100 matches
-
Șerban Foarță este o perpetuă șaradă în care niciodată ceea ce se vede nu este ceea ce pare a fi. Stilul Foarță, probabil marca cea mai protejată din lirica românească, este un amestec între spontaneitate - improvizația după ureche demnă de un lăutar rutinat - și erudiție rafinată, de doctor în litere. De o parte ludicul, bășcălia, calamburul, coq-à-l’âne-ul, mimologismele, culorile, sevele și miresmele unui limbaj poetic inimitabil, de cealaltă, intertextualitatea savantă, perfecțiunea prozodică, alternarea, pe parcursul aceluiași volum a unor formule lirice diferite, cu
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
îndrumătorilor, n-ar fi fost în stare să scrie o operă angajată, pe măsura cerințelor Partidului și Poporului” (p. 171). Publicarea de versuri proletcultiste în ziarul „Scînteia” reprezenta visul suprem, apogeul carierei oricărui poet proletcultist. Chiar și versificatorii cei mai rutinați așteptau cu teamă verdictul responsabililor de la gazeta partidului. Pentru că posibila publicare echivala cu un certificat de clasicitate, constituia proba armonizării perfecte dintre forma „artistică” și puritatea doctrinară. Firește, aceasta nu-l scutea pe cel cauză de o la fel de rapidă mazilire
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
ca stil, nesăbuite, deseori, ca idee. Ambiții de om care, mai tînăr sau mai trecut, nu crede în sfaturi. A cărui curiozitate ține de plăcerea, deseori brutală, a descoperirilor pe care le face un diletant, un amateur, nu de ștaiful rutinat al meșterilor în științe. E, aici, la cinci ani după Itinerar spiritual, strategia, ceva mai dospită, a unei lupte de generație. Din autoportretul lor atît de timpuriu rămîne, la a doua tinerețe, față cu o lume mirată ca și ei
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
din aceste tăceri stânjenitoare/ o să mă învenineze cu drogul adevărului și atunci/ viața mea socială va fi distrusă." (Acte de limbaj). În lipsa oricărui transcendent ("transcendent are prea mulți n niciodată destui"), existența se negociază la nivelul cotidianului marcat istoric, mecanic, rutinat, convențional, cu reguli nescrise dar dure. În confruntarea cu "ambiguitățile vieții" și cu vidul afectiv al aproapelui, eul încearcă adecvarea, adaptarea și supraviețuirea prin amorțire: "Mi-am împrumutat eul/ unui algocalmin, unui fasconal, unui nurofen și unei oxaciline/ și ele
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
roluri grele, compuse din sudori, frustrări, bombăneli, mustăceli excedate, trasee sisifice și chibzuințe nocturne. Am văzut-o ieșind în fața publicului fără repetiții generale și supunîn-du-l. Am văzut-o deslușind nedeslușibilul. Am văzut-o culegînd apoi aplauzele cu gesturi de căpșunar rutinat, care își știe valoarea și se încumetă să angajeze toate pariurile lumii. Exemple de roluri mari? Iată o înșiruire dintr-un palmares pe care nu-l poți duce la capăt fără să obosești fizic. D.H. Lawrence, Henry Miller, Virginia Woolf
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri fără destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem glas și lumină Pentru a vesti nașterea Celei de-a ... Citește mai mult Amintirile vorbesc în șoaptăSub pietrele roase de timp,Rămășițe ale
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
mâine pierdutîn ceața deznădejdii.Amintirile se renasc în șoaptăîn memoria aproape mutăA zidurilor amorțiteDe liniște și de mucegai.Dar se aud strigăteleNeputinței sfâșiate de dorințaDe a trăi, dincolo de tăcere.Noi, amintirile, ucise cândvaDe uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunseîn conștiința muritorilor rutinați,Blazați și rătăciți în gări pustii,În trenuri fără destinație,În plicuri sigilate, netrimise.Noi, amintirile vrem glas și luminăPentru a vesti naștereaCelei de-a ... XXVI. GABRIEL DRAGNEA, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 668 din 29 octombrie 2012
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
doilea moment, recurgem la eșecul metanarațiunilor în calitate de grilă de lectură proprie fenomenului muzical postmodern<footnote Postmodernismul muzical reformulează imaginea eficienței sugestive, insă făcând-o într-o opoziție radicală atât cu impenetrabilitatea elitist-ermetizată a muzicii pan-seriale, cât și cu expresivismul rutinat al tradiției muzicii tributare, oferind o nouă concepție a accesibilității prin formularea unui al treilea tip de adresabilitate cu miză aproape exclusivă pe referențialitate. Semnificația acestor criterii - adresabilitatea și referențialitatea (în accepțiunea lor postmodernă), ar putea fi „lecturata” prin grila
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de atitudine și de discurs - a eului poetic din Percheziționarea îngerilor. Adolescență cîndva reconfortant negatoare pălește în imaginea din oglinda-poem, care arată cu o cruzime sporită ridurile și căruntețea. La fel cum reflectă și reprezentația triviala a cotidianului, si scurgerea rutinata a timpului, si cotloanele meschine ce l-au așteptat la colțul de stradă al maturității pe inocentul care visase cu puritate la palatele gloriei și la focurile bengale ale existenței. A început Traian Ț. Cosovei să îmbătrînească? (Traian Ț. Cosovei
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
Gheorghe Grigurcu E neîndoios că Vasile Proca dorește a se situa într-un spațiu demoniac. Poezia sa e una de "sfîrșit de lume" (ori măcar de epocă), în același timp ostenită și pulsînd de o sumbră energie, rutinată și spontană în accentele durității asumate. Sclipirile de fier, precum un joc de spade, și insinuările frigului ce naște cristale, albul ca simbol al imaculării inițiale ori redobîndite prin sacrificiu, aproximează atmosfera ei ce nu o dată năzuiește a se rosti
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
destul de complex, dar din care, poate din vina mea, n-am înțeles mare lucru; precum și o ecranizare a Luceafărului, începută promițător ca imagine și continuată lamentabil la nivelul scenariului, difuzată aniversar acum câțiva ani la TVR, în spiritul unei emisiuni rutinate, de montat în grabă din imagini destul de disparate. Lista nu se încheie, foarte probabil, aici, dar titlurile citate o epuizează, înclin să cred, în cea mai mare parte. Nu sunt printre cei care să decidă pe loc, la aflarea unui
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
media de vîrsta a profesorilor de română este în jur de 50 de ani. (Nu e greu de bănuit de ce absolvenți ai seriilor mai recente de la filologie fug de învățămînt, cu salariul lui minim pe economie și plafonare.) Acești profesori rutinați încearcă să-și aducă elevii la unitatea de măsură a propriei adolescente și tinereți, operînd "un transfer de inhibitii-complexe-frustrări". O a doua cauză ar fi perpetuarea dublei conștiințe. Înainte de ^89 polii acestei duplicități erau opțiunea individuală și tirania sistemului. După
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
și pe alții, scuturîndu-i din toropeala. să despici în ceață începuturilor germenii strategiei duplicitare care va pecetlui în viitor ursita țării, era un examen timpuriu de maturitate. S-ar fi putut sconta poate pe un asemenea discernămînt mai curînd la rutinați analiști ai scenei politice, care însă în acea fază n-au cam fost la înălțime. Mimînd deschiderea spre Vest, descentralizarea instituțiilor statului, stimularea economiei de piață, democratizarea parlamentară, Ion Iliescu era un comediant, care dorea să extragă avantaje din aparente
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
ulterior că acesta va minți fără să clipească, afirmînd că n-a zis ce-a zis sau chair că nici n-a stat de vorbă cu tine. Și asta chiar dacă el te-a chemat să-ți dezvăluie ceva! Ziariștii români rutinați au o listă de indivizi (procurori, de pildă) care, din cînd în cînd, aruncă nada unor scandaluri, pentru ca după aceea să ridice din umeri: ,,Nu știu de unde a apărut chestia asta". Covîrșitoarea majoritate a ,,dumelor" de presă (informații publicate, dar
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
divulge cartea de vizită reală a excentricului amfitrion. Iată câteva din întrebările ce se pot naște: este acesta un profitor lipsit de scrupule, care face avere abuzând de naivitatea unor nefericiți? Sau mai degrabă se regăsește în postura unui gangster rutinat, chiar un asasin, care nu pregetă să elimine din cale orice pasant, indiferent dacă e un culpabil sau un nevinovat? Poate se dovedește pur și simplu un sadic, care savurează plăcerea de a tortura sărmane făpturi, căzute în cursă, fără
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
vreme), nu îl ajută pe colonel să se țină tare, pe o poziție ideologică și morală corectă. Influența unor concepții nesănătoase, mistico-religioase, este tot mai destabilizatoare. Personajul ajunge să facă gesturi și să întreprindă acțiuni neconforme cu ale unui anchetator rutinat, abătându-se periculos de la procedurile consacrate. Preia roșia gigantică și o incinerează la crematoriu, se interesează și se îngrijește de soarta micului Cazane rămas orfan de tată, ba îl și aduce pe acesta, la paisprezece ani, la liceu în București
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
prea slabă și-mi dau seama că nu mă atrage deloc, cum stă așa cu umărul ridicat și strâmb. Îmi mut privirea de la ea (dar îmi revin din când în când instantanee cu picioarele) la mine. Controlez din câteva gesturi rutinate tot ansamblul de haine și accesorii care mă alcătuiesc și, când totul e în regulă, iau hotărârea să lovesc asistența cu stilul meu. Scot laptopul și mă gândesc c-a fost o idee bună că am lăsat mașina acasă. Restul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fizice, umanistul nu-și poate întreține tonusul minții decît răsfoind lexicoane. O face așadar nu pentru că vrea, ci pentru că nu are încotro: proprietatea termenilor cere desproprietărirea plăcerii proprii. Se poate întîmpla însă ca, în timp, supliciul să devină deliciu, actul rutinat și adesea plictisitor al răsfoirii masivelor și scorțoaselor incunabule devenind act estetic aducător de plăcere culturală. În acest caz, crusta respingătoare a uzanței silnice este înlocuită de un veritabil joc intelectual. Cunosc oameni cărora dicționarul le procură o plăcere cărturărească
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
la ușă și a trebuit să-mi ocup locul În șifonier. — Băiat obraznic ce ești! — Băiat? N-aș prea zice. Anton Îl așteptă pe Helmut să Înlocuiască paharele goale. Imediat ce chelnerul plecă, Își dădu berea peste cap cu gestul său rutinat, apoi trase următoarea concluzie de după mâna cu care se șterse la gură: — Să fiu al naibii! Sascha, pe post de garderobistă... Am ridicat din umeri. Putea să-mi zică cum voia. Acum că m-am gândit la plecarea Dorei, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Apoi, reforma sistemului fiscal a fost mereu întârziată și aceasta a devenit o mare problemă. Am rămas cu același sistem greoi, stufos și ineficient, în loc de a-l înlocui cu unul simplificat, suplu și eficace și cu un aparat fiscal insuficient, rutinat, slab motivat și ispitit la tot pasul. Toate acestea, împreună cu povara fiscală ridicată, au adus evaziunea fiscală la cote incredibile. Îmi amintesc cum un specialist din Danemarca (o țară cu o evaziune de 1-2%) se tot minuna cum fiscul dintr-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
promit că nu fac poze, că nu filmez, că nu pun o bombă (nu, asta nu m-au rugat!), apoi unul dintre ei a clătinat un deget, ca să fixeze ideile. Hala arata ca un imens loc de întâlnire pentru vânzătorii rutinați, căci standurile erau pline de agenți, care negociau cu voce stinsă, ca niște oameni care se cunosc destul de bine, cel puțin ca specie. În fața standurilor, câte o fată cu glas înalt, de PR, striga lista cu numele celor care aveau
Târgul de Carte de la Frankfurt 2009 by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/6813_a_8138]
-
ce știi și ceea ce ți se întâmplă în situațiile din prezent, să încerci să le faci să corespundă unei realități date, să evaluezi și să trăiești prezentul prin convingerile deja existente, prin gândurile tale automate și prin siguranța comportamentelor rutinate) la o mentalitatea de creștere (care implică să conștientizezi și să folosești în prezent ceea ce știi, să-ți evaluezi și să-ți îmbunătățești convingerile și comportamentele și să le activezi în direcția unui obiectiv). Programa contribuie la crearea unor
ANEXE din 18 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261282]
-
un soi de fler irațional care ne îndeamnă ca, în momentele cruciale, să facem alegeri care nu sînt ghidate de motive lucide, ci de impulsuri obscure, cu neputință de justificat ulterior), spre deosebire de acel volum, aici Damasio lasă impresia unui autor rutinat, obosit, al cărui volum pare însuflețit numai de amintirea succesului primului, așadar un volum scris sub fascinația ecourilor iscate în trecut și care, fatal, nu se ridică la nivelul celui dintîi. De unde și senzația neplăcută că Damasio se mișcă sub
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
nu au umoare de scriitor se recunosc după aceea că intuiția le precede expresia, asta însemnînd că ei nu se apucă să scrie decît după ce și-au formulat în minte nuanțele pe care vor să le spună. La un scriitor rutinat e de-a-ndoaselea: nu știe de la început ce va spune, dar știe că, începînd să scrie, îi vor veni mai apoi și gîndurile. Printre aceștia se numără și Samuil Rosei, un meticulos fierbînd în suc propriu și trăind actul scrisului ca
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
texte frumoase, abil redactate și, mai ales, bine povestite. Spiritul molcom și, în același timp, puternic spiritualizat al scriitorului transpare în pagină, Agârbiceanu stăpânind meșteșugul de a ilumina înțelesurile adesea obscure ale Scripturii, în texte simple, dar în care cititorul rutinat percepe prezența artei literare. Tocmai de aceea operele sale religioase, cred eu, își depășeșc menirea: inițial destinate credincioșilor din mediul rural, ele pot fi citite cu folos și cu nu puține satisfacții de ordin artistic și de cititorul cultivat, preocupat
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]