20 matches
-
cum cele despre pescuit sunt deja în domeniul banalului, inclusiv chestia cu peștișorul de aur, intră în scenă cele de domeniul miticului. Abia acum se pot afla ce iubiri se produc în sistem cu diferite zâne ale lacurilor, cu ispititoarele rusalce sau știme, ca să nu mai vorbim de cei care pescuiau în mări și aveau în palmares cel puțin o aventură cu o sirenă. Iar asta se întâmpla pe vremea când pescarul sportiv, care acum semăna cu o prună afumată (lato
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1436864256.html [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
învățat să fac,din hobby, o profesie... Nu mi-e greu, nu mă plictisesc. În plus, sunt iubită. Iubesc! Doar timpul zboară, ca un glonț, spre inima mea” (pagina 237). Temele textelor scurte cu bătaie lungă sunt: Visul, Fuga, Castanul, Rusalca, Fotografia, Pana de pescăruș, Aleea personalităților, Salvarea sufletului, Celosa, Valurile, Unda de șoc, Focul... Cu alte cuvinte, gelozia are regulile ei, focul este și el prezent! Cartea este fulgerată de autodialoguri, acolo sunt decriptate mesajele secrete, femeia în dialog cu
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1456733152.html [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
însuși, cu privirea lui verde fosforescentă, e o zeitate acvatică, „imaginea perfectă a unui râu întrupat” (p.28), că trupul său degajă „un miros discret, de ape curgătoare” (p. 50). Iar lui i se pare că ea ar fi „o Rusalcă pe ape”, care trăiește „în muzica trestiilor înfiorate de vânt” (p.58). Ca, mai târziu, să adauge cu gravitate de poem eminescian: „Eu nu pot iubi decât o femeie care răsare, odată cu mine, din adâncul apelor” (p. 66). Absența peroanei
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1457362898.html [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
au confecționat o jerbă din flori albe de hârtie creponată, este un fel de migdală dulce-amăruie. Ultimul capitol, Iisus de la Dunăre ilustrează un episod tulburător cu o apariție stranie de femeie-știmă a Dunării de Jos,din Dobrogea. Un spirit, o rusalcă, o știmă, o lipoveancă ? Cine știe ? Poate că nici nu-i prea bine să știm : Atunci, rusalca de la Capidava ieși din valuri; era tare veselă, acoperită pe cap cu alge în loc de basma de mătasă. Era și femeie, era și șerpoaică
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Intepretari_scrisul_ca_jertfa_de_sine_si_eliberare_de_umbre_melania_cuc_isus_din_podul_bisericii_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
capitol, Iisus de la Dunăre ilustrează un episod tulburător cu o apariție stranie de femeie-știmă a Dunării de Jos,din Dobrogea. Un spirit, o rusalcă, o știmă, o lipoveancă ? Cine știe ? Poate că nici nu-i prea bine să știm : Atunci, rusalca de la Capidava ieși din valuri; era tare veselă, acoperită pe cap cu alge în loc de basma de mătasă. Era și femeie, era și șerpoaică; jumătate știmă, jumătate nevastă, înecata mea ieșea din apă vie și nevătămată. Nici nu s-a uitat
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Intepretari_scrisul_ca_jertfa_de_sine_si_eliberare_de_umbre_melania_cuc_isus_din_podul_bisericii_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
a lovit cu palma ei strălucindu-i în soare ca sturionul, o singură dată și l-a certat îndelung într-o limbă sâsâită, ciudată. El scuipa, râgâia, se opunea și se asmuțea ba spre mine, ba către ea ... Înfuriată poate, rusalca și-a dezvelit de pletele-i înverzite fruntea pe jumătate. Era roșie ca floarea de mușcată. El a dat îndărăt, a scâncit, a închis ochii ca un mort. Era palid acum și din ce în ce mai supus, de parcă ar fi fost dus și
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Intepretari_scrisul_ca_jertfa_de_sine_si_eliberare_de_umbre_melania_cuc_isus_din_podul_bisericii_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
și o nevindecată și, s-ar zice, nevindecabilă deznădejde (calmă, însă, deprinsă cu sine). Pe de o parte, fericirea (iluzorie și necruțător de instabilă): „ - Ce demon destramă vraja aceasta? De ce redevenim prozaici după atâta poezie? De ce n-aș fi mereu Rusalca ta? Fără vârstă, fără început, fără sfârșit, fără teamă? De ce nu ne-am plimba de mână pe malul Begăi, încă plin de sălcii verzi, acum, când soarele apune și Bega curge viguroasă spre Dunăre?” (Rusalca) Pe de alta, certitudinea durerii
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
De ce n-aș fi mereu Rusalca ta? Fără vârstă, fără început, fără sfârșit, fără teamă? De ce nu ne-am plimba de mână pe malul Begăi, încă plin de sălcii verzi, acum, când soarele apune și Bega curge viguroasă spre Dunăre?” (Rusalca) Pe de alta, certitudinea durerii, și perenitatea ei, fixate într-o secvență de-a dreptul antologică, ce încheie, în forță, volumul, închide cercul periplului și pecetluiește destinul și discursul: „Ca țăranul din vechime, care purta cu sine, oriîncotro s-ar
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
spălare a creierului traumatic. Inainte de revolta Vorkuta, Reznov a reprogramat în secret Mason să-l asasineze Dragovich, Kravchenko, și Steiner în schimb. Mason își amintește în cele din urmă locația stației de emisie: o navă de marfă rusesc numit Rusalca în largul coastelor Cubei. Un asalt asupra Rusalka începe, cu Mason și Hudson de infiltrare baza de submarine subacvatice de protecție a navei. Hudson solicită, în marina Statelor Unite pentru a distruge Rusalka. Mason si Hudson se confrunta în cele din
Call of Duty: Black Ops () [Corola-website/Science/324906_a_326235]
-
termenul din gr. medie ρουσάλια și sl. "rusalija". "Cincizecime" este un calc după gr. πεντηκοστή, "(ziua) a cincizecea", denumire care arată că sărbătoarea are loc la 50 de zile după Paști. Cel mai probabil, cuvântul derivă din cuvântul slav "rusalka", rusalcele fiind spirite ale apei de genul nimfelor, zânelor, demonilor de apă, care erau sărbătoriți, pentru a fi îmbunați, în prima săptămână a lunii iunie. Această tradiție păgână, pre-creștină s-a transmis și romanilor, care au denumit rusalka "dragaică" (drăcoaică, demon
Rusalii () [Corola-website/Science/302862_a_304191]
-
îndeosebi în ciclul Antielegii, meditația senină asupra timpului, evocarea trecutului, calmul „nedurerii” în perspectiva morții au produs poeme de un timbru special, susținut de o gravitate existențială tulburătoare. Poetul viețuiește acum într-o aparentă inactualitate - „Ai dispărut așa cum ar dormi / Rusalca în fântâna amintirii; Port umbra ta în mine, cum zidi / Manole umbra-n zidul mănăstirii” (Poem anacronic) -, fără însă a uita timpul istoric, obsedant, devenit acum parcă de neînțeles în perspectiva eternității: „unindu-și somnul cu pământul / în veacul ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
aici o capră năzdrăvană care-și bate joc de sărăcia croitorului Șimen, cel împovărat cu mulți copii. Scos din minți de blestemele soției, sărăntocul are vedenii, invocă duhuri ale basmelor românești, „diavoli, spiriduși și vraci”, „vârcolaci”, „paparude-n zdrențe și rusalce”, „scorpii, iele-n zdrențuite rochii”. Crâșma ce răsare în drumul bietului croitor apare și dispare, ca în La hanul lui Mânjoală al lui I. L. Caragiale; bocetul săracului, prigonit de o nevastă rea, are ecouri din Creangă, iar demența distructivă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286291_a_287620]
-
chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În mintea scăpărătoare a unui biet nebun. Pe malul lacului, străvechi, de secetă ucis, Nălucile Rusalcelor nu contenesc în joc Și cum Ursita crudă, cu milă ți-a prezis Te-nlănțuiesc în ceata lor, cu´atâta foc. Încerci să scapi, fugind înspre niciunde Rămâi încremenit fatal în goana disperată Dar ești cuprins degrabă-n nesătule unde Și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
Herman îi vorbise Soilei și ea-i răspunsese, și vocea ei Herman și-o amintea, "o știusem dintotdeauna, Mircea, voce de băiat dinainte de adolescență, voce dulce și hârâită de scopit, cu tonuri grave intersectate de mici triluri angelice, voce de rusalcă și de păianjen. Înainte ca măcar să deschidă prima dată gura îi auzisem vocea și-i știam cuvintele. Vocea ei ajungea în aer păstrând rezonanța tuturor oaselor ei de hârtie, în vocea ei îi vedeai scheletul fragil, uguind ca un diapazon
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai poți și atunci Îți lipești fața de geamul Înghețat. Ai descoperit tu că dacă faci așa nu te mai mănâncă. De abia aștepți să se Întoarcă ai tăi de la Operă ca să-ți povestească cum s-a făcut fata morarului rusalcă. Și te tot gândești cum pun ei acolo la Operă, pe scenă, o apă așa de adâncă În care se Îneacă fata. Se Întorc târziu, ăla micu a făcut pe el, e rupt de foame și țipă de două ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ceea ce le vine mai la îndemână este tocmai violența. Așa se învârte roata... E un frig cumplit în Moscova postnucleară, un frig întunecat, umed (oricât aș fi încercat, n-am putut scăpa de incipitusul Călăuzei ca fundală, în păduri urlă rusalcele - sau, mă rog, prin bălțile dintre pâlcurile de copaci -, protejând cu ferocitate pâlcurile de foculeandri (dacă nu știi să-i culegi, te poți alege cu o moarte de mai toată frumusețeaă, viermoloii foiesc la tot pasul, iar tu ești un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
pe timpuri, dar croit din alt lemn. Lemn politic corect. Tot în '81 am început și eu războiul personal cu Mistrie. Bătălia am încheiat-o înfrîntă, dar am învățat ce visuri să nu-mi mai fac. S-a întîmplat ca rusalca de Maia Branea (cel mai mare dintre cei șapte pitici îi zicea rusește, milaia maia) să se producă, la o sesiune de comunicări, cu un plagiat. Ernest Bernea fusese furat paragraf cu paragraf, virgulă cu virgulă, punct cu punct. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prin suprapunerea lor peste universul mitic al gerontocrației și gerontolatriei autohtone, existența termenilor traco-daci moș, moșa, moașa (pl. moașele), poate fi un indiciu. Este posibil, apoi, ca românescul Rusaliile, făpturi mitice malefice, care iau mințile oamenilor, să aibă corespondent în rusalce-le slave (din rusalka, pl. rusalki), divinități feminine din ape, câmpuri și păduri, dar suportul (real) religios și etnografic este cel autohton, divinizarea elementelor naturale (păduri, câmpuri, ape, lacuri) este prezentă în regiunile carpato-dunăreano-pontice, ocupate de romani, prin adorarea Sylvanelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
divine, că statuia lui Rugievithus avea șapte fețe și un singur cap. În sfârșit, mai există și figuri ale folclorului slav care au derivat probabil din divinități minore străvechi. Astfel s-a Întâmplat cu sperietoarea poloneză Bubaxe "Buba" sau cu Rusalcele ruse, spirite feminine malefice legate de ape, care, deși au nume creștine (rusalka fiind un derivat de la termenul rus rusalija, „Rusalii”), sunt probabil o dezvoltare a Vilelor, divinități precreștine. 6. Lumea de „dincolo”tc "6. Lumea de „dincolo”" Slavii care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
jos cu brun: C. Artachino, inventar 1212, 1904, Muzeul Kalinderu). Această figură feminină posedă întreaga ambiguitate virtual punitivă a unei femme fatale, ambiguitate pe care personajul fabulos al folclorului românesc, Zâna sau Știma lacurilor, o întreține. Asemeni Ielelor, Frumoaselor, Vântoaselor, Rusalcelor din folclorul autohton sau a naiadelor, nereidelor sau sirenelor din mitologia greco-latină, Știma sau Zâna lacului dispune de fascinul unui erotism meduzant, fatal. Povestirea lui Vasile Voiculescu, Lostrița, sau povestirile lui Mihail Sadoveanu, care refac un spațiu fabulos, mitologic, Nada
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]