344 matches
-
de mână și arcul, astfel Încât nimeni să nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care mă urmăreau. Se lipiseră de niște vânători de pripas, care Își părăsiseră pământurile de unii singuri, astfel Încât ai fi zis că Runa și Enkim porniseră la drum cu vrăjmașii mei de la bun Început. Ajunseseră la capătul tuturor pământurilor odată cu cei din fruntea mulțimilor conduse de Scept și, acolo, avură pentru prima oară bănuiala că blestematul ăla de Scept afla fără Întârziere orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
conduse de Scept și, acolo, avură pentru prima oară bănuiala că blestematul ăla de Scept afla fără Întârziere orice făceam, deoarece poruncise să treacă Marea cea mare, fără să stea o clipă pe gânduri. Pe vremea aceea Însă, Enkim și Runa nu credeau decât că Scept avea niște iscoade foarte dibace, care Îi spuneau ce și cum făcea Krog și pe unde o luase. Ajunseseră și ei pe puntea de gheață și porniseră pe drumul lung, văzuseră și ei că soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zis că Logon trebuia să pună la cale ceva pentru noaptea În care avea să nască Nunatuk, și a trimis alte iscoade ca să-l Întâlnească pe ticălosul ăla de fiu al lui Minos. N-am avut ce să fac. Pe Runa am lăsat-o cu Unu, alături de răzvrătiți, iar eu am luat urma iscoadelor. Era trecut de crucea nopții când l-au găsit pe Logon care aștepta, liniștit, În pădure. Blestematul le-a zis că Nunatuk avea dureri din ce În ce mai des. Iscoadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
despre cine era vorba, așa că i-a ales pe cei mai puternici dintre vânătorii lor și i-a trimis Încoace, cu poruncă să nu iasă din vorba lui Logon. Nu mai aveam loc de dat Înapoi. I-am luat pe Runa și pe Unu din tabăra răzvrătiților și ne-am grăbit să venim Încoace, În pădurea de lângă sat. De acum, eram În mâinile Tatălui și totul avea să se petreacă după cum Înnădise el firele. Între timp, sosiseră și vânătorii lui Scept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pus pe așteptat. Noi, În preajma lor! Kikil, ca un coțcar ce este, se făcea că nu știe nimic și vâna prin jurul iscoadelor lui Scept, râzând ca prostul. Atunci, i-am spus că vreau să ne ducă, pe mine și pe Runa, În sat, În preajma casei În care dormi tu, iar el așa a făcut. A mai pus niște mărunței de-ai lui să-i pândească pe vânătorii cu coarne de cerb, ca să ne dea de știre când vin Încoace, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lor spuneau că, odată și odată, caii aceia aveau să fie tovarășii oamenilor În niște nemaipomenite lupte de sânge care, cine știe de ce, erau așteptate de toți. Vorbeau de alte lupte, Însă, nu de cea pusă la cale de noi. Runa se apropie și-l trase pe fiu-său deoparte. Unu se apucă să cârâie și să dea din picioare. - Unu v’ea la Ma’ea și Omăt! Unu v’ea ‘apte cu Ma’ea și Omăt. Of, of! Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de la țâța mumă-sii. Se lăsă să alunece pe iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse mânuța spre țâța pe care o lăsase să atârne, mare și grea, Încă doldora de lapte. Runa nu era la fel de lăptoasă precum femeia mea, iar amărâtul ăla de Unu venea mereu să cerșească la Nunatuk. Nunatuk, of, of... Nici că mai știam ce dorisem de la Siloa. Cum fusese și de ce fusese. De ce-mi păruse rău când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
altele, până se face Marea cea mare. I-am spus lui Enkim ce vroiam de la om și de la femeie. El a căscat ochii și a râs. Dar a zis: - Dă legământul ăsta tuturor, măi Krog, că și mie Îmi convine. Runa Îmi ajunge ca nici o alta. Dar, află că unii o să se supere pe legământul tău! - chicoti el. Am lăsat pruncii În grija lui Nunatuk și ne-am dus spre satul ridicat de ai noștri. Alesesem un loc de popas frumos-frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spinare. Ne-am ridicat amândoi - nu mai eram la fel de sprinteni ca la Început. Ne clătinam pe picioare, nădușisem ca niște porci și sângeram. Răsuflând grăbit, căutam amândoi ceva sulițe sau topoare, sau măcar pietroaie când, deodată am zărit-o pe Runa: era undeva În spatele lui Scept și Își ațintea arcul spre el. Trase de coardă, gata-gata să slobozească săgeata: - Nu! Nuuuu! - i-am strigat. Nu cu arcul ăla blestemat! Cum să mă asculte? Cum? Nemernicul de Scept Îl omorâse pe Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vreme pe gânduri. Apoi: - Și să-i caute și leșul lui Scept! Are și el prunci, ceva? Barra ridică din umeri. Nu știa. - Află, și dacă are, adu-i și pe ei aci. O să aibă grijă de ei Nunatuk și Runa. Hei, dar nu-l văd pe Kikil... Unde e Kikil? - Măi Krog, măi... Începu Barra. Au murit mulți de-ai noștri. Kikil și Tek sunt de-acum În brațele Umbrei. - Kikil și Tek. Da. Și Enkim. Am luat-o prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Barra după o vreme. Abia atunci am părăsit vatra din mijlocul satului și m-am dus la casa mea și a lui Enkim. Femeia mea Îi alăpta pe Marea și pe Omăt, În timp ce micuțul Unu se tot vâra Între ei. Runa stătea Într-un colț și Își Încorda arcul, de parcă se gătea de mers la vânătoare. - Tata? - se Întoarse Unu, cu ochi sclipitori, când Îmi auzi pașii. Se posomorî preț de câteva clipe, după care uită tot și se urcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
chiar superioară scrisului, însă acesta rămâne un exercițiu redutabil de divinație. Orice semn scris devine un mesaj pe care numai druidul poate să-l interpreteze cum se cuvine. Unele poeme arată că cel care a dezvăluit unele secrete privind descifrarea runelor este însuși zeul Odin. Fiecare semn runic nu înseamnă un sunet, așa cum se întâmplă în scrierile noastre, ci o idee. Druizii gândeau divinația ca pe o formă de cunoaștere și o puneau în legătură directă cu scrierea. Dovadă este faptul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de texte, introducere și note de Jean Chiriac, București, AROPA, 1999. JUNG, Carl Gustav, Psihologia fenomenelor oculte, traducere de Dana Verescu, București, Ed. Trei, 2004. KLIGMAN, Gail, Nunta mortului. Ritual, poetică și cultură populară în Transilvania, traducere de Mircea Boari, Runa Petringenaru, Georgiana Fârnoagă, West Paul Barbu, Iași, Ed. Polirom, 1998. KUHN, Thomas, Structura revoluțiilor științifice, București, Ed. Humanitas, 1999. LABORIT, H., L'agressivité détournée, Paris, Editions 10/18, 1970. LACROIX, B., SIMARD, J. (coord.), Religion populaire, religion de clercs?, Québec
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Hubert, Teoria generală a magiei, ed. cit. 211 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, ed. cit. 212 Ibidem, pp. 164-165. 213 Ibidem, p. 166. 214 Gail Kligman, Nunta mortului. Ritual, poetică și cultură populară în Transilvania, traducere Mircea Boari, Runa Petringenaru, Georgiana Fârnoagă, West Paul Barbu, Iași, Ed. Polirom, 1998. 215 Robert Muchembled, op. cit., p. 277. 216 Dominique Camus, Puteri și practici vrăjitorești. Anchetă asupra practicilor actuale de vrăjitorie, ed. cit.. 217 Ibidem, p. 85. Autorul face o serie de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Regat, Republică Populară (1944-1947), București, Editura Humanitas. Frankel, Max (2004), High noon in the Cold War. Kennedy, Khruschev, and the Cuban missile crisis, New York, Ballantine Books. Frei, Norbert (2007), Statul Führerului. Regimul național-socialist, 1933-1945, traducere de Irina Cristea, București, Editura Runa. Friedrich, Carl, Brzezinski, Zbigniew (1956), Totalitarian dictatorship an autocracy, Cambridge, Harvard University Press. Frondizi, Arturo (1976), "Noua ordine economică internațională. Experiența României", în Concepția președintelui Nicolae Ceaușescu despre noua ordine economică internațională, București, Editura Politică, pp. 39-48. Frunză, Victor (1990
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lui Odin, eu Însumi pentru mine Însumi, sub acel arbore despre care nu știe nimeni din ce rădăcini se naște. Nimeni nu mi-a dat pâine, nici cupă din care să beau; 139 eu am privit În jos: am cules runele, le-am luat Îndurerat: și jos am căzut de acolo. Nouă cântece magice am Învățat de la vestitul fiu 140 al lui Bolthorxe "Bolthor", tatăl lui Bestlaxe "Bestla", și am băut sorbit prețiosul mied, adus de Odherirxe "Odherir". Astfel am Început
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
l'emploi de la majuscule. [...] noaptea să-mi ajute Luna pan' la tine să ajung. (Cântec în noapte) (Blaga, 2010 : 381) A dormit o noapte-n Luna? S-a născut din scrum de urna? (Lângă un fluture) (Blaga, 2010 : 390) Iubita Runa, draga mea, n-am fi crezut că într-o zi această cu putință ar fi: c-un strigat să atingem Luna. [...] Ce fericire ai dori să ne-o strigam în zare, Runa? Alege țipatul ce-i vrednic să ni-l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
urna? (Lângă un fluture) (Blaga, 2010 : 390) Iubita Runa, draga mea, n-am fi crezut că într-o zi această cu putință ar fi: c-un strigat să atingem Luna. [...] Ce fericire ai dori să ne-o strigam în zare, Runa? Alege țipatul ce-i vrednic să ni-l întoarcă-n noapte Luna. (Madrigal) (Blaga, 2010 : 460) [...] que la Lune me porte secours pour que j'arrive à ta demeure. (Chanson dans la nuit) (Miclău, 1978 : 515) A-t-il dormi sous la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Stolojan, 1992 : 57) Avec leș mots éteints dans mă bouche j'ai chanté et je chante encore le grand passage [...]. (Biographie) (Villard, 2010 : 11) Nous analysons leș versions de traduction du titre În marea trecere dans le deuxième sous-chapitre. " Semnul ", " runa " Le discours poétique de Blaga se caractérise, selon Paul Miclău, par " l'utilisation raffinée de tout un système de signes "1555. Le signe est appelé et nommé dans cette œuvre : on n'est pas étonné de découvrir des poèmes qui
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]