26 matches
-
exprimare muzicală, o ”incantație subtilă”: ”Fulgerul amintirii, ... VI. TOAMNĂ LA VENEȚIA, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. Toamnă în Veneția Îmi aduc aminte de mine De atunci, când dădeam întâietate Pianului, alunecând solfegii Până la rumenirea zorilor... Mi-aduc aminte de tine Alungându-mi gluma ce ucide Muzica sfredelitoare a gândului De flaut. Gând cu gând de vis... De vis și vioară cu vioară, poem De pianină lângă poemul Icoanei din Catedrala Veneției... Mi-aduc aminte
ELISABETA IOSIF by http://confluente.ro/articole/elisabeta_iosif/canal [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
de harpă în Piața San Marco. Sorbeam șampania toamnei venețiene Privind lampa cerului spre care cocorii Se înălțau în chip sinucigaș... Elisabeta IOSIF ... Citește mai mult Toamnă în Venețiaîmi aduc aminte de mineDe atunci, când dădeam întâietatePianului, alunecând solfegiiPână la rumenirea zorilor...Mi-aduc aminte de tineAlungându-mi gluma ce ucideMuzica sfredelitoare a gânduluiDe flaut. Gând cu gând de vis...De vis și vioară cu vioară, poemDe pianină lângă poemulIcoanei din Catedrala Veneției...Mi-aduc aminte de noi, de totCe n-
ELISABETA IOSIF by http://confluente.ro/articole/elisabeta_iosif/canal [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > TOAMNĂ LA VENEȚIA Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Toamnă în Veneția Îmi aduc aminte de mine De atunci, când dădeam întâietate Pianului, alunecând solfegii Până la rumenirea zorilor... Mi-aduc aminte de tine Alungându-mi gluma ce ucide Muzica sfredelitoare a gândului De flaut. Gând cu gând de vis... De vis și vioară cu vioară, poem De pianină lângă poemul Icoanei din Catedrala Veneției... Mi-aduc aminte
TOAMNĂ LA VENEȚIA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1491302864.html [Corola-blog/BlogPost/374568_a_375897]
-
credințele și datinile populare, sub nume diferite, de la o regiune la alta. Spre exemplu, în ceea ce poporul numește „Zburătorul”, acest „mit” fiind scos la lumină de Eminescu prin versuri superbe: „Au mai știu povestitorii/ Ce sunt, oare, zburătorii?/ Vin din rumenirea serii/ Și din fundul sfânt al mării,/ Vin din ploaia cea cu soare/Și din dor de fată mare.” Inspiratul poet sugerează că a existat un timp în care „povestitorii” știau ce sunt „zburătorii”. Aici poate fi o aluzie la
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 by http://confluente.ro/Totul_despre_dragobete_in_an_marian_malciu_1392921724.html [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
a încheia procesul de fierbere). Dacă nu tolerați semințele mici, puneți două lingurițe de chimen într-un tifon, să le puteți scoate ușor din oală la final. Și apropo de final, acesta-i chiar spectaculos. Carnea are gust senzațional datorită rumenirii și datorită folosirii cu măsură a condimentelor (n-ai nevoie de prea multe dacă o stimulezi să elibereze maximum de gust, așa cum se întâmplă în cazul gătirii lente), se dezlipește de pe os de parcă n-ar fi fost vreodată acolo și
Altă zi, alt gulyas. La Crock-pot. by http://www.zilesinopti.ro/articole/12532/alta-zi-alt-gulyas-la-crock-pot [Corola-blog/BlogPost/100123_a_101415]
-
credințele și datinile populare, sub nume diferite, de la o regiune la alta. Spre exemplu, în ceea ce poporul numește „Zburătorul”, acest „mit” fiind scos la lumină de Eminescu prin versuri superbe: „Au mai știu povestitorii/ Ce sunt, oare, zburătorii?/ Vin din rumenirea serii/ Și din fundul sfânt al mării,/ Vin din ploaia cea cu soare/ Și din dor de fată mare.” Inspiratul poet sugerează că a existat un timp în care „povestitorii” știau ce sunt „zburătorii”. Aici poate fi o aluzie la
TOTUL DESPRE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Totul_despre_dragobete_marian_malciu_1329992509.html [Corola-blog/BlogPost/357959_a_359288]
-
pe sub florile ce-atârnă de pe ram.“ Analogiile cu poemul eminescian sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Uimirea naiv-adolescentină, cu poza „cavalerească” de rigoare („ești limpede-n suflare și proaspătă ca-n ploscă / (mă crezi) În vine-ți circuli un sînge superior”) se Întîlnește cu gesticulația rafinat-senzuală, de CÎntare a cîntărilor, dintr-o strofă ca aceasta: În rumenire glasul sporește ca o jimblă urcă de-aici pe scara din sîngele meu scump cînd te primesc cu mierea din pleoape și pe limbă și te Închei sub coaste cu degetul ca bumb. O „regulă” este Însă greu de găsit
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pe sub florile ce-atârnă de pe ram.“ Analogiile cu poemul eminescian sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
orez decorticat, sărac În enzime, vitamine și oligoelemente. O altă dovadă a efectului negativ produs de alimentația greșită este ilustrată de frecvența mare a cancerului de colon la populația din Tirol unde se consumă multă slănină afumată sau prăjită până la rumenire și udată din belșug cu rachiuri tari. La aceleași concluzii au ajuns și nutriționiștii americani care corelează frecvența cancerului cu consumul de grăsimi animale și carne de porc, constatat la negrii din S.U.A. și la polonezii din Europa. Se pare
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
orez decorticat, sărac În enzime, vitamine și oligoelemente. O altă dovadă a efectului negativ produs de alimentația greșită este ilustrată de frecvența mare a cancerului de colon la populația din Tirol unde se consumă multă slănină afumată sau prăjită până la rumenire și udată din belșug cu rachiuri tari. La aceleași concluzii au ajuns și nutriționiștii americani care corelează frecvența cancerului cu consumul de grăsimi animale și carne de porc, constatat la negrii din S.U.A. și la polonezii din Europa. Se pare
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
a fiert și se adaugă apă fierbinte. Se lasă să fiărba circa 2 ore, se ia spumă și se adaugă sarea la sfârșitul fierberii. Separat,ceapă se curăță, se spală, se taie mărunt și se rumenește în ulei încins. După rumenire, ceapă se stinge cu pastă de tomate, se adaugă cimbrul, foaia de dafin și usturoiul curățat și tocat mărunt. Peste acest sos se adugă fasolea și se mai fierbe încă 30 min. Iahnia se servește cu pătrunjel tocat mărunt deasupra
Plante Aromatice și Bucătăria specific Moldovenească by Marinescu Magda, Ţibulca Eugenia [Corola-publishinghouse/Science/91519_a_92392]
-
curtea, și turnul a fost împodobit cu iederă și cu hamei înflorit, împletite cu ramuri de arin și de dafin. La bucătărie nu mai făceau față cu jumulitul de fulgi și de piele, cu tăiatul cărnii, datul în clocot și rumenirea ei la proțap; aerul era pătruns de mirodeniile obișnuite la sărbători. Faroald a poruncit să fie puse la răcit în apa râului cinci amfore din vinul cel mai bun. Toți și-au pus hainele cele mai frumoase și, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Uimirea naiv-adolescentină, cu poza „cavalerească” de rigoare („ești limpede-n suflare și proaspătă ca-n ploscă / (mă crezi) în vine-ți circuli un sânge superior”) se întâlnește cu gesticulația rafinat-senzuală, de Cântare a cântărilor, dintr-o strofă ca aceasta: în rumenire glasul sporește ca o jimblă urcă de-aici pe scara din sângele meu scump când te primesc cu mierea din pleoape și pe limbă și te închei sub coaste cu degetul ca bumb. O „regulă” este însă greu de găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
uitîndu-se în jos, În ape... Iar pin crenge de-un verde-adînc de jale S-oglindă-n ap-albastră de aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Pe-a stâncilor lungi colțuri apusul se coboară; Stau aurite-n aer... și-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării încrețire... Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine Acoperite numai cu flori și cu poiene Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure... și-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în jos... În ape... Iar prin crenge de-un verde-adînc, de jale, S-oglindă-n ap-albastră mari de-aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Ș-a stâncilor lungi colțuri'n-apunerea solară Stau aurite-n aer - Ș-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării sântă fire, Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine, Acoperite numai de flori și de pomene Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
te prefaci Când îți zic că el îți place Și că [tu] demult îl placi. Voi jucați în comedie Rolul vostru de-nțelept, Dar de ce unul la altul Vă uitați atât de drept? De ce, când pe neașteptate El sosește uneori, Rumenirea face locul Unei gingașe palori. Și privești cu ochi nesiguri, Sânul crește făr' să vrei, Dar vă stingeți după-olaltă... Comedie, dragii mei... Parcă-l văd cum vine ice, Șede-n veci pe-același jeț Și la tine își îndreaptă Ochii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi o problemă să dau o fugă la salonul Bergdorf. Mi-am petrecut a doua zi - ziua petrecerii de la Muffy - reconfirmând tot ceea ce contramandase mama. Asta a fost până peste poate de traumatizant, fiindcă n-am avut timp de-o rumenire artificială sau machiaj sau altceva, iar îngrijorarea pentru toate cele mi s-a strecurat adânc în creier și m-a făcut să arăt mai palidă decât un aranjament cu crini exotici. Nu conta decât ca Zach să nu afle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lunei, a oglinzilor de râu Nu-i ca noaptea cea mocnită și pustie din sicriu; {EminescuOpI 83} Și din când în când vărsate, mândru lacrimile-ți șed, Dar de seci întreg izvorul, atunci cum o să te văd? Prin ei curge rumenirea, mândră ca de trandafiri, Și zăpada viorie din obrajii tăi subțiri - Apoi noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie, Ce ușor se mistuește prin plânsorile pustie... Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nalță din călcâie să-ți ajungă pân-la gură, Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură, {EminescuOpI 160} Ce n-o are decât numai sufletul unei femei... Câtă fericire crezi tu c-ai găsi în brațul ei! Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea din obraji - Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tânăr ca un paj - Și adânc privind în ochii-i, ți-ar părea cum că înveți Cum vieața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț. Și, înveninat de-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
jos În ape... Iar prin crenge de-un verde-adînc de jale Se-oglindă-n apa-albastră de aur portocale, {EminescuOpIV 307} Și parcă glas de clopot înfiorează sara; Pe-a stâncilor lungi colțuri apusul se coboară, 305Stau aurite-n aer... și-a serii rumenire Se-apleacă și-nroșește a mării încrețire Și insulele mândre și de dumbrave pline Par sarcofage nalte plutind pe-unde senine, Acoperite numai cu flori și cu poiene 310Urieșești... Acuma se-nchid a serei gene, Apele devin sure... și-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îți zic că el îți place Și că tu de mult îi placi. Voi jucați în comedie Rolul vostru de-nțelept, Dar de ce unul la altul Vă uitați atât de drept? {EminescuOpIV 525} De ce, când pe neașteptate El sosește uneori, Rumenirea face locul Unei gingașe palori; Și privești cu ochi nesiguri, Sânul crește făr-să vrei? Dar vă stingeți după-olaltă... Comedie, dragii mei... Parcă-l văd cum vine ice, Șede-n veci pe-acelaș jeț Și la tine își îndreaptă Ochii negri și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atunci să fiarbă În untură și vin din belșug, turnat În reprize egale, Împreună cu verdețuri proaspete potrivite de bunica Ileana, cu o anume știință. Când cel care „a fost un curcan bun” dădu semene că-l tenteză și faza de rumenire, mâinele Îndemânatice ale celor două gospodine au completat golurile anume lăsate În cele două tăvi mari cu proaspeții bureți de pădure, selectați de „profesioniști”, foarte bine curățați și spălați “niapărat În șăpti api” - așa comandase bunica. Pentru ca minunăția gastronomică să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
moare. Ochi izvoare de lumine, Cu mâni albe, lungi și fine Și cu degetele trase, Subțirele, de crăiasă Și buzele subțirele De-mi zâmbea - ntristat cu ele. Au mai știu povestitorii ll0 {EminescuOpVI 111} Ce sunt, oare, zburătorii? Vin din rumenirea serii Și din fundul sfânt al mării, Vin din ploaia cea cu soare Și din dor de fată mare. Iară umbra norilor Calea sburătorilor, Căci îi vede Cine-i crede, Le năzare La oricare L-a chemat din noaptea mare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de contrast. Este, s-a putut constata cu ușurință, albul, bălaiul. O metamorfoză plăcută se petrece sub ochiul celui ce intră În spațiul inocenței: albul se rumenește, fata dalbă se roșește „plăcut, ușor” (N-aude, n-avede, n-a Greul Pămîntului). Rumenirea nu trebuie, așadar, să fie prea puternică. Ca să rămînă În nota inocenței, trebuie să fie ușoară, plăcută, rareori fața se Împurpură („la aceste vorbe, pe frumoasa-i față / purpura-n ivoriu noată, se răsfață / rîură senin”): numai În momente de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]