5 matches
-
românească contemporană, rău pe care oamenii încearcă să-l combată prin cântare. De altfel, mai întotdeauna cântecele se sfârșesc cu victoria celui „dușmănit” și cu biruința lui asupra vrăjmașului. Din mulțimea de jocuri, distincte de altădată - „"brâul”", „"târcolul”, „ungurica”", „"șchioapa"”, „"rustemul"”", „bordeiașul”", „"frunza”"... - gorjenii le-au păstrat astăzi doar pe cele mai populare și cu circulație mai extinsă: „"hora de mână”" și „"sârba”". Hora este legată de actele rituale din cursul nunții, dar și de alte ocazii în care comunitățile simt
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
în legătură cu moartea. De asemenea, foarte bine păstrate sunt hora satului și nedeia. Hora începe de obicei cu “Hora de mână”, horă lină, domoală, largă, cu pași înainte și înapoi sau cu “Danțul”, joc săltat, rapid, și se continuă cu “Ghimpele”, “Rustemul”, “Bordeiașul”, “Floricica”, unde vioiciunea se îmbină cu frumusețea coregrafică a dansului. Cel mai des se joacă însă “Sârba”, un joc foarte alert. De remarcat este faptul că toate aceste dansuri populare “se joacă” în cerc. Nedeia este cea mai mare
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]
-
a început cercetările și în celelalte sate ale comunei Arcani, ajungând în Câmpofeni și Stroiești. În satul Câmpofeni, pe lângă alți țărani și copii de țărani, a fost descoperit rapsodul Vasile Pîrvulescu, cimpoier. De la el au fost culese jocuri (precum „Simianca”, „Rustemul”, „Hora de mână”, „Sârba bătrânească”), doine (un „Cântec lung” gorjenesc), dar și cântări din ritualul înmormântării („Zorile”), față de care Brăiloiu a manifestat un mare interes. În satul Stroiești a fost descoperit țăranul Nicolae Muche Berca, în vârstă de 35 de
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
împărțeau dansatorilor ouă și colivă așezată pe foi de hrean, iar Mitu, vătășelul, păzea butoiul de vin pe care plutea o tărtăcuță, din genul Lagenaria Siceraria, nou-nouță, cu coadă lungă, decupată frumos ca să se poată bea cu ea. Dansau înlănțuiți Rustemul, băteau pe loc Ciuleandra, se lăsau luați de valurile Vulpii. Lăutarii din Mârșani cântau cu poftă și cu ochii pe câte o fetișcană plină de nerv. Cel cu naiul, mai ales, dar și cel cu drâmba se opreau din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dintr un sat prahovean”... A urmat, după acest anunț, aceeași “Sârbă în căruță”, ceea ce m-a făcut să zâmbesc. “O trecere muzicală mai nimerită nici că se poate!...”, mi-am spus atunci. Din pâlnia difuzorului răzbat acum acordurile săltărețe al “Rustemului”, apoi ale “Gemparalelor” ... Oare, cât faci din Banat până-n Dobrogea? Depinde cu ce călătorești. Dacă mergi cu trenul și dă sfântul să ai legături bune, în câteva ore. Tot așa și cu mașina. Dar cu căruța? Amuzantă întrebare. Pare imposibil
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]