56 matches
-
faict paour, l’autre joye et liesse. La joye avoir fais moy, haulte Deesse, A qui pecheurs doivent tous recourir, Comblez de foy, sans faincte ne paresse. En ceste foy je vueil vivre et mourir. BALADA CE FĂCU VILLON LA RUGAREA MUMEI SALE CA SĂ SE-NCHINE EA LA MAICA DOMNU’ (1958) Stăpînă-n Cer și-n lumea pămînteana, Împărătița mlaștenii Ghehénii, A dreapta-ți, în sobor fără prihana, Mă-ngăduie părtașă-ntru smerenii. Căci cea din urmă-s eu din toți smerenii. Și mult
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
patima de ascultări pe viu să mă salvezi din rugul rece când mă mai fângi să te descriu din seara nopților un duh albastru am încheiat la butonieră ultima lucire de obosit lucind un astru haide să ne povestim acea rugare din despletita noapte de culcare Referință Bibliografică: PE CERUL GURII TALE-ȚI SCRIU / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2278, Anul VII, 27 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PE CERUL GURII TALE-ŢI SCRIU de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384809_a_386138]
-
unde au privit cum împodobesc copiii lor brazii, au cântat cu lacrimi în ochi... la ușa de rai, la fete de crai, luna-n-crug le-o stat, frumos o plecat. De unde le-aduceți, înapoi le duceți, de la Sfântul Soare, cu mare rugare... Afară, chiar acolo, lumea începea să se schimbe, oamenii începeau să poată să se bucure unii de alții, își dădeau mâna, începeau să se iubească, un pic și nu pentru multă vreme, dar începeau. În amfiteatru pogorâse tocmai duhul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Glăsuiască numai una! Ca să înțeleg și eu. Auzind acele spuse Ieși una mai în față ( Cea care a făcut soborul și-avea mintea mai isteață) Și s-apropie de masă Cu smerită închinare: - Luminate Sfinte Petru, Noi venim cu o rugare, C-am rămas nemăritate, Nimenea nu ne-a pețit Și suntem biete-amărâte Și cu sufletul jelit. - Ce rugare? zise sfântul, Spuneți-o, fără sfială Și de s-o putea, om face-o Fără de vreo târguială. - Păi am vrea, am vrea
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
făcut soborul și-avea mintea mai isteață) Și s-apropie de masă Cu smerită închinare: - Luminate Sfinte Petru, Noi venim cu o rugare, C-am rămas nemăritate, Nimenea nu ne-a pețit Și suntem biete-amărâte Și cu sufletul jelit. - Ce rugare? zise sfântul, Spuneți-o, fără sfială Și de s-o putea, om face-o Fără de vreo târguială. - Păi am vrea, am vrea Prea Sfinte, Spuse ea îmbujorată, Ca să ne pețim bărbații, Într-un an, măcar odată! La această mare vorbă
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
mărturii, ca și atunci când te rogi odată cu Regele David, poezia contemporană, a celor liberi, pălește; în această lumină ea pare o sclifoseală de copii. De multe ori, expresia lirică este foarte apropiată de cea liturgică, în sensul deplin al împreună rugării, slăvirii, mulțumirii lui Dumnezeu, al comuniunii. Însuși Iisus cinează cu cei oropsiți în celulă și, așa cum spune Valeriu Gafencu, În inima robului/ Domnu-și face ieslea Lui/ În noaptea Crăciunului./ (...) Azi Crăciunul s-a mutat/ Din palat la închisoare/ Unde-i
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
veghe de seară. Ajunge, -ngenunche, se roagă în noapte, Prin viscol spre ceruri trimite în șoapte, O rugă spre Domnul să-i ia din povară, Iar paju-l aude și-ndat` se-nfioară, Căci simte cum Prințului vocea-i slăbește Să-i curme rugarea nicicum nu-ndrăznește. Aleargă-nlăuntru să-l caute pe sfetnic Și-l chiamă degrabă cu glas îndoielnic. Pe Prinț îl găsesc cu privirile treze Și mâna întinsă înspre metereze: - Acolo! Spre zare e-un licăr ce crește Și simte curajul din
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
vă spun O poveste minunată De pe-acest meleag străbun, De pe când această lume Avea alt-alcătuire Pe când ceriul și pământul Erau toate-ntr-o unire Și pe când, cu mic cu mare Toți la Domnul se-nchinau Și spre el mereu rugare Și-osanale ridicau. Cică Domnul sfânt (se zice) Într-o undă de-mbunare Le-a dat dracilor pământul Ca să-l aibă în păstrare. Dar procleții, cum li-i firea Plină doar de strâmbătate Puneau oamenii să facă O mulțime de păcate
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
I-a jelit cum se jelește Lacrima șuroi curgea, De huiau de jale munți De durerea ce-o avea. Apoi lângă poarta stânei Creștinește i-a-ngropat Și, lăsând slobodă turma, În cei codri a intrat... ............................ Dragii mei, am o rugare Că poveste n-am sfârșit: Să-mi aduceți o bardacă De vinars c-am obosit Și o țâr’ de-mbucătură Foamea să mi-o ostoiesc Ca povestea, mai departe, Vouă să vi-o povestesc. (va urma) Leonid IACOB Referință Bibliografică
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
decât ca scop în sine. Așadar, Cultura „este cea mai bună mijlocire atunci când îți lipsește nemijlocirea“, suport moral pentru fiul risipitor, a cărui condiție - și dificultate de fiecare clipă - este opțiunea. „Minima moralia este o suspinare, o chemare și o rugare pentru sănătatea morală care-i lipsește încă autorului“ (p. 162). Și lumii în care trăiește ... Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Recenzie de carte: Andrei Pleșu, Minima moralia, ediția a IV a, Editura „Humanitas”, București, 2008, 162 pagini. / Stelian Gomboș : Confluențe Literare
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
fulgi amestecați de vânturi. În casă-i cald, trosnesc butuci Și-n aer se propagă cânturi. E zvoană de la clopoței Și voci de urători prin sat, Venite de la prichindei Care colindă pe-nserat. În seara blândă de Ajun, Ei dau Crăciunului rugare, Ca Anul Nou să fie bun, Pentru a obștii adunare. Se bucură pentru Iisus, Venit cu rația de dreptate, El ne-a adus lumini de sus Și-n suflet sad de bunătate. Cu mere coapte-i dăruiește Măicuța dragă, de la
SEARA DE AJUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369006_a_370335]
-
pe A lui 1. / Nori peste semne. // Explozia inimii în desimea ei / rabdă să se spargă trupul. Gând cu ancoră A, / în zeama gânditoare a creierului. / Credeam că totul vorbește. / A - m-a despărțit de auz. // Templu al cuvântului, A, / rugarea trupurilor noastre fumegânde - / vulturul ți l-am ucis / schimbându-te în lucru. / Gândire devenită strigăt, / înzdrăvenind un mormânt. // A, te-am făcut trup / ca să rămână din trupul meu / după spulberare / A. // Îl opun pe A, mie. / Sufletului meu îl opun
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
-mi să îl sărute; La cap, întins-ai bolta mare, Căci datu-mi-ai Tu gânduri multe. Ce-ai fi fără mine,Doamne? Ai fi nimic! N-ai fi de loc! Căci cine, fără întrupare, Ți-ar ridica-n genunchi rugare Și-ar pune focul în Altar? Când trupul Tău mi-ai daruit, N-ai fost atent! Nu te-ai gândit Că UNA suntem AMÂNDOI? Că nu sunt EU, Că nu ești TU, CI SUNTEM NOI? Referință Bibliografică: Monolog / Elisabeta Silvia
MONOLOG de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357782_a_359111]
-
neîngrijita, Neghina tot crește iar bobul de grîu Se scutura-n locul secatului rîu. Umiliți atîta,trupu’ istovit Pare fără vlaga,TU ne-ai părăsit Întristați am spune în necazu’ nost; -Iisuse reînalță NEAMUL cum a fost. Asta ni-i rugarea,fie în bun ceas Oricine s-auda lacrima din glas, Inima ce plînge,zbuciumul firesc Din suflet strigarea în grăi românesc. Autor:Omu’ de sub cruce Referință Bibliografica: PÎNĂ CÎND... / Radu Botiș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 575, Anul ÎI
PINA CIND... de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357637_a_358966]
-
decembrie 2011 Toate Articolele Autorului BALADĂ . . . Despre iubire au mai scris poeți Chiar Solomon plin de înțelepciune, Luat-a dragostea de la profeți Și a transpus-o în rugăciune. A scris Cântarea-ntre cântări Acele imne închinate iubirii, Adevărate declarații și rugări Ce depășesc puterea-nchipuirii. Iubita lui cea mai frumoasă E denumită simplu ca femeie, Atunci când el o duce acasă Ca pentru el pereche să îi steie. Și nu găsește înalte epitete Decât simplele cuvinte, Din totdeauna au fost fete Și
BALADĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359495_a_360824]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului Spune doamne, dacă ești cât sunt eu de arătare Pe cărările lumești, dă-mi o probă de-ncercare . Că-ntr-o zi m-am lepădat de credința ta cerească Fiindcă nu m-ai ascultat în rugare pământească . Mi-ai luat pasul din picere* cât îngenuncheam la tine Și lumina din vedere mi-ai ascuns-o din privire . Nu te chem nicicând la mine nu mă-nchin la niciun sfânt Doar cuvântu-mi aparține și prin el
CONTROVERSĂ de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340116_a_341445]
-
supremul țel ... Singurul Munte-n lume cu sfânt Hram ... Singurul Munte-n lume cu sfânt Hram E Athosul care sfințește Marea, Ca să ne-aducă nouă îndurarea În ce măsură-nvrednicitu-ne-am Să fim ascultători, exemplu-n neam, Dar mai ales, să întețim rugarea Și de părinții noștri, ascultarea, Curați să fim ca aurul din șteam΄. Oricare orthodox din lumea asta Ar trebui să se învrednicească Spre sfântul Munte ca să afle casta Preasfântă de monahi, să-i agrăiască, Sfat să le ceară spre-a
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
2251 din 28 februarie 2017. Spune doamne, dacă ești cât sunt eu de arătare Pe cărările lumești, dă-mi o probă de-ncercare . Că-ntr-o zi m-am lepădat de credința ta cerească Fiindcă nu m-ai ascultat în rugare pământească . Mi-ai luat pasul din picere* cât îngenuncheam la tine Și lumina din vedere mi-ai ascuns-o din privire . Nu te chem nicicând la mine nu mă-nchin la niciun sfânt Doar cuvântu-mi aparține și prin el
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
așteptări invocând vreo rugăciune . Noaptea dorm cu-ai mei în gând, ... Citește mai mult Spune doamne, dacă eșticât sunt eu de arătarePe cărările lumești,dă-mi o probă de-ncercareCă-ntr-o zi m-am lepădatde credința ta cereascăFiindcă nu m-ai ascultatîn rugare pământeascăMi-ai luat pasul din picere*cât îngenuncheam la tineși lumina din vederemi-ai ascuns-o din privireNu te chem nicicând la minenu mă-nchin la niciun sfântDoar cuvântu-mi aparțineși prin el arăt ce suntAm trecut prin multe stărinici atunci
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
-o mai tare; simțeam că și el mă strânge. “Doamne, dorm sau treaz sunt oare?! Să nu-mi faci vreo bucurie, să cad astăzi din picioare, ziua în amiaza mare,! Ai, te rog, mai ai răbdare (fu a mea mare rugare). Vreau să aflu tot ce știe. Cine e acest copil? Parcă-s eu, mă văd pe mine, lasă-mă să aflu tot, și a mea copilărie, vreau să aflu tot ce știe!” Și îmi spuse, el, sărmanul, că s-a
EXISTĂ MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371164_a_372493]
-
Huiește-n crâng și case risipește, Ba le îneacă rodul din ogor. Privesc tăcuți din dealuri devenite, Refugiu pentru groaznicul diluviu, În fața lor le-a înecat morminte, Cel ce-l știau bătrânul lor Danubiu. Nu-i poartă ură, doar trimit rugare, Să-și strângă caracatița de ape, Din locul trist să poată să coboare Și restul de avut să-l știe-aproape. Vor ridica o nouă locuință, Pe locul vechi, sperând încă o dată, Că după-atât necaz și suferință, Din cer și
UN ALTFEL DE PRIER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348944_a_350273]
-
mai sus unde erau parcele imense binecuvântate de Dumnezeu care abundau de zmeură, mure imense și zemoase, frăguțe, măceșe, porumbe, merișoare și fructe de cătină cu acreala cărora ne strepezeam dinții. Dacă s-ar fi nimerit vreun urs prin acele rugării precis că ar fi întins-o de frică fiind alarmat de teama vandalilor care se apropiau. Rare ori părinții noștri mai conveneau din timp cu pădurarul care le indica de unde să poată tăia pentru toamnă salcâmii necesari întreținerii focurilor de sub
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Trei zile-n șir a bântuit prin neguri, Pe munte rătăcit, mânat de spaimă, Căzut în codrul des, răpus de friguri, Încă e treaz și-o rugă mai îngaimă. - Rugare Ție, Doamne! Trupu-mi lasă, Umbrar să-i fie ramul de stejar. Odihnă dă-mi pe iarba mătăsoasă, S-ajung străjer privind din sfântul car. S-o potoli furtuna și-apoi iele, M-or primeni cu flori de busuioc, Să amiroasă
POVEŞTI ŢESUTE-N CARUL MARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369139_a_370468]
-
sau: "Vai! În van se luptă firea-mi să-nțeleagă a ta fire" (Memento mori). Nu e de așteptat decât ca omul eminescian să simtă tot mai acut distanța așezată între el de divinitate: "Tu nedând vo dezlegare..."; "... Mută / La rugare și la hulă idola de ei făcută / Rămânea ..." (Memento mori). Observația lui I. Bianu 31 ni se pare întemeiată: "... O teamă decisivă din faptul că omul își dă seama de împrejurarea că viața e domeniul întrebărilor neurmate de clarificări; e
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
că-ți seamăn ție, Te-au săpat în munți de piatră, te-au sculptat într-o cutie, Ici erai zidit din stânce, colo-n așchii de lemn sfânt; Ș-apoi vrură ca din chipu-ți să explice toate. Mută La rugare și la hulă idola de ei făcută Rămânea!... Un gând puternic, dar nimic decât un gând." (Memento mori) Tragicul eminescian nu își menajează și nu își alege cititorii: "...E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirei, Dar o picătură
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]