507 matches
-
judecată pentru că i-am prejudiciat și îi prejudiciez imaginea.) Sîntem o țară liberă în care și un bou se poate înscrie la doctorat cu șanse mari de reușită. Totul e să se înscrie. Profesorul care nu vrea să mai fie sîcîit de examene de grad îi trage un doctorat cu cine știe ce îndrumător care are dificultăți cu ortografia și se lipește de vreo comisie de universitari semialfabetizați în domeniul lor. Dacă îi spui ceva unui asemenea produs doctoral, îți dă cu patalamaua
Uimiri de ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14962_a_16287]
-
un semn de putere de foarte mulți dintre alegători. Toți avem nevoie de o pilă, de o relație și trebuie să dăm ceva ca să căpătăm altceva. Cine e în stare să dea și să primească mai mult, fără să-l sîcîie legile, e un om de încredere, fiindcă știe cum se face asta și nu se bagă nimeni peste el. Dar, dacă omul de la fața locului, baronul meu, nu-și rezolvă decît treburile lui, iar pe mine mă lasă cu ochii
Cum așteaptă românii altceva decît corupția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13480_a_14805]
-
la masă, foarte serios. Mănâncă încet, foarte puțn, aproape fără să vorbească. Eu știu că e mort și îi șoptesc mamei sau uneia dintre surorile care stă lângă mine: "Și mai ales să nu i-o spuneț." În timpul somnului mă sâcâie lipsa banilor. N-am nici un sfanț, contul în Bancă e gol, cum o să plătesc hotelul? Ăsta e unul dintre coșmarurile care m-a urmărit cu cea mai mare obstinațe. Și astăzi mă mai urmărește încă. Ca insistență, se poate compara
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
sora mea mai mică) continuă să vorbească în somn. nu că te-am uitat dar uite: vine unu’ și zice: am plecat - și pleacă acum că am rămas în număr impar împrejurul paharelor pline parcă nici moartea nu ne mai sâcâie acum viețile noastre vor fi mai simple și mai lipsite de griji foga foga gesu lapu neagro neagro și te du iar fotografia ascunsă cu grijă în buzunarul cămășii la piept va începe din nou să bată și să lumineze
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
Wilhelm Meister). Elocventă este contribuția lui Schiller la zămislirea capodoperei Faust. Schiller știa că după tipărirea unei versiuni mai sumare, Goethe părăsise lucrul la Faust, nu mai avusese chef să continue. Ceea ce zăcea în vegetare, maldărul de foi mâzgălite îl sâcâia, nu scăpa însă de senzația că e secat. în scrisoarea din 29.10.1794, amicul, care își putea permite să-l dojenească din necesități pedagogice, i-a transmis un apel patetic, îndemnându-l să finiseze ce a început. îi divulgă
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
întortocheate din Chinatown, se îmbarcă în funiculare, făcînd ca zăngănitul clopoțeilor acestora să sune ca niște geamanduri, se cațără în vîrful Turnului Coit pînă cînd n-o mai vezi, invadează districtul Mission, unde mariachi, muzicienii ambulanți, dorm încă, și-i sîcîie pe turiști. Ceața din San Francisco, pîcla aceea rece care spală identitatea, rostogolindu-se peste oraș în fiecare zi, explică mai bine ca orice de ce acel oraș este ceea ce este. După cel de-al doilea război mondial, San Francisco a
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
valoare artistică (unele, precum Umbra sau Privighetoarea, declarate de cunoscători drept capodopere), stau alături de texte anoste sau de-a dreptul jenante. Ținutul Andersen apare captivant, nu doar în ciuda, ci, am spune, tocmai datorită varietății sale, datorită reliefului accidentat; provoacă, nemulțumește, sîcîie, agasează - surprinde, încîntă, pune pe gînduri, limpezește, înseninează. Este un univers adevărat, adică imperfect și viu - pe care Niels Ingwersen îl evaluează lucid, fără prejudecăți: "Nu toate basmele lui Andersen sînt splendide, dar unele dintre ele sînt. Nu putem reconstitui
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
de el, așezându-i melonul pe scăfârlie, Dumnezeu știe - în cazul când nu se va fi înfrumusețat singur -, important e că în poză ochii-i străluceau de fericire. Când avea s-ajungă domn la casa lui, îi plăcea să mă sâcâie, reflex al unei tinereți amare: - Tată, dă-mi și mie cinci lei! - La ce-ți trebuie? - Merg și eu cu băieții la cinema. - Eu n-am fost și nu mă duc la cinema și, iată, am 100 de kile. La
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
și aproape că reuși să-i strice plăcerea întregii vizionări, dacă nu ar fi depus un efort de voință pentru a se concentra asupra acțiunii filmului. Apoi uită de toate astea. Noaptea, însă, gândul acela găsi prilejul de a-l sâcâi pe îndelete, așa că Oskar se sculă din pat și ieși în coridor să se convingă. într-adevăr, privind prin geamul proaspăt pus, văzu un colț din piața de pește. Numai că piața de pește fusese desființată de peste 30 de ani
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
portofolii! Rezultatul? Majoritatea zîmbea, minoritatea nu mă auzea (mijloc infailibil de-a se apăra), timpanele nu vibrau la șoapta, la țipătul, la "grosolănia" mea de-a anunța inevitabilul. Și eu tocmai descoperisem prima frunză galbenă, receptasem claxonul divin! Și mă sîcîia și Rilke, dulce, metodic, cu acea carte rătăcită, căutată, intruvabilă (Însemnările lui Malte Laurids Brigge) în cotloanele încăperilor apartamentului năpădit de bălării minuscule, otrăvitoare. Mă îndurera lipsa lui, ca mentor suprem, prieten și ajutor în susținerea toamnei în toiul vipiei
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
plătit aceasta excluzându-se din cele mai modeste și mai legitime ambiții sociale. Viața lui de ins în margine (păstrându-se, totuși, între limitele largi ale decenței: căci avea o slujbă, o locuință, scria și traducea cărți) îi putea doar sâcâi, prin ,indisciplina" ei, pe ierarhii regimului. Dar ei nu deslușeau discursul poetic mazilescian, intrigați doar de ecoul său crescând printre critici și cititori - oricum, autorul nu le trezea reale temeri, l-au tolerat cu prudența necesară. în existența lui Mazilescu
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
prozatorul o credea în 7 iulie ameliorata și organismul în curs de refacere. Va fi, din păcate, cum se știe, o mare iluzie a unui om condamnat să moară la 59 de ani (bătrînă să mama, care atîta l-a sîcîit cu pretenții bănești, i-a supraviețuit cu șase luni, deși era mai în vîrstă decît fiul ei cu 20 de ani). Paralel cu jurnalul, să-i spunem principal, marele prozator și-a ținut alte trei jurnale, care, firește, se publică
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
Per-fect: unul de-al nostru o confirmă. A văzut cuplul pe o bancă într-un parc. Băiatul mîngîia gîtul femeii, gîtul ei, brațele ei, da-da, fără pudoare. Și chiar, el îi punea un deget în nas pentru a o sîcîi, ah nu, nu, aici bîrfele depășesc măsura, dar deloc, martorul este un polițist de primă categorie: se poate avea încredere. Pînă unde poate merge acest foileton ridicol? este permis de a pune întrebarea, cu atît mai mult cu cît această
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
doborându-l, îi spuse celuilalt. Vezi dacă a fost singur. Și totul se cufundă în tăcere. * * * Din bucătăria părintelui, mirosul slăninei prăjite se răspândea fără milă în curte. Câțiva copii vagabonzi înfometați se uitau printre ostrețele gardului. Muștele bâzâiau neîncetat sâcâindu-i. Alungate lăsau locul vacant altora. Așezat la masă părintele muia cu zgârcenie o felie de pâine neagră în grăsimea puțină din fundul tigăii. Câteva bucățele sfrijite de șuncă, se zbăteau anemice, între o întingere și alta. Părintele intenționat le
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
erau mai mari decât cele de la-nceput. Cu mult mai mari. Neștiind ce să mai spună, ieși în curte. Pe stradă oamenii s-adunaseră în grupuri. Gesticulau aprins. În partea lor muște din ce în ce mai mari veneau de nu se știa de unde sâcâindu-i. Și s auzea zgomotul aripilor străbătând văzduhul în zbor. Lucru ciudat era însă că atât numărul cât și mărimea lor creșteau mereu. În același timp crescând și numărul și panica oamenilor. Războiul le-a adus. S-au hrănit cu
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
și Bradbury însuși, romancierul său e fascinat de Diderot, de Iluminism, de un secol al ideilor, al conversațiilor strălucitoare - toate reunite simbolic în toposul Ermitajului. O întrebare elementară pe care și-au pus-o criticii și de care vor fi sîcîiți și cititorii fără pretenții, este următoarea: de ce preferă Bradbury să scrie un roman despre Diderot, cînd e limpede că interesul său ar fi putut fi exprimat mai coerent într-o biografie? Alegerea acestui personal-romancier, care călătorește în Rusia pentru a
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
de bumbac, pantaloni negri cu dungi gri, bretele și șosete Hugo Boss. Soljenițîn are pe el: un halat negru de catifea, chiloți gri colanți, papuci negri de casă cu leișori aurii ajurați. - Papucii de casă sunt tot de la Versace? - îl sâcâi James Bond. - Totul e Versace, - răspunse Soljenițîn cu modestie. Frumos dar, din păcate, neverosimil. Prea sunt diferiți acești doi oameni. Și ar fi putut deveni erou național ca James Bond! Șapte ani de lagăr, singur a "împuns stejarul" (titlul original
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
ar scoate Realitatea și Antena din grilă. Președintele, de pildă, care atacă frecvent aceste posturi. Dan Grigore: Aici pot să cred orice. Într-adevăr, un președinte mai capabil să-și joace rolul nu s-ar lupta cu jurnaliștii care îl sâcâie. L-am văzut pe Sarkozy, de pildă. El strânge din pumni pe sub masă... că au o cameră cu care filmează și sub masă, dar răspunde zâmbind, politicos, la orice întrebare, oricât de dură. De Ce News: De ce să nu speculeze cei
INTERVIU - Dan Grigore: Ar trebui ca difuzorii să fie obligaţi să transmită doar TVR1, TVR2, TVR Cultural şi trei posturi publice europene () [Corola-journal/Journalistic/26958_a_28283]
-
pentru adulți ). Când m-am pornit de-adevăratelea, nu m-a mai durut nimic și nu m-am mai oprit nici până azi. Bine, n-aș putea să zic că azi mai sunt ca la 10 luni, că mă cam sâcâie un genunchi. Pe la un an, tot în timpul unei frumoase seri în familie, am fost la un pas să mă sinucid cu ajutorul unui ghiveci. Mă țineau într-un pătuț, lângă care, undeva, în lateral, dar destul de sus, era un ghiveci cu
O femeie mică nu trebuie atinsă nici cu o floare în ghiveci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20840_a_22165]
-
la ușă, așa că, sprijinindu-se de mânerul fotoliului, își ridică cu greu trupul masiv. Făcând primul pas către ușă, schiță o grimasă de durere. Iarăși i se umflaseră labele picioarelor, iar asta-i făcea anevoios orice pas și pe deasupra îl sâcâia și genunchiul drept de câteva zile, semn că în curând avea să plouă. Apropiindu-se de vizor, constată că nu se înșelase. Într-adevăr, de partea cealaltă a ușii, era Florin care, nerăbdător, tocmai apăsa din nou butonul soneriei. Pentru
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
aveam să aflu de la tataie că dintelui i-a venit vremea să cadă, dar îi lipsea tupeul s-o facă de unul singur. Avea nevoie de un imbold sau mai degrabă să fie tras de mânecă. Toată ziua l-am sâcâit, clătinându-l înainte și înapoi, cu limba mai degrabă speriată decât curioasă. O înțeleg acum și pe ea, era prima oară când o părăsea un dinte. După o amiază în care șuturile pe poartă și avi oa nele ajunse din
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se întâlnesc mai rar, iar trupul ei iubit se îndepărtează treptat de mângâierile lui, devine tot mai „posac” și, culmea!, chiar și suspicios! Îi vine greu să se recunoască în „omul serios” (?!), gata să asculte vocea ciudată ce îl tot sâcâie după fiecare discuție cu Teodora: dacă ea nu a făcut decât să-l „folosească”, din dorința de a mai avea un copil!? Adică nu ar fi fost decât „instrumentul” pe care, după ce îți faci treaba, îl pui la locul lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
gîndacii de Colorado se mănîncă?... Cum să bagi în gură asemenea otrăvuri? Dar au o importanță colosală din alte puncte de vedere. De unde vrei să le știu eu pe toate? Bine, bine... Și cum prinzi tu... tritonii ăia grozavi? Bărzăunul, sîcîit de atîtea întrebări, se gîndi o clipă și, cum tot avea să-i plătească lui Virgil o poliță mai veche, răspunse foarte serios: Vin singuri la mal cînd îi fluieri... așa, ca oile. Ești un zevzec! răbufni Virgil cînd observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de glorie și infern, învățându-l să facă o rugăciune. Și apoi: Nu spune nimic despre asta tatălui, Luisito; ai auzit, dragule?" Și simțind pașii tatălui, adaugă : "Apolodoro" ! Termină Apolodoro de închinat la Tatăl său și inima începe să-i sâcâie pieptul Marinei, însă, of, logica somnului!, o dată mai mult nesperatul. Mi-am închipuit, Marina, mi-am închipuit, și nu vreau să mă cert, căci am vorbit deja cu don Fulgencio despre el. Embrionul trece prin toate fazele prin care a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Hei degger a înțeles că e vorba de un proces inversat, în care produsul final renovează creatorul - și am început să mă dezbrac în fața lor. Au surâs de ușurare văzând că mă pregăteam să mă culc, și asta m-a sâcâit. — Măreț era Heidegger. Păcat că îi puțea ciocul, le-am spus răzbunător, cu un zâmbet sinistru. S-au retras cu spatele, ieșind cu prudența cu care se iese din biserică, dar încă am avut timp să le strig, numai așa
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]