73 matches
-
guverne puternice. însă trebuie să ne unim să prevenim revoltele pe jumătate coapte care le pot da acelor desperado acces la mașini terminale și la germeni de epidemii bine sigilați pe care guvernele le creează pentru a se apăra împotriva sîcîielilor din partea celor egali lor. Acești desperado sînt peste tot, o mînă de bărbați curajoși, lacomi și ignoranți care nu mai pot fi trimiși să lucreze în zone mai puțin aglomerate din lume și sînt mult prea ambițioși pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-n gură un păianjen mare și gras, sau că o siringă-i înțeapă ochiul... Când liftul se oprea-ntre etaje trebuia să aștepți liniștit să vină cei de la lifturi să te scoată. Dar asta putea dura ore. Mai era o sâcâială cu liftul: de multe ori nu mergea, era " Ascensor în revizie", și-atunci o luai pe scări, străbătând toate etajele. Sau, când ajungeai la lift, se-ntîmpla ca abia să fi pornit cu altcineva și să meargă până la șapte. Așteptai atunci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mâna. Am întors de mai multe ori capul spre el, în timp ce mă îndepărtam pe cărare. Era mereu acolo, în ușă, nemișcat. Dând colțul, n-am mai văzut decât foișorul cu fereastra sclipitoare din turnuri. Ajunsă acasă, am mâncat repede, răbdând sâcâielile lui Marcel cu stoicism și tăcând, rnai mult distrată decât încăpățînată, la întrebările și alintările mătușii mele. Dânsa, de altfel, săraca, până și la masă cosea un tiv la vreo fustă sau la altceva. Rupea ața cu dinții și mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi-a fost bruiat de umori insuportabile. Având pesemne o minte bună, ea nu a reușit niciodată să obțină o continuitate satisfăcătoare datorită "stărilor" care o invadau. Pe de altă parte, n-am știut niciodată să convertesc acest capitol de sâcâială interioară și de suferință într-un fapt pozitiv. Ca să scriu, aveam nevoie de seninătate, de echilibru interior. Când cineva e ecorșat, nu are timp să facă stilistică. Scrisul nu este un țipăt nemodulat, el cere vigoare, construcție, un pas îndărăt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ideile și îngrijorările Lizavetei Prokofievna. A apucat-o isteria și plânge și zice că am fost dezonorați și făcuți de rușine. De cine? Cum? Cu cine? Când și de ce? Recunosc că sunt vinovat (asta o recunosc), sunt foarte vinovat, dar sâcâielilor acestei... femei agitate (care, pe deasupra, se comportă urât) le putem pune capăt, la urma urmelor, cu ajutorul poliției și chiar am intenția să mă întâlnesc astăzi cu cineva și să-l previn. Totul se poate aranja în pace, calm, chiar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
reacțiile cititorilor și nu există zi în care să nu aflu ceva din acest vast repertoriu. S-a ajuns până acolo încât nici soră-mea nu m-a crezut când i-am spus la telefon că sunt bine. Și, pentru ca sâcâiala să nu înceteze o clipă, am fost chemat la Comisariat pentru a fi trimis la o unitate militară”. Iar pentru ca atmosfera să fie și mai bine conturată, mi-am notat și senzațiile acelui moment: „La o alimentară din Cluj se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
gata s-o înăbușe, s-o strivească sub povara cerințelor, cu atât mai înverșunat cu cât vedea limpede că fata nu poate fi manevrată după bunul său plac, nici cu vorbe bune, nici cu vorbe rele, nici cu amenințări, o sâcâială continuă, agasantă, o tensiune menținută zi de zi la aceeași cotă deși observa bine că fata i se împotrivea, îi scăpa din mână, se închidea în ea, devenea alunecoasă imposibil de controlat. Din acea perioadă Carmina reținea doar sentimentul presant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înțelege ceva?" "Dar dumneavoastră n-ați priceput chiar nimic? Doar ați fost atît de, cum să spun, atît de apropiată, chiar așa, atît de apropiată de sufletul ei!" K.F. a dat din mînă a neputință. Ori, poate, a enervare, a sîcîială. Sigur că am stat lîngă ea. Zi și noapte. Și n-am reușit să aflu nimic. Așa că am privit și eu. Am privit pînă cînd m-a luat amețeala. Dar de văzut, n-am văzut nimic. Nimic. De aceea, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
altfel de ce și-ar fi ales, ca profesor, chiar geografia? S-o fi dus, nu s-o fi dus? Începu să mă sâcâie cu întrebările. Știam atât cât era necesar să fiu lăsat în pace. Dar nu mă lăsa și sâcâiala deveni chin. Că pe fluviul acela ce orașe se mai găsesc? Le spusesem pe toate. Și în orașele acelea ce fel de locuitori mai trăiesc? îi spusesem pe toți. Mai erau însă orașe și locuitori pe care nu-i spusesem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
magnificentiam regiam). Nu după multă vreme însă, regina a rămas grea de la rege și, la vremea cuvenită, a născut un fiu. Când pruncii crescură un pic, se jucau foarte adesea împreună. și Iuda îl necăjea pe fiul regelui cu repetate sâcâieli și vorbe de ocară, făcându-l să plângă adesea. Regina, care suporta greu lucrul acesta, știind că Iuda nu este școpilulț ei, îl bătea și mai des. Dar nici așa nu l-a scăpat pe copil de sâcâială. În cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu repetate sâcâieli și vorbe de ocară, făcându-l să plângă adesea. Regina, care suporta greu lucrul acesta, știind că Iuda nu este școpilulț ei, îl bătea și mai des. Dar nici așa nu l-a scăpat pe copil de sâcâială. În cele din urmă, lucrul e dezvăluit (panditur) și Iuda dat de gol ca nefiind fiul reginei, ci școpilț găsit. Când Iuda a aflat aceasta, s-a mâniat peste măsură și l-a omorât într-ascuns pe fratele său putativ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Tradiții. Un moment de anamneză poate răscumpăra ori suporta încă o sută de ani de amnezie. Vara lui 1938. Apariția unei cărți fundamentale a lui Henri de Lubac 238, Le catholicisme. Les aspects sociaux du dogme. După șase luni de sâcâieli administrative legate de obținerea nihil obstat-ului din partea superiorilor săi iezuiți, De Lubac, pe atunci profesor la Facultatea Catolică din Lyon, reușește să-și publice lucrarea într-un tiraj care chiar și astăzi ne lasă visători: 35.000 de exemplare! Dovadă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
altfel de ce și-ar fi ales, ca profesor, chiar geografia? S-o fi dus, nu s-o fi dus? Începu să mă sâcâie cu întrebările. Știam atât cât era necesar să fiu lăsat în pace. Dar nu mă lăsa și sâcâiala deveni chin. Că pe fluviul acela ce orașe se mai găsesc? Le spusesem pe toate. Și în orașele acelea ce fel de locuitori mai trăiesc? Îi spusesem pe toți. Mai erau însă orașe și locuitori pe care nu-i spusesem
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
latul Spaniei, nu Încăpea cu Don Quijote pe aceeași mîrțoagă și nici cu Sancho pe același măgar. O lumină fosilă În internatul unei școli pentru orbi, dispariția brumei de vedere a cîte unui copil ține mai curînd de banalitatea supărătoare, de sîcÎielile previzibilului: — Ați auzit? A orbit Mircea de la C! — Păi, asta-i veche de două săptămîni. Iar pînă duminică, cred că orbește și Vasile de la A. Ba nici Ruby de la noi nu se Întoarce În regulă din vacanță, prea pipăie totul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce avea menirea să-l apere de ispite de orice fel. Ele se țineau mult timp În urma lui, unduindu-și coapsele și sânii mari ca niște clopote, ce se clătinau amețitor În bătaia vântului de seară. Pentru a scăpa de sâcâială, Bikinski se metamorfoza În piatră kilometrică, călcând cu pași mari și crucea ridicată deasupra capului pe mijlocul șoselei, surd la zgomotul claxoanelor și la Înjurăturile pe care șoferii i le aruncau din goana automobilelor pe geam. Adevărul ultim al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
marșul său avea În vedere tocmai acest fapt. Beția cruntă și ștergerea memoriei erau mijloace prin care medicul Încerca, În disperarea lui, să pătrundă tocmai această lume a somnului fără hotare. După un marș de câteva zile, ca să scape de sâcâiala de acasă sau de alte neplăceri, stomatologul Paul descindea la cimitir. Mulți șoferi de taxi cunoșteau aceste ciudățenii ale sale, deși, la drept vorbind, el apela destul de rar la serviciile lor, preferând să meargă până la lăcașul său de veci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de unul din sorii din care se născuse. Pentru el era o vizualizare ciudat de chinuitoare și totodată își spuse "Slavă Domnului că sînt mort. Suferința a trecut". Deci rămășițele pămîntești se aflau dincolo de zona durerii produsa de căldură, dincolo de sîcîiala neîncetată a nisipului care-l înțepa, dincolo de sete și foame, dincolo de teamă și speranța nerezonabilă. Moartea venise pentru Gilbert Neelan așa cum trebuia să vină pentru toți oamenii. Domnul să-l binecuvînteze și să-l aibă in pază. Hedrock opri intenționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o amorțeală plină de scepticism, judecând după umerii lor pleoștiți. Ar fi trebuit să aibă tatuat pe frunte: „Asta e tot?“. Nici măcar nu m-a consolat ideea că cel puțin nu mă sâcâie. Într-un fel, aproape aș fi preferat sâcâiala în locul jalnicului priveghi de zombi. Am sunat la interfonul apartamentul cincizeci și opt, fără să știu dacă e cineva acasă sau, chiar în caz că e, dacă va vrea să-mi vorbească. Mi s-a răspuns aproape imediat cu un bârâit slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nulități. Școala s-a specializat să înăbușe cu măiestrie sfânta răzvrătire creatoare a elevilor. Bucuria elevului e să-și prindă profesorul în flagrant delict de ignoranță. Cu cele mai bune intenții, școala și familia pot face din educație o iresponsabilă sâcâială. O carte valoroasă poate deveni un pedagog național. Școala imbecilă torturează memoria și zaharisește inteligența. Obligația școlii e să moștenească uimirea. Maestrul desenează aripile. Învățarea zborului intră în atribuțiile discipolului. Educația nu e contagioasă precum guturaiul. Educatorul mediocru și-a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și alfabetul. Îmi alin singurătatea, consolând-o pe a altora. Bibliotecile - aceste silozuri de frumusețe și de înțelepciune. Orice suflet este abordabil, dacă îi găsești la timp struna potrivită. Omul normal aflat în exil este pătruns de dorul, nu de sâcâiala de patrie. Tandrețea - acest înveliș de ozona al condiției umane. Prea multă energie destinată izbânzii este confiscată de ură. Deși fragil, omul tot vas de preț rămâne. Echilibrul în fața catastrofelor dă caratele spiritualității unui popor. Politețea dă strălucire valorii. Originalitatea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rog, dacă ții..., zise el după o tăcere prelungită. Ca mulți oameni, deplângea tendința de atomizare socială descrisă de sociologi și analiști. Ca mulți oameni, credea că menținerea unor relații familiale e de dorit, chiar și cu prețul unor mici sâcâieli. De aceea, ani de-a rândul, Își petrecuse Crăciunul cu mătușa Marie-Thérèse și cu bărbatul ei (un ins de treabă și aproape surd), care Îmbătrâneau Împreună În căsuța lor din Raincy. Unchiul continua să-i voteze pe comuniști, refuza să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
opus pe cât de instructiv pe atât de plictisitor, cel puțin după o anumită oră, când în dosul ochelarilor cu ramă groasă i se instalează invariabil o migrenă fără leac. Nu o durere insuportabilă, mai degrabă un soi de lehamite, o sâcâială. Parcă n-a citit aceleași rapoarte din toate colțurile lumii! Ce mi-e Bulgaria, ce mi-s Filipinele! În orice întreprindere cât de îndrăzneață sosește un moment de scârbă, chiar de îndoială - Machedon sătul de lume, Don Juan de muieret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
I-am răspuns c-o să mă mai gîndesc. Și chiar m-am gîndit cîteva nopți, el cîștiga de vreo trei ori mai mult ca mine, numai din bacșișurile la pensii, făcea mișcare, era brunet, avea geantă de piele. Au urmat sîcÎielile Marianei care, tot În timpul nopții, cînd eu mă gîndeam la poștaș, gemea fără rost găsind cele mai stînjenitoare rime În momentele cele mai delicate, numai din plăcerea de a ironiza premiul și meseria mea, spunea meserie cu ghilimele ascuțite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]