34 matches
-
de pe țărmul Mediteranei, în timp ce salvamarii litoralului pustiu îi invidiază pe nordici pentru eventualitatea unei strașnice bătăi cu zăpadă. Orășenii se-ntreabă nostalgici ”oú sont les neiges d´antant” , blestemând atotprezenta zloată citadină. Cei de pe sate, în schimb, se satură de ruralism și întreprind călătorii cu dare de mână pe la târgurile de Crăciun sau pe la spectacolele sofisticate de revistă, cultivând în mod excepțional gustul pentru frumos în locul eternului pământ arabil. Avalanșei Zilelor Naționale, care se succed ritmic în octombrie și noiembrie (Austria
CÂND EUROPA HIBERNEAZĂ... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1481320612.html [Corola-blog/BlogPost/362588_a_363917]
-
1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor moderniști și avangardiști. "Contimporanul" a mobilizat revolta iconoclastă a tinerimii, lovind în tabu-urile burgheze, în platitudinea distins-academică și în modelele "frumosului" mistificator, încărcat de prejudecăți naționaliste și de un ruralism agresiv. Alături de colaborarea scriitorilor români, printre care se pot menționa Barbu Fundoianu, Ilarie Voronca și Ion Barbu, editorul Vinea a mai găzduit texte ale autorilor de pe diverse meridiane (Paul Éluard, Philippe Souppault, Robert Musil, Joyce Trake, Kassak Lajos și alții
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
cele din urmă în Franța. Participă la editarea revistelor „Luceafărul” (1948-1949) și „Uniunea română” (1948-1950). Poetul H., autor a două volume de versuri - Basmul celor patru zodii (1926) și Cartea cu lumină (1926) -, cultivă o poezie bucolică apropiată de viziunea ruralismului gândirist, de cea a lui Ion Pillat îndeosebi, cum au observat criticii chiar la debut, deși nota caracteristică a bucolismului său are o substanțială dimensiune de extracție clasică, mai ales latină. Împreună cu Ion Pillat a tradus Poezii alese din Francis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
totuși în câteva poezii - Bisericuța de la noi din sat, Clopotul, Fapta, Din sufletul satului -, în care sunt relevate spiritul comunitar, puritatea morală, pioșenia, echilibrul - toate definind un mod de viață. Mai mult decât în asemenea vederi luate cam de sus, ruralismul poetului constă în vâna folclorică a inspirației, în piesele scrise în spirit și vers popular, în special cântece, balade, doine, descântece, care păstrează un aer de autenticitate, de simplitate și prospețime. Referiri la motivația, natura și sensul poeziei apar, implicit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
lui deosebit de simțitoare. Și cu toate acestea nu se va putea pomeni marea înflorire de talente de acum douăzeci de ani fără a-l numi pe dânsul”. E. Lovinescu era, printr-o formulă lapidară, și mai tranșant: „G. Săpunaru reprezintă ruralismul integral”. Lirica lui S. celebrează figuri ale satului (Învățătorul, Secerătorul, Ciobănița, Bunica), reface imagini rustice (Tablou de iarnă, La muncă), evocă figuri de justițiari (Trei fârtați), apelează la motive de basm (Din vremea veche, Moartea spătarului) și la motive istorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289488_a_290817]
-
70 ar fi putut avea un puternic efect de descurajare a literaturii simpliste ce apărea în acea perioadă. Interzicerea a provocat o modificare radicală și în concepția scriitorului. Convins că maniera lui narativă nu are nici o șansă, el acceptă formula ruralismului - orientare stilistică ce va anima în anii ’60-’80 tradițiile sămănătoriste în spațiul basarabean. Narațiunea romanului Acasă (1976) începe prin anul 1932 și sfârșește pe la mijlocul anilor ’70. Autorul, constrâns de ideologia sistemului totalitar, s-a văzut nevoit să împingă pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
exaltă sentimentul existenței în natură și în istorie într-o dispoziție optimistă, cam convențional jubilatorie. Natura, freamătul tainic al peisajului agrest, germinația vegetalului sunt învestite ca miracol și conectate la noimele omenescului. V. arborează nu o dată mărcile unui patriotism și ruralism programatic. Textele sunt colorate de imagini luminoase sau evocatoare, uneori pregnante, în maniera lui Lucian Blaga („Pârâul miroase-a trup de ursoaică/ Umblând cu puii în amurg”), adesea arhitecturate în tablouri reverberând sugestiv („În cumpăna nopții/satul ținând luna în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
când ultimul cocor/brăzdează câmpia difuză,/peste arborii plângători ai apelor,/se aud - și eu aud - toate căruțele Moldovei;/ De la Dunăre urcă, prin grâul țării/și altele, și altele dinaintea lor,/sună pământul dinăuntru/și dinafara caselor...”. Nu e un ruralism decorativ, convențional-feeric ori un paseism inert, de o duioșie minoră; poetul celebrează satul și rânduielile sale, dar în imagini mai degrabă stranii, armonios-bizare și difuz incomode, uneori cvasichagalliene, moderat dramatice, cuprinse vag de o angoasă domolită în fața „marii treceri”. Încă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
M. Gorki” din Moscova (1975-1977). A fost redactor la Enciclopedia Moldovenească și la revista „Columna”, secretar al Filialei Moldova a organizației mondiale a scriitorilor (PEN-Club). În volumele Ispita înfloririi (1970) și Culegători în amurg (1976), B. cultivă o specie de ruralism naturalist, înrudit cu al lui Ilarie Voronca și intrat într-o organică simbioză cu intelectualismul, care este mai mult unul de atmosferă reflexivă, de „impresie”. Scrie nuvele și piese de teatru (Primăvara în doi, 1988, Întoarcerea lui Traian, 1990), inspirate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285950_a_287279]
-
În plan politico-geografic acest fenomen se traduce prin existența unei mari densități de unități administrativ-teritoriale de mici dimensiuni în ariile puternic urbanizate, comparativ numărul redus de unități administrativ-teritoriale, dar cu suprafețe mari, de pe întinderile deșertice interioare. Evoluția generală descendentă a ruralismului se datorează acțiunii cumulate a mai multor factori, între care repartiția inegală a fondului funciar agricolși rezultatelor mediocre ale reformelor agrare întreprinse,scăderea ponderii nomazilor ca urmare a sedentarizării pe lângă marile orașe, starea de insecuritate datorată clivajelor socio-confesionale și tensiunilor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
marile orașe, starea de insecuritate datorată clivajelor socio-confesionale și tensiunilor intercomunitare. Repartiția inegală a fondului funciar agrar a fost una din principalele racile care a grevat dezvoltarea și modernizarea vieții socio economice rurale în secolele XIX - XX, determinând totodată menținerea ruralismului la cote ridicate (peste două treimi) până în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Condiția proprietății funciare a fost elementul primordial în evoluția ruralității arabe și a raporturilor rural/urban. Practic, marea proprietate seniorială a fost constituită în timpul stăpânirii
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
naveta a devenit atât de scumpă, încât foarte puțini și-o mai pot permite. Având în vedere structura populației active pe cele trei mari sectoare economice ( industrie-construcții, agricultură - silvicultură,servicii) se poate spune că în prezent, în zona dominată de ruralism a comunei Șipote populația activă majoritară lucrează în sectorul primar ( agricultură-82%), sectoarele secundar și terțiar fiind slab reprezentate (servicii-12,3 % și industrie -1,4 % Comparativ cu perioada de dinainte de 1989 se constată o reducere a ponderii populației active ocupate în
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
în poezie. Debutează cu versuri în suplimentul literar al ziarului clujean „Lupta Ardealului” (1949), iar editorial, cu volumul Drumuri, apărut în 1954. În istoria poeziei ardelenești de după al doilea război mondial, G. reprezintă explicit fenomenul desprinderii de tradiția sămănătoristă a ruralismului și orientarea spre modernismul de esență citadină. În intervalul unui deceniu, metamorfoza poetului e spectaculoasă, atât în modul de înțelegere a poeticului, cât și la nivelul constituirii imaginarului. Primele două plachete, Drumuri și Zilele care cântă (1957), conțin aproape integral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
suficiențe și inerții. Acceptând obedient canonul, el făcea totuși dovada că își cunoștea destul de bine disponibilitățile și natura artistică. Sensibilitatea lui nu își putea afla o expresie pe măsură decât în registrul unei poezii apte să-i preia nu doar ruralismul, ci și să răspundă unui anume spirit mimetic, ce îi era structural. Apropriindu-și motive, ritmuri și imagini caracteristice unui climat literar pe care își puseseră amprenta V. Alecsandri, G. Coșbuc, O. Goga, St. O. Iosif, M. va căuta să le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
ce se adresa mai ales cititorului simplu. Atractivă prin tematică și realizare artistică, această literatură era totodată și accesibilă, dar nu în dauna calității și nici prin apelul la mijloace ieftine, de foileton senzațional, sau prin excesul de dacism, de ruralism, de „romantică a ciobăniei”, care caracterizează unele texte tipărite în alte periodice. T. a făcut astfel operă de educație artistică, stimulând gustul pentru lectură, trezind interesul pentru activitatea literară și promovând scrierile originale, în spiritul unei tradiții ilustrate de „Gazeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
epic. A debutat (sub un moto din Mateiu I. Caragiale) cu volumul Țara de lut sau Scrisorile blândului și însinguratului Sergiu Adam către mult prea iubita lui soață, Doamna Otilia, apărut în 1971. Sunt aici versuri sensibile, evocări serafizate de ruralism pictural, dar cu filiație bacoviană („ninge pe vechi catedrale”,/ „soarele curge peste vârfuri de plopi”) și nu fără ceva urme din linia Nicolae Labiș - Ioan Alexandru („Oh, lerui-ler, într-o noapte ca asta/ când stelele umblă buimace pe jos/ fratele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
ille..." în proza episcopului de Mondoñedo, legat de literatura română prin aceea că o operă a sa "a devenit Ceasornicul domnilor al lui Nicolae Costin": Francesco Antonio de Guevara. "Prin Menosprecio de corte y alabanza de aldea, Guevara profesează un ruralism și o oroare de viața citadină, care, atunci, în plină Renaștere, sînt semnul unui romantism blînd, în limitele clasicismului, caracterizat printr-o ușoară mizantropie și prin setea de liniște. Cartea, care face satira vieții de la oraș, ridică satului un imn
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dorurile, visul, tristețea fiind legate de anumite stări, care nu devin întotdeauna stări poetice. Uitată azi cu desăvârșire, desconsiderată în perioada interbelică, dintre criticii importanți U. este menționată doar de E. Lovinescu, pentru „sonurile fluide, cele mai multe în ton popular, fără ruralism însă”. SCRIERI : Sub plopi, Craiova, [1921]. Repere bibliografice: T.R., „Sub plopi”, R, 1921, 8; V.C. „Sub plopi”, „Lamura”, 1921, 12; I.U. Soricu, Ada Umbră, R, 1929, 10; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 231-232; Iorga, Ist. lit. cont. (1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
Steaua”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „România Mare” etc. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979) pentru volumul Poemele câmpiei. Debutează în „Luceafărul” (1964), iar editorial cu volumul Câmpia eternă (1968), unde se remarcă printr-un spirit vizionar, printr-un „ruralism dilatat până la dimensiuni universale” (Gh. Grigurcu) sau cosmice (Costin Tuchilă). Simbolul câmpiei revine și în poemele altor volume, în jurul lui constituindu-se de la început o structură lirică originală, care rămâne constantă în multe din volumele următoare, nuanțându-se și precizându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
fost uitat pentru că tu confuzi Călușul cu Divina Comedie (...). Căci nu e totuna localismul lui Moromete extraodinar pentru că e tipic , cu acela al lui Aschenbach: le desparte oceanul izolării și vai! al mândriei nătânge față de această izolare: cam asta înseamnă ruralism". Gelu Ionescu simte nevoia să-și contureze cât mai exact vocația prieteniei (prieteni români și evrei), profilul etic și politic (centru-stânga, democratic și anticomunist), garant al coerenței unei vieți ce s-a străduit să se elibereze de variile complexe ale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
prea puțin a vremurilor toate, Rugină nefolositoare Sufletelor viitoare, Te văd în timpuri foarte-apropiate Zăcînd printre unelte demodate, Mașină cu-ntrebuințări uitate...” (Promontoriu). Refuzul modernității se întinde, de exemplu, și asupra orașului, produs tipic al secolului XX. Mai departe de ruralism decît oricare alt poet român, Philippide detesta în egală măsură mica așezare și marele oraș; Parisul, vis al românilor timp de un secol și ceva, îi apărea lui Philippide ca un oraș-iad (după formula lui Macedonski), în poemul autobiografic Cîntec
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
factură "socialistă", de pînă în 1965, să recunoaștem că mentalitatea naționalistă a proliferat, la rîndul său, inclusiv în scrierile unor autori prețuiți, de la Marin Preda (veteran al celebrării colectivizării agriculturii) și Constantin Țoiu la Ion Gheorghe și Ioan Alexandru. Un "ruralism" excesiv, indus pe filieră ideologică, ne face și azi a-l supraprețui pe autorul Moromeților, în dauna, bunăoară, a unor Radu Petrescu sau Ion D. Sîrbu, a-i situa pe expresioniștii-țărani, precum Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț deasupra unor
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
subsemnatului, că șaizeciștii îmbrățișați inițial s-au lăsat adesea în voia unei emisii textuale ample, lipsite de rigorile unei zăgăzuiri, ale unui autocontrol ce s-ar fi dovedit benefic. Deriva, desubstanțierea îi pîndea. De la o fantazare abstractizantă la erupția unui ruralism pînă la urmă îmbisericit sau rătăcit în neguri tracice pînă la un umor pe bandă rulantă, cu roade nu o dată foarte modeste, s-a ajuns la un capitol al literelor noastre postbelice, jucînd rolul defel neglijabil al regenerării poeziei după
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
un pitoresc lățit pe un ecran cosmic, fie o abstractizare emfatică din ce în ce mai absconsă, fie o înclinație șugubeață cu îmbelșugate și nu totdeauna suficient de exigente prestații. Optzeciștii au impus o dispoziție stradală, o familiaritate de „oraș mare” ce întrerupea tăios ruralismul încă prezent la predecesorii lor (îi avem în vedere pe barzii așazicînd consacrați din ambele serii). Douămiiștii au dus mai departe fanionul poeziei de urbe, pînă unde tupeul se întîlnește cu licențiosul, socotind de a lor datorie a face uz
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
de critică e cea practicată de Mircea Martin, a cărui lectură din G. Călinescu e de-o mare subtilitate, începînd cu raporturile în care se situează acesta față de N. Iorga și E. Lovinescu și continuînd cu analiza preocupărilor sale constante - ruralismul, relația cultural-estetic, organicism-estetism, folclor-literatură. "Sensul tradiției", către a cărui decelare se îndreaptă studiul lui Martin, este la Călinescu unul inversat: descoperind-o, el inventează tradiția în același fel în care un scriitor își "inventează" predecesorii (dar și în același mod
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]