Naschmarkt", printre peperoni, broccoli, fileuri roze de somon, rodii, stridii, nu departe de Operă, în imediata apropiere a sălii de expoziții Secession, cu acoperișul din frunze de acant aurii, în cel mai autentic Jugendstil, unde Klimt... de fapt, Viena e guvernată de doi monarhi luminați care
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
liniște. Am întrebat cu voce tare: ,Pot vorbi și eu?" Au izbucnit râsete în diferite părți ale sălii. ,Doamnelor și domnilor, sper că v-ați răcorit cu toții, pentru că acum e rândul meu să mă răcoresc!"( Îmi mai amintesc perfect fața roz, rotundă și dolofană a corpolentului sergent de poliție care, în picioare pe coridorul central de la parter, la câțiva metri de mine, mă privea cu un zâmbet și o privire ce mi se păreau de o omenească duioșie.) Folosindu-mă de
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
De ce, ajunși la putere (politicienii) nu-i mai recunoști... Fețele lor se lățesc, se rotunjesc, ceafa se revarsă pe după guler, ochii, abea crăpați de presiunea grăsimii, lucesc de un triumf imbecil. Cel mai mult frapează culoarea obrazului, odinioară cenușiu, acum roz, și nu rozul pe care-l dă aerul tare al cine știe căror înălțimi, - rozul produs de un metabolism secret al politicii, rozul ecleziastic al ierarhiilor cerești, scutite să mai gândească; rozul activist al... (sar un rând!) ...râgâind după mese
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
open mind atunci nu-ți vor scăpa micile fabule și alegoriile unei poezii foarte tricky. Altfel, te poate emoționa imaginea suprarealistă sau ,metafora care ia prin surprindere imaginația", care este esența poeziei în viziunea lui Borges, precum o simplisimă ,ceașcă roză-n talie". Cum spuneam, în multe feluri poți recepta sensibilitatea poeziei lui Șerban Foarță, chiar și cînd ea pare că ține mai multe de o dexteritate lexicală în ritm scurt și rimă rară, dar asta depinde și de cultura și
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
de o serie de dansuri de ansamblu, care reprezintă partea cea mai novatoare a liniei coregrafice a lui Eifman, s-a adăugat o ingenioasă construcție plastică, constituită de momentul de pantomimă dansată reprezentat de un grup feminin, în vaporoase veșminte roz, care, asaltându-l pe Don Juan, eșuează lamentabil într-un festin copios - acest moment evidențiind și calitățile de comediograf ale lui Eifman. În ambele spectacole, alături de solistele Vera Arbuzova și Maria Abasova, în prim plan, atât ca expresivitate plastică, cât
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
bărbați, trebuie să se transforme asta într-o parada cotidiană de vocabular, vestimentație și comportament? O dată ce ai învățat să te accepți așa cum ești, de ce simți nevoia că totul în legătură cu tine să țipe cu litere de-o șchioapa pe un tricou roz: I’M SOOOO GAY? “Știi că nu sunt homofob”, începe Andrei și eu trag aer în piept, pentru că așa își încep discursul toți homofobii, “n-am nimic cu homosexualii ca grup social, fac și poante despre homofobi în spectacol. Dar
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
bărbați, trebuie să se transforme asta într-o parada cotidiană de vocabular, vestimentație și comportament? O dată ce ai învățat să te accepți așa cum ești, de ce simți nevoia că totul în legătură cu tine să țipe cu litere de-o șchioapa pe un tricou roz: I’M SOOOO GAY?” Aș putea să-ți răspund într-o carte dar nu cred că ăsta e important. Dacă tot ai făcut atâtea clasificări, și persoanele gay se clasifică într-un fel. Sunt cei care fac parada cu sexualitatea
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
mulți ani! Dragoș. Mi-a placut articolul tău, dar sincer nu sunt de acord cu el, deși sunt ceea ce se numeste în mod convențional ‘straight’. Dacă omul e gay și vrea să se comporte efeminat și să-și pună tricouri roz pe care scrie I’m gay and proud, ce treaba avem noi cu asta? Live and let live. Sunt de acord că majoritatea oamenilor se află în zona gri, doar că bisexualitatea la bărbați este privită ca fiind aproape același
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
cazuri din astea de oameni care au ei un stres metafizic pentru care au sau nu culpă însă privind lucrurile din perspectiva abordată aici: DA, șunt total de acord cu faptul că învățatul prelungit nu te propulsează rapid în zone roz, corporatiste hihi. acum trebuie să subscriu că o gargaritza care s-a lăsat (aproape) la timp de studii? I can do that. și totuși, Mărie Curie n-a fost primită în Academie pentru cu totul și cu totul alte motive
Supradoza de studii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83062_a_84387]
-
și de stilul unic al cafelei franceze. Decupez, la întîmplare, un fragment de jurnal: "...Un alt negru, cu o șapcă americană, vorbește la mobil, vorbește foarte tare, parcă înadins pentru a fi auzit de toată lumea. O somaliană sculptată, cu turban roz, superbă femeie, nevasta probabil, se scoală, spunînd : n-avem noroc...Si apoi pleacă amîndoi cu acel mers dezinvolt, legănat, al africanilor. Personaje desprinse din caravana Magilor din Biblie." Mai puțin din istoria, plină de anecdote și de fantastic, a băuturii
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
strugure se umflă și plesnește. La începutul verii prunele renglote crapă. Cine nu e cuprins de iubire cînd copilăria plesnește ca un fruct?" Ea spune: "Nu știu." Meaume, ucenicul lui Johann Heemkers, merge după lumină, după lumînare și după degetele roz, merge după slujnică, după umerii luminați, de-a lungul coridorului. Prima dată o dezbracă pe fiica judecătorului din Bruges chiar în casa tatălui ei. O casă de tîrgoveț obișnuită, cu fața spre un canal. Pun lumînarea cît mai departe de
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
contră, îi aruncă o cămașă pe pîntec. Îi spune cu voce joasă, cu o voce imperativă: "Ascultă-mă! Ascultă-mă!" Privește înapoi ca și cum ar urmări-o cineva. Are chipul unei femei îngrozite. Ochii îi strălucesc de spaimă. Fața îi este roz, blîndă, prelungă, slăbită, gravă. Sub ochi are cearcăne. Părul lung e legat simplu la spate, peste boneta cenușie. Poartă o rochie cenușie, un guler alb. E mai frumoasă ca oricînd. E aplecată deasupra lui. - Trebuie să pleci imediat. Meaume se
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
și trăiri intense și dramatic curmată după ce Hitler preia puterea. În lagărele Germaniei naziste, la Dachau ca în cazul nostru, au fost azvîrliți, torturați, umiliți și uciși și homosexuali. Însemnul ce-l purtau atașat hainelor de deținuți a fost triunghiul roz. Așa cum evreii au purtat steaua galbenă, în șase colțuri. Tragediile n-au ținut seama de "decorațiile", de etichetele inventate și lipite de naziști. Din răsfățul lui Max și poezia Berlinului antebelic plăcerile au fost definitiv alungate. În locul lor au apărut
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
chiriași ai nivelului celui mai de sus, mai ieftin și mai chinuitor al clădirilor vechi pariziene. Din umbră, dând colțul unui coridor, mă întâmpinase întâi și întâi vrăjitoarea de șerpi a lui Rousseau Douanier pitită în frunzișul copacului, cu ibisul roz alături, cu fluierul dus la gură cântându-și melopeia. Dar Van Gogh, Van Gogh! Unde este Van Gogh? mă întrebam nervos. Dacă urcasem până aici, o făcusem în primul rând pentru el... La Monnet, m-am eclipsat repede ca o
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
repere gastronomice. Copiii aveau toate drepturile adulților, în lumea aceea, permis de conducere și brevet de pilot, casă personală și vacanță la bunul plac, iar lucrurile pe care le făceau erau întotdeauna bune, salvatoare, civilizatoare. Absolut toate compunerile noastre erau roz și, nu știu de ce, se ocupau numai de domeniul tehnic, în special "transporturi". Diferențe întîlneai numai la descrierea performanțelor cinetice ale mașinăriilor și, în timp ce unii vorbeau de drumul Brașov-București parcurs într-un sfert de oră, la alții dura un singur
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
o altă naștere. Eu m-am născut atunci cînd l-am cunoscut pe Panait. Era ceva ce nu mi-am putut închipui că poate exista... Nu mi-am putut închipui un astfel de om, nici în momentele mele cele mai roze. D.T.: - Ce amintiri mai aveți despre cel căruia, în decembrie 1922, Romain Rolland îi scria: "Dragă prietene, nu mai aștept să-mi găsesc timpul necesar ca să-ți răspund... Nu mai pot aștepta, după ce am devorat "Chira Chiralina", în toiul nopții
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
România ca și aiurea, se opune deschiderii prin agresivități! Așadar coordonata geo-culturală a actualității nu ne este foarte favorabilă. Scepticismul la care aderă Maria-Ana Tupan nu ni se pare excesiv. Adevărul este că, în pofida artificioaselor "prezențe românești peste hotare", văl roz de sorginte ideologică și postideologică, literatura română este încă insuficient cunoscută în lume și nu totdeauna prin numele cele mai reprezentative. Rupți, după al doilea război mondial, de firescul context apusean, ne vedem supuși "dublului standard" care fetișizează discursul metropolitan
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
Caranfil), pînă și ei dezertaseră, leșinați, probabil, de căldură. În Mall, însă, surpriză: la acea oră tîrzie, lumea mișuna în sus și-n jos pe scările rulante; magazine deschise, mese pline, Occident curat. Fostul circ al foamei, pe dinafară urît, roz, cu o arhitectură turtită și rotunjită, cu iz oriental - este, înăuntru, altceva. Știm cum e Mall-ul, stimabile, treci la chestiune. Chestiunea e că, deși la Hollywood Multiplex un bilet era 99.000 lei (de ce nu fix 100.000? viața
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
Madona cu zâmbetul ei misterios. Max Ernest. Le jardin de la France. Teritoriul dintre Loira și Indres, pământ fecund în care doarme o femeie goală, subterană, o larvă uriașă... Louvre, Goya. Marquesa de la Solana, Condesa dei Carpio, Marquesa de la Cruz - gri, roz negru, strălucirea sumbră spaniolă, obsesia inchizitorială. Rembrandt: Filosof în meditație. Lumina vine pe fereastra mică, rostogolindu-se parcă pe scara strâmtă în colimacon... Leonardo: Sf Ana, Maria, Cristos și mielul. Nu înțeleg această jertfă păgână simbolizată de miel ca simbol
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
mici intrarea este gratuită. Mă mir că uneia din ele, cu ten măsliniu, cu brațele goale, în maiou de vară, nu îi este frig. Are dreptate dînsul, du-te acasă, mă aprobă prietena ei durdulie, care, cu fața lată și roză, venită în papuci și ciorapi plini de noroi, înfățișează tradiția neaoșe. Băiețașul, încă și mai mic, care le însoțește, se trădează, vrînd să-mi povestească “filmul”. Apare un “cerb” (Dionis în chip de taur), se aud tunete și se vede
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
am trezit devreme, mi-am băut cafeaua, am ascultat/ știrile de dimineață și am așteptat/ să sune telefonul/ Dar nu s-a întîmplat nimic/ Am închis ușa, am tras storurile/ și am încercat să-mi amintesc ceva amuzant/ o întîmplare roză și oricum bună de/ potolit singurătatea/ Numai că dintr-odată ochii mi s-au împăienjenit/ și mi s-a făcut milă de mine/ ca și cum aș trece pe strada mare/ și toți trecătorii m-ar izbi cu pietre” (Aniversare cu pietre
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
aerul și lumina nu știu să ne arate unde este șoseaua. Au auzit un ușor susur cristalin și, după câțiva pași, au dat de un pârâu. Era un pârâiaș îngust și limpede pe malurile căruia creșteau flori sălbatice, albe și roz. Bărbatul și femeia s-au culcat pe burtă, și-au apropiat fața de apă și au început să bea. Ce apă curată a spus femeia. Să facem o baie. S-au dezbrăcat și au intrat în pârâu. Când râzând, când
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Telefil Îmi povestește prietenul meu Haralampy: - Mă, o vreme am crezut cu aroganță de bou, scuză-mi epitetul, că am simțul divertismentului și că cenușiul este roz, ca în Sonata Medicamente compensate, opus 22.123.777, în si bemol major pentru țambal, batistă și trișcă de Daniela Bartoș, interpretată la țiteră și două tromboane de compozitoare cu acompaniamentul lui Adrian Năstase și Mihai Tănăsescu la nai, cobză
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
tot un Paradis. Aici rădăcinile nu au fost alterate de civilizație, vechile credințe, tatuajele, cultul idolilor, bărbatul-femeie mahu, dragostea sunt ca în timpurile primitive. Koke pictează cu „culorile sufletului", care n-au nimic în comun cu cele reale, caii sunt roz, soarele e negru, iar valurile au culoarea smaraldului. Si Flora și Paul descoperă de fapt „un paradis interior", amândoi trăiesc o anumită stare care îi face să acționeze. Cei care nu au puterea s-o recunoască îi supun rigorilor legii
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
dramatice dislocări sociale, e de înțeles că a existat mereu un conflict între „civilizații". Nu știu ca vreun director de fabrică să fi organizat pentru noii angajați cursuri de igienă, despre folosirea corectă a toaletei, despre rolul sulului de hârtie roz și al eventualei bucăți de săpun. Ne place sau nu ne place, și aceste lucruri se învață. Or, ciobanul analfabet pogorât din vârful muntelui avea cu totul altă idee despre igiena corporală decât o avea angajatul care-și petrecuse toată
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]