21,616 matches
-
valoarea de necontestat a întregii poezii a lui Goga și caracterizează tipul de lirism nou pe care-l aduce în evoluția poeziei românești. Volumul cuprinde un număr de 47 de poeme, în cele 126 de pagini. Se deschide cu poezia Rugăciune, socotită ars poetica pentru creația poetului și se închide cu poemul Așteptare, specific creației intime. Vorbeam de caracterul reprezentativ al debutului în volum raportat la întreaga creație poetică a lui Goga. Acesta se recunoaște la cel puțin două nivele de
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
afirmarea specificului poeziei sale, și celălalt, la nivelul noutății pe care o propune Goga în istoria posteminesciană a poeziei românești. Pentru primul aspect, poemele se distribuie în poezie socială, cu puternice accente mesianice și militante, specifice, după istoricii literari, semănătorismului (Rugăciune, Clăcașii, Plugarii, Dascălul, Dăscălița, Casa noastră, Bătrâni), poezie de evocare a locurilor și atmosferei familiale (Oltul, Noi, Lăutarul, În codru, Ruga mamei), poezie de stare și meditație existențială (Departe, Sara, La stână, Așteptare). În toate aceste poezii tematice funcționează aceeași
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
cazul multora s-a constatat, la un moment dat, o evidențiere bruscă și oarecum surprinzătoare a semnelor exterioare ale apartenenței la Islam și o schimbare a stilului de viață anterior, fără ca familiilor să li se pară, însă, ceva dramatic (îndesirea rugăciunilor, mersul la moschei și centre de studiere a Coranului, renunțarea la alcool, călătorii repetate în țări musulmane, adoptarea sporadica a vestimentației caracteristice). În majoritatea covârșitoare a cazurilor nu e vorba de persoane foarte sărace. Mesajul înregistrat înainte de atentatul sinucigaș de către
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a globaltății spațiului, adică a unui aparent paradox, tot așa cum aparent este și paradoxul traseului contemplativ, o "înălțare prin adîncire", o concomitență a scufundării în sine și a ascensiunii către divin, simultaneitate de neconceput în logica obișnuită, dar pe care rugăciunea inimii, în ortodoxie, și dihkr-ul, rugăciunea sufiților, o fac posibilă. Traseul cărții străbate două drumuri importante, unul în continuarea celuilalt. O primă parte a studiului încearcă să înțeleagă, să caute o formulare a unui fapt în esență de neformulat, de
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
aparent paradox, tot așa cum aparent este și paradoxul traseului contemplativ, o "înălțare prin adîncire", o concomitență a scufundării în sine și a ascensiunii către divin, simultaneitate de neconceput în logica obișnuită, dar pe care rugăciunea inimii, în ortodoxie, și dihkr-ul, rugăciunea sufiților, o fac posibilă. Traseul cărții străbate două drumuri importante, unul în continuarea celuilalt. O primă parte a studiului încearcă să înțeleagă, să caute o formulare a unui fapt în esență de neformulat, de neînțeles, pentru că, potrivit tradiției, textelor patristice
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
această cale, raționalistul oricum extrem de tolerant care a fost Șerban Cioculescu se apropie, s-ar părea în chip "scandalos" pentru cei obișnuiți a suspecta transcendența, văzînd-o în ireductibilă opoziție cu o conștiință ce se respectă, de analogia dintre poezie și rugăciune. E o întîmpinare a acelei metafizici estetice căreia i-a dat expresie abatele Bremond (La poésie pure, Prière et poésie, 1926). Reformulînd unele principii scolastice, acesta propunea conceptul unei "poezii pure", ambivalente, imanente și în același timp transcendente poemului. În
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
îi învăluie specificul. Misterul însuși de care poezia e inseparabilă nu l-ar putea lipsi de aura lui sacrală. În discuțiile prilejuite de problema poeziei pure, mai acum zece ani, scrie Șerban Cioculescu, s-a făcut apropierea dintre poezie și rugăciune. Ferindu-ne de identități pripite, vom încuviința însă că starea de poezie e într-adevăr înrudită cu starea de extaz și de har a evlaviei religioase, că interiorizarea lirică se aseamănă cu spovedania. Fără profesie de credință religioasă, poetul care
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
ea însăși. "Speranța" nu-și mai are locul într-un asemenea context decăzut decît în chip convențional, apendice al "cuviinței" demonetizate: "blocuri de case ursuze și afumate/ împodobite cu lujeri de viță uscată// un bețiv rămas într-o rînă/ murmură rugăciuni cere milă/ gunoiului adunat ambiguu// nici o floare nici un fir de iarbă/ menite să zîmbească femeilor extenuate/ care în balcoane sprijinite-n cîrje/ atîrnă rufe sărăcăcioase// aici eternitatea este vomă de cîine melancolic/ de sicriu rămas fără nume// viața e încă
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
unde rămâne zăpada Dumnezeul meu până șI copacul și peștele sunt pătrunși de neastâmpăr. * Vocea ta va fi vocea mea în amărăciune vocea ta care scutură moartea în brazde încremenite care mă distrug o Doamne din noapte și spaimă tropăie rugăciunea mea soarele și luna vocea ta este vocea mea Doamne sunt în tine strivit de chinul meu care-mi aprinde ochii ca să mă ard Dumnezeul meu în focul mâniei tale care-și împlântă ghimpele în creierul meu plin de sânge
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
mâniei tale care-și împlântă ghimpele în creierul meu plin de sânge. * * * Văd Doamne ceea ce trebuie acum să văd dimineața care nu vrea să-mi afle chinul și patul meu în care ninge o Doamne cel care nu-mi vrea rugăciunea și-mi înfulecă tânguirea pe spinarea obositelor stele ogoarelor bogate curților întunecate cel care îmi sapă mormântul cel care mă ucide cu securea o Doamne omul iubește numai securea și nu bea cântecele ca pe sânge și moartea pe colina
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
Voi fi sau nu aleasă? Văzînd cum cad crengi și copaci în calea mea, cum dopurile de mizerie au astupat canalele și scurgerile iar apa învolburată și murdară cucerește, nestingherită, teritorii după teritorii, cum zgomotul furtunii acoperă și nimicește șoaptele rugăciunilor mele, cum aburii se ridică din pămînt și îmbracă clădirile, rămînînd doar firmele luminoase suspendate, ireal, la înălțime, am înțeles că, prea păcătoasă fiind, am să fiu lăsată aici. Întotdeauna mi-a fost frică de apă și de necunoscutul întins
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
oamenii, au o naștere și o moarte legate de un eveniment cosmic. Vorbesc cu prietenul nostru Emil (Bhürer) despre arborele lui zodiacal, nucul, plin de mister, arbore care-mi trezește amintirea familiei mamei mele, peisajul cu nucii noștri, apoi învățarea rugăciunii inimii după felul în care se deschide o nucă, înlăturând toate învelișurile ei, care corespund etapelor învățării respirației cu numele Domnului. Toate astea în timp ce Renè caută sponsori la Tetra Pack pentru publicarea Cărții Fluturilor a fraților Wright. Mai târziu citesc
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
evadând în eternitate. Vreodată este echivalent, aici, cu acea clipă eternă, care constituie oximoronul definitoriu al iubirii. A suferi din dragoste înseamnă a suferi veșnic, pentru că marchează participarea eului la o trăire supraomenească. Iată de ce invocarea morții din final este rugăciunea pe care cel ce iubește o adresează - cui? Dacă nu lui însuși! - pentru a scăpa de acel incredibil dat real vreodată; pentru a se reîntoarce în lipsa de timp izbăvitoare, nemarcată de nici un eveniment - a morții. Vers singular, vers superlativ, Nu
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
Mântuitor e Domnul. Stă de pază - Pe-alesii Săi Îi binecuvântează. 4 1. Raspunde-mi când Te strig ! Fă o minune ! Salveaza-ma din strâmtorări și chin ! Ai milă, când Te chem. Spre Tine vin Cu inima, si gând, si rugăciune... 2. Voi, muritori, cât veți batjocori Mărirea mea ? Răspundeți, câtă vreme Veți Îndrăgi insulte și blesteme, Nimicnicii, minciuni și nerozii ? 3. Atât să știți : că Domnul Își alege Pe-acela care-L teme. Pe acel Ce strigă cu nădejde către
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
acele Ce nasc din grâu, din fructe și din vin. 8. Mă culc si-adorm, pacific și senin, Căci Domnul e tăria casei mele. 5 1. Îndura-Te către cuvântul meu O, Doamne, si alunga-mi disperarea ! 2. Auzi-mi rugăciunea și chemarea, Tu, Împărat, si Domn, si Dumnezeu ! 3. Asculta-mi, Doamne, glasul dimineață, Căci eu din zori Te strig și Te aștept. 4. Tu esti Stăpânul bun și Înțelept, Cel rău În fața Ta si-ascunde față. 5. Cei Îngâmfați
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
Te chem. Scaldându-mi asternutu-n lacrimi grele, 7. Am ochii arși de veghe și de jele, De ură urzitorilor de rele. 8. Plecați, Îndepartati-va, acei Ce ma urâți, nemernici și misei ! Căci Domnul glasul meu l-a auzit, 9. Chemarea, rugăciunea mi-a primit Și iată-mă, prin Domnul, izbăvit ! 10. Sunt risipiți și pier de lângă mine Dușmanii mei, În spaimă și rușine. O, Cel Etern ! Salvarea-i doar la Tine... 7 1. În Tine numai, Dumnezeul meu, M-am bizuit
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
Tartler O traducere de Mircea Ivănescu este oricum un eveniment, dar o traducere din Rilke, de Mircea Ivănescu, poate fi pusă în raft în locul originalului. Mai mare laudă, în mintea mea, nu există. Fiindcă numai un poet adevărat, care înțelege rugăciunea ca pe o deschidere a sinelui, o receptare a neprevăzutului, care a meditat el însuși la moarte și la relația cu Dumnezeu, numai cine a experimentat el însuși dezgolirea de sinele social, politic, egocentric, poate îndrăzni să se apropie de
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
superioară. Războiul sfânt, cu scop misionar, dar și pentru a distruge răul din lume, rău reprezentat de "necredincioșii" întru Alah, este o datorie a oricărui musulman adevărat, dar mai cu seamă a șiiților ismaeliți. La fel de importantă ca și postul ori rugăciunea de cinci ori pe zi. Așa sună "protocoalele" înțelepților șiiți. De ce au fost ele ignorate? Poate printr-o "încremenire în proiectul" antievreiesc, poate pentru că Arabii nu sunt extravertiți ca evreii, secretomania mergând la ei până la cel mai insignifiant detaliu. Anihilați
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
și să lauzi neîncetat pre Dumnezeul cel mare și bun și milostiv și ziditoriul nostru cel înțelept, și zioa și noapte și în tot ceasul și în tot locul". Principalul reazem al domnului, în judecăți, diplomație, războaie etc. este reculegerea rugăciunii (evident, după cum se știe, cartea este impregnată de spirit isihast). Și aici ajungem la una din multele probleme interesante ale Învățăturilor... E vorba oare de un domn cavaler războinic? În primul rînd uciderea de om, indiferent de rasă și religie
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
vedere faptul că universul medieval era unul teocratic - Dumnezeu este creatorul și omul este creatura. Aceleiași ierarhii valorice i se supune, desigur, și esteticul. El nu poate fi "autonom", ci strict subordonat religiosului. Creația "secundă", este rezultatul ascezei, reculegerii și rugăciunii, fiind la rîndul ei o manifestare a puterii divine. Evident că în această viziune originalitatea nu are ce căuta: "Și această să nu le gîndești că le gîndescu eu din capul meu, ci toate le-am aflat în Sfintele Scripturi
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
tradus cartea din slavonă, romanul este fără cusur. De altfel, de la Hasdeu știm că în cazul acestor cărți populare "tălmăcitorul" nu traduce ci realmente prelucrează și transformă. Deși încărcat cu expresiile și formulările cumulative, greoaie ale învățăturilor religioase și ale rugăciunilor, textul păstrează o uimitoare claritate (de altfel, ediția este una de popularizare, "în spiritul și nu în litera originalului" cum ne avertizează autorul) iar uneori surprinde plăcut prin formulări de o frumusețe aparte, care marită reținute. Iată cum vorbește Varlaam
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
El este nezidit, neschimbat, fără trup, nevăzut, nescris, neștiut [...]" (p. 50). Moartea este "despărțirea sufletului de trup [...] iar sufletul nemuritor se duce unde îi va porunci ziditorul, după cum singur și-a pregătit locașul, fiind încă în trup..." (p. 63), iar rugăciunea "împreunarea omului cu Dumnezeu, lucru îngeresc, începătură a veseliei ce va să fie" (p. 151). Găsim în acest roman popular motivele cunoscute din orice basm: setea de cunoaștere a fiului de împărat, sfetnicul cel bun, interdicția, metamorfoza răului, ș.a. Odată ce
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
pentru mai multă întărire"; îl descrie, în plus, și în secțiunea dedicată pleonasmului ca figură retorică: "ca să dea mai multă putere frasului, sau pentru însușirea limbii, una din părțile ei se repetește", ca de exemplu în "ție-ți aducem Dumnezeule rugăciunile noastre". E ceea ce Heliade numește "pleonasm legiuit", arătîndu-se clar favorabil trăsăturii lingvistice, despre care consideră că "face frasul mai cu putere și mai frumos". Acestei judecăți i s-ar putea alătura comentariile la fel de pozitive ale lui Iordache Golescu (Băgări de
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
literară îi reține pornind de la alte criterii decît cele valoric-estetice. Demersul Ioanei Cistelecan ezită între abordarea critică de tip monografic și cea interesată de interpretarea de text. Frumos scrise sînt primele pagini ale cărții, un scurt capitol despre poezie și rugăciune, o încercare de a privi poezia carcerală prin intermediul unei grile interpretative ce se sprijină pe conceptul de poezie pură, pornind de la studiul Abatelui Bremond, și pe distincțìa lui Blaga dintre cunoașterea paradisiacă și cunoașterea luciferică. Dar sînt pagini mai degrabă
Poezie și carceră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14540_a_15865]
-
care cunosc totuși realitatea și știu că în țările comuniste există mii de închisori, de lagăre de concentrare, de azile psihiatrice, le pot spune că, în ciuda "testelor" ce mi s-au aplicat, pacea sufletului meu, care a rămas mereu, prin rugăciune, în legătură cu cerul, n-a fost nicidecum tulburată...Și că, în timp ce înduram cu resemnare torturile fizice, ființa mea spirituală, desprinsă de trup, se bucura în suferință"... În acest sens, cartea a fost scrisă, conform unei expresii a autoarei, ca un "mini-tratat
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]