4 matches
-
se tem de inițiative. Executivii independenții descoperă că le este limitată autonomia și de aceea ei părăsesc organizația/firma. Chiar și cu sprijinul echipei, topul executiv nu este dispus să abandoneze controlul și să lase loc unui model decizional participativ. Rutinarea, afinitatea pentru ritual, conformism, controlul informațional intern, standardizarea operațiunilor, formalizarea politicilor și procedurilor sunt caracteristici ale acestor organizații. În consecință, organizația obsesivă (centrată pe sine) are următoarele note definitorii: nimic nu se face la întâmplare, fără „ritual”, totul se planifică
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
literare azi? Mai consacră ele valori? Sau sunt sărbători pentru câțiva orgolioși organizatori, buni cheltuitori de bani publici? A.S.: Festivalurile sunt, totuși, o oportunitate de a ne cunoaște, de a pune în circuit cărți, reviste, idei. Dar, pentru a evita rutinarea, bagatelizarea lor, noi înșine ar trebui să fim mai selectivi și să ne lăsăm antrenați doar în evenimente de anvergură, în cele organizate în special de filialele USR sau de revistele importante. Orice s-ar spune, dar evenimentele culturale organizate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
propria definiție a situației, deoarece a împărtăși propria sa realitate altora înseamnă a-i determina să se comporte în sensul prescris." Ambele metode principale de manipulare a impresiei derivă din comunicarea politică. Controlul fluxului informațional prin intermediul procedurilor precum reținerea, secretul, rutinarea, debitul etc. reglează natura și ritmul comunicării. Mobilizarea simbolică a susținerilor constă în practicile publice de convingere prin spectacole. Mai precis, utilizarea simbolurilor verbale și non-verbale în cadrul spectacolului întărește sau menține poziția politică a actanților. 4. Abordarea dialogică, în sfîrșit
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
nu poate fi separat decât printr-o minuțioasă analiză, întreprinsă din necesități strict didactice, întrucât existența sa literară este foarte instabilă datorită unei evoluții în dublu sens: căderea comicului în tragic și convertirea tragicului în comic. Absurdul, fatalitatea existenței, nonsensul, rutinarea exasperantă pot converti comicul în tragic, pot face cu ușurință translația de la veselie la disperare și durere amară. Conceptul modern de ,,farsă tragică" pus în circulație de Eugen Ionescu, dar identificabil în opera unei părți importante a scriitorilor afiliați avangardei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]