55 matches
-
anumită valoare peiorativă a sufixului, care ar fi provenit din combinarea sa cu anumite teme lexicale (Zorela Creța, într-un articol din 1967, cita multe derivate în -os cu sens depreciativ, între care arțăgos, bădărănos, clonțos, ghebos, mătăhălos, păduchios, porcos, rufos, zdrențăros). La lista elementor populare și familiare astăzi în uz s-ar mai adăuga bășcălios, bătăios, pontos, pricinos, drăcos, lenevos, țîfnos și multe altele. O particularitate a registrului familiar e folosirea sufixului -os ca adaos expresiv la o temă care
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
ca și cuvîntul cizmar, suspect, în epoca respectivă, păstrat doar în memorie. v v v Elvira Bogdan, cu aerul ei de boieroaica ieșită din paginile unui român de G. Călinescu, în valtrapurile ei, cu pălăriile ei largi, florentine, desi rupte, rufoase,...intra în ziua aceea în redacție unde își aducea poeziile, și după ce le lasă, ni se adresează nouă, măi tinerilor, pe atunci, spunînd că de la vîrsta de 48 de ani ea nu s-a mai culcat cu nici un bărbat și
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
de argilă, așezate pe masă. Lustra cu abajururi de sticlă verzuie, unul dintre ele ciobit de mult timp. Spațiul galben al camerei devenea și mai galben, adâncindu-se în uriașa fereastră, iar eu, un adolescent ascuțit și bolnăvicios, în pijama rufoasă și cu un fel de vestă lăbărțată deasupra, stăteam toată după-amiaza așezat cu fundul pe lada de studio privind în ochi, ca hipnotizat, reflexul meu în oglinda străvezie a ferestrei.” (Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa stângă.) „Zăpada se topea, scurgându-se
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
de îmbrăcat, și atunci, găseam o căldare veche, găurită, ruginită și o puneam pe căpușorul acestei babe. Luam un fular sau o lentă decorativă de sărbători și i-o puneam împrejurul gâtului. Mâinile i le făceam din două mături vechi, rufoase. Era cea mai frumoasă babă a copilăriei noaste! În fiecare zi, o admiram și speram să nu se topească, ca nu cumva să se strice această lucrare frumoasă. Dar într-o zi, când veneam de la școală, am observat că băbuța
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
cel mai adesea, considerați niște neisprăviți care n-au fost în stare să se chivernisească la timpul potrivit și care acum ne agresează cu milogelile lor. Nimic mai fals și mai ticălos. Fiecare dintre acești bătrîni care n-au aer rufos de boschetari, cerșește sau stă la cozi pentru că a fost obligat pe vremea cînd muncea mie să-mi plătească studiile, altora să le achite apartamentele în care aveau să locuiască, iar bolnavilor să le asigure spitalizarea gratuită. Ei sînt cei
Eliberarea pensionarilor din lagărele de concentrare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9509_a_10834]
-
de peștera lui, de liniștea de-acolo. Pe ea o aștepta de foarte multă vreme. Locuia Într-o odaie mare, cu pereții Înalți, lipsiți de culoare și cu mobilier modest. Doar pendula Înaltă, maronie, din lemn masiv, așezată deasupra cărților rufoase, care măsura timpul cu un tic tac stins, nu se integra În decor. Amintindu-și, se Îndreptă spre calendarul din perete și, cu un gest aproape ritualic, mai tăie o zi din așteptarea sa. Apropo de sosirea ei, Își aminti
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu care-i servește tanti Maria, ies, unul câte unul, și se pierd, asemeni unor umbre, în mulțimea tristă a străzii. Mă cutremur. Mai privesc odată, la cei de pe la, ori de printre, mesuțele tantei Maria. Îi privesc: triști, strâmbi, sfrijiți, rufoși, pe cap cu câte ceva, pe care, întorcându mi privirea, îmi vine ori să urlu de durere și de milă, ori, să pufnesc în nas. și, în clipa în care prind a mă îndepărta, repet, în sinea mea, ce, unul, care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Este tragică, de un tragism fără margini. Nu ești atentă la fețele cerșetorilor? Nu le vezi disperarea din priviri? Cârduri de cerșetori cenușii. Toți, dar absolut toți, par personajele tragice ale unui piese. Fiecare cu mimica lui, cu Îmbrăcămintea lui rufoasă, cu Înfricoșarea lui, cu spaima de frig, de durere, de Întuneric, de violență, de-și-mai-rău. Plăcințica Îl privește insistent, și ochii ei se măresc, pe măsură ce Antoniu vorbește; se fac două ape adânci În care cuvintele, sunetele, se pierd. Doisprezece ,, Dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și cu poveștile tale. Peste noapte, pe una din ,,aleile,, ghetoului, nu departe de unica sursă de apă, au apărut două rulote În care-și duc traiul vreo douăzeci de suflete, de la prunci care merg de-a bușilea, până la bătrâni rufoși cu fețe supte, care și-au uitat numărul anilor. Cele două ,,case,, jalnice, mâncate de rugină, și decorate cu zdrențe ciudate, au peste acoperișul găurit, puse de-a valma, Împotriva ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
eu arătând cu degetul spre clădirea de la numărul 30; eram întruchiparea modestiei, ce mai. — Te mai vezi cu careva din gașcă? m-a întrebat Ba-ba-lu. Ești însurat? — Nu, nu. În bărbia lui dublă căpătată de curând prinde viață bătrânul latino-american rufos și mare ’oț. — Și-atunci, ăă, cum te descurci cu zambilicile? — Am aventuri, Arn, și mi-o mai și iau la labă. Am zbârcit-o, îmi zic instantaneu în sinea mea. Am zbârcit-o! Dacă se apucă să dea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
experimentată delicatețe a doctorilor. Puse mâna pentru a-i simți bătăile inimii, apoi Îi ridică pleoapele. Fata Își reveni la un fel de trezie confuză. Avea impresia că ea era de fapt aplecată deasupra unui străin cu mustață lungă și rufoasă. I se făcu milă la gândul că incidentul Îi provocase tânărului atâta neliniște, iar solicitudinea ei se transferă În prietenia pe care și-o imagină În ochii lui. Fata Își coborî mâinile și-i atinse fața. E bolnav, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
eliminăm pagina 27 și în timpul ăsta să căutăm și sursa originală. — Cartea umbrelor, zice Helen. Ceaslovul, cum îi spun vrăjitoarele. Cartea de vrăji. Toate puterile de pe lume. Se aude soneria, și apare încă un bărbat care își dă jos pantalonii rufoși, se dezbracă de tricou și ne spune că-l cheamă Arici. În legătură cu Arici, detaliile ar fi că-i tremură pielea care-i atârnă pe brațe, pe piept și pe fund. Părul pubian îi seamănă izbitor cu cele două fire crețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
putea Însă nega că nu fusese sincer interesat de Jurnalul de campanie cu autograful lui Lažecinikov, În clipa În care se aplecase deasupra valizei din piele, În jalnica Încăpere a hotelului „Royal“ (nu cel din centru, celălalt, a cărui emblemă rufoasă o purta parcă În derâdere). „Dar ce va rămâne după noi, domnilor?“ va spune cu acel prilej cu jumătate de gură, ca pentru sine. „Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate“, va striga celălalt. Lista nu era exagerat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
arunca în geam, să mă scoată afară. Plecam în expediții puse minuțios la cale: pînă la puțul părăsit, unde se coceau primele mure, după iarba fiarelor sau ce ne închipuiam noi a fi iarba fiarelor. Rusalin citise într-o carte rufoasă că trebuia s-o culegi pe lună plină și-n miez de noapte. Cam înfricoșați de moroi, cu luna dodoloață bătîndu-ne fețele, strîngeam din cimitir, bolborosind un descîntec din G. Dem. Teodorescu, un braț de... mărarul calului. Firește, nu deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Gabriel Liiceanu - Scrisori către fiul meu, toate cele trei cărți ale Aurorei Liiceanu: Prin perdea, Rendez-vous cu lumea, Patru femei, patru povești. Fata care vinde cărți n-are cumpărători. Pentru a-i trece vremea face diverse calcule pe un caiet rufos. Greu o scoți din povara gândurilor. Aștept vreo zece minute. Nimeni nu este interesat de cărți. Lumea trece impasibilă, molfăind vreun kebab sau vreo clătită..." Sau: „Pe plaja din Mamaia greu dai peste vreun cititor de cărți. Revistele glossy sînt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6130_a_7455]
-
am mai gonit până în Palatine, n-am mai stat noaptea până la unu și dragostea de frate nu ne-a mai învăluit. Benny a mers cu Tom până la lift. Cu hainele făcute zdrențe, Tom părea aruncat la mal după un naufragiu, rufos și agățându-se doar de o scândură. Era fără pantofi și ciorapi, lăsați în birou, împreună cu revistele abandonate, cu portretele copiilor făcute la Kmart și resturile rămase din pantaloni și tricou. - Ce vrei să faci? l-a întrebat Benny. - Tu
Joshua Ferris - Și atunci ne-au terminat by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/6347_a_7672]
-
fost triumfală. Toți i-am ieșit în întâmpinare făcându-i cea mai zgomotoasă primire eroului patruped care se zăpăcise de atâta bucurie și nu știa în ce brațe să sară mai întâi. După mult timp de la întâmplare, câinele acesta maidanez, rufos, dar cu inimă mare, a dispărut definitiv, nu știu din ce pricină; s-o fi înhăitat cu alții, o fi fost săltat într-adevăr de hingheri în duba lor sinistră. A dispărut din viața noastră așa cum a apărut, pe neașteptate
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
care tânăr -îmi sorbii paharul,/ Cinstind în versuri Vinul șl femeia,/ Stropșind balade ca Villon-tâlharul!// Minuni mai mari ca-n Cana-Galileia;/ Molan și votcă ne picau cu carul!/ Venea Magdala de-aprindea scânteia,/ Iar noi, cu chefu-n toi, cinsteam altarul!// Rufoși eram, dar sumbra noastră boată/ De spirit și de-alcool era bogată!// Să fi văzut cum da gornistul din gură/ Sunând asaltu-n glăji spre băutură!/ / ca-n trâmbiță sunam din țoi s’s-auză/ Cu surle Ierihonului la buză!”// în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ar putea fi apropierea scenei de înfruntările din basme, mai ales de imprudentele exerciții de fală, în care, așa cum e subestimată valoarea calului răpciugos, a fratelui mai mic etc., deci a inferiorului, așa e disprețuit un adversar a cărui aparență rufoasă poate-ascunde un nebănuit pericol. E vorba, așadar, de confruntarea a doi eroi, într-un decor de turnir, "la șăs frumos" (în paranteză fie spus, necurățiile din Monastirea Argeșului, de exemplu, se petrec tot pe un mal frumos), o confruntare generică
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
unui medic-maior, Negreanu. Cand superiorul a vrut să-i dicteze o rețetă, Gheorghe și-a cerut scuze că nu știe carte. Dar a invatat repede, era ușor de minte, si mi-l amintesc citind mereu dintr-o Biblie groasă și rufoasa, pe care o ținea închisă cu cheia într-un dulăpior de metal, investit de imaginația mea cu comori de nespus. După armata, nici n-a apucat bine să se bucure de cei trei copii mici pe care îi avea acasă
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
una dintre fete plecase cu un an înaintea lui. La pomană, am luat cheia de pe gâtul sobei, am descuiat dulapul alb și am dat deoparte cutia din metal în care-și ținea ochelarii, medalia de mama eroina a bunicii, Biblia rufoasa de atâta citit, până am ajuns la Țiganiada. Mereu îmi spusese să o citesc, am pus-o în rucsacul meu de școală, asta e tot ce mi-a rămas de la Gheorghe al lui Roiu, din Daia, bunicul meu și soldat-fruntas
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
putea Însă nega că nu fusese sincer interesat de Jurnalul de campanie cu autograful lui Lažecinikov, În clipa În care se aplecase deasupra valizei din piele, În jalnica Încăpere a hotelului „Royal“ (nu cel din centru, celălalt, a cărui emblemă rufoasă o purta parcă În derîdere). „Dar ce va rămîne după noi, domnilor?“ va spune cu acel prilej cu jumătate de gură, ca pentru sine. „Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate“, va striga celălalt. Lista nu era exagerat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din două cămăruțe, iar afară se găsea un mic șopron care slujea de bucătărie. N-avea altă mobilă decât rogojinile pe care le foloseau drept paturi și un balansoar pe verandă. Bananierii cu frunzele lor mari și zdrențuite, ca veșmintele rufoase ale unei împărătese decăzute, creșteau de jur împrejurul casei. Chiar în spatele ei era un avocado, peste tot erau cocotieri care aduceau venituri ținutului. Tatăl Atei plantase crotoni - odogaci - de jur împrejurul proprietății, și aceștia creșteau într-o luxură de culori vesele și strălucitoare. Alcătuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o el o dată în Deșertul trăiește. În orice caz capul, în care s‑a încuibat viermele oribil al talentului literar, e deja afară, sus, și privește în depărtare, peste marea de chiloți vechi, nespălați, mobilă uzată, ziare făcute ferfeniță, cărți rufoase, cutii de detergent îngrămădite una peste alta, cratițe cu resturi de mâncare mucegăită, cratițe cu resturi de mâncare nemucegăită, cești de ceai cu o crustă nedefinită, firmituri de pâine, capete de creion, praf de radieră, rebusuri dezlegate și șosete murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în vreme.. Și racordat la meridianul Europei. Cel puțin al Europei Centrale. De aici, de la fotografia de pe peretele atelierului, pot pleca... negațiile, ne-plăcerile. Iată cîteva: - strada de-acum e-o stradă, cum să-i spun, e-o stradă (pardon) rufoasă; alături de tînărul cu aerul prosper, de întreprinzător, pe carura căruia totul arată nou și bine, pășește grăbit și dezordonat rufosul; discrepanța e izbitoare; comunismul a răvășit o mare parte a populației, sărăcind-o material și sufletește; această mare parte se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]