33 matches
-
Conform Noului Dicționar al Limbii Române,știam deja că: *HĂRȚUIRE,HĂRȚUIRI înseamnă: 1.acțiune de a (se) hărțui și rezultatul ei; 2.(inv.) stimulare: creștere sau hărțuire spre bine; *HĂRȚUIT,-ȚI; HĂRȚUITĂ,-TE : care nu este lăsat în pace,deranjat,sâcâit. Fără comentarii. Și totuși,niște întrebări sunt inevitabile (la fel ar trebui să fie și răspunsurile): 1.DE CE,ÎN ULTIMII 20 DE ANI,SUNT ATÂT DE AGRESAȚI DASCĂLII ROMÂNI? 2.CEI CARE ÎNVAȚĂ COPILĂRIA SĂ EXISTE, FRUMOS ȘI DEMN, SUNT
DEŞERTUL DE CATIFEA (41) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_41_costel_zagan_1368508734.html [Corola-blog/BlogPost/350299_a_351628]
-
M-am înțeles cu ei în limba engleză. I-am poftit în „hodaie” - camera „a bună” cum ar veni -, maică-mea le-a dat să mănânce și să bea, am stat mult de vorbă, inevitabil și despre politică și Ceaușescu, sâcâiți fiind într-una de-ai mei: „Ce zâce, ce zâce?”... Am făcut poze, le-am dat adresa noastră, n-au vrut să rămână peste noapte, trebuiau să ajungă la Sibiu unde aveau cazarea rezervată la „Împăratul romanilor”. Nu credeam să
LAPTELE ŞI SECURITATEA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1428600651.html [Corola-blog/BlogPost/350327_a_351656]
-
casele și sufletele oamenilor. Ioana eliberată de jugul căsniciei nu plânse prea mult plecarea bărbatului. Dar în curând resursele de trai se terminară și copiii cereau mâncare zi de zi iar ea nu avea ce să le dea. Tot mai sâcâită și mai mânioasă începu să-i maltrateze, să-i închidă în casă fără căldură sau mâncare, lăsându-i singuri până la căderea serii, când venea acasă din peregrinările ei cu stomacul plin și poftele trupului împlinite. Le aducea câte un colț
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1493154674.html [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
imagini din clubul recentei tragedii. Indignații au cerut evacuarea tutungiilor din sală, președintele comisiei a refuzat și atunci l-au dat și pe el în gât pe FB, ca invocă bagatele democratice, zise consultări publice, cănd cestiunea zilei aparține revoltaților. Sâcâit și agitat, presedintele le-a tăiat scurt macaroana reprezentanților Vămii și Ministerului Finanțelor, ca să lăsăm nimicurile astea cu banii și taxele și să dăm ascultare activiștilor „Coaliției România respira”, în frunte cu celebra doamna Dr. Magda Ciobanu, veșnicul expert antitutun
Scopul chiar scuză orice mijloace? by http://uzp.org.ro/scopul-chiar-scuza-orice-mijloace/ [Corola-blog/BlogPost/92429_a_93721]
-
mulțumiri, I. Stăvăruș * București, 20 februarie [1]971 Dragă Pompilică, Leneș nu-s de felul meu, dar nu știu cum s-a făcut că am întârziat mult până să-ți trimit aceste rânduri. Am fost, e drept, și bolnav o vreme (propriu-zis sâcâit când de o sciatică pornită nițel, dar, din fericire, cumințită acum, când de psoriazisul cel vechi care, iarna e cam năbădăios), alt timp foarte ocupat până am dat gata până la virgulă, și am predat-o, ediția de Scrieri alese 14
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
uită la vânatul împrăștiat cu fală, se uită și întreabă: „Cât costă?” „Nu vând” zic scurt. După câteva secunde vine la mine un domn încruntat și bărbos: „Cât ceri?” Am simțit pe loc jupânul. „Vi le dau pe gratis” spun sâcâit. „Nu-mi trebuie mie cadou - răspunde Gherea, căci el era - eu cumpăr, sunt negustor.” Ca să scap, am zis un preț. Mi-a dat dublu. Peste câteva săptămâni, iar dau prin gara Ploiești, de astă dată fără pușcă, în „civil”. Intru
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
mei Își sărbătoriseră acolo nunta de argint. Eu Însă, aveam un ideal: să fiu altfel decât ei. Nu frecventam astfel de localuri, iar persoanele care mergeau În astfel de locuri Îmi repugnau. — De ce-mi spui toate astea? Întrebă Aris sâcâit. Privea semaforul roșu - umbra violetă a norilor care mângâiau ruinele palatelor imperiale de pe Palatino. Cine știe, poate că spera să o vadă În ea pe fata aceea care fusese de demult și care poate mai exista Încă, undeva În sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și în exterioritatea imediată, eroul simte nevoia să-și demonstreze sieși, printr-un resort compensatoriu, că raționamentul său este corect: inamicul folosește muniție expirată. Gestul săvârșit e numai în aparență ostentativ: "Un obuz nu explodează. Din fanfaronadă, le declar camarazilor sâcâiți că artileria ungurească e inofensivă și iau în brațe obuzul, ca să le arăt că are pulbere proastă. Toată lumea strigă speriată la mine... îl arunc jos, cum ai arunca, după ce ai privit-o, o sfeclă... și îngheț și azi de nebunia
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
spălată de ploi, pe lângă care treceam nepăsător când o observam în graba pașilor pe pereții și coloanele ce străjuiau magazinul Romarta din Brăila. Sunt mult prea multe aceste poze! De unde-or mai fi apărut și astea? - îmi frământam creierii, mereu sâcâit, când îmi iuțeam pașii pentru a le depăși. Ele reprezentau chipul unei femei cu un punct desenat pe frunte: nu era nici dansatoare, nici cântăreață indiană. Cineo mai fi și femeia asta? - mă întrebam și-mi continuam ignorant și agasat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
din mine puterea alcătuirii tale trupești, puterea de a veni pe lume. Și nu vom putea - voiam să spun că eu nu voi putea - niciodată să-mi plătesc datoria față de tine. M. 87/1948 I 11 noiembrie [1948], joi seara [...] Sâcâită, umilită, trimisă de la Anna la Caiafa, am tre cut prin toate categoriile de învățământ ca să mă întorc la aceeași școală, cu mai puține ore (13). Dar, culmea, apogeul avatarurilor mele a fost numirea la o clasă a V-a (exprima
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
neata - i-a spus Montmorin - s-o convingi pe regină că Necker îți este necesar, iar eu iau asupra mea să-l înduplec pe rege.“ Brienne, strâns cu ușa, a răspuns: „Pot să mă lipsesc de el.“ Așa pier imperiile. Sâcâit să tot audă că publicul îl cere cu insistență pe Necker, îi făcea plăcere să-l vadă atacat de niște autori famelici, pe care, zice-se, îi plătea pentru a-l calomnia. Numai că, între timp, se vedea pierdut în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de mizerii despre mine pe pereți, jigodiile dracu'!" Profesorul clipi de câteva ori, trase aer în piept și o chestionă cu aceeași bonomie: "Ai văzut niște gândaci care scriau pe pereți texte obscene la adresa ta?" "Nu. Nu obscenități propriu-zis", explică sâcâită Săvuleasca. "Vă înjurau dă mamă?", întrebă, lansându-se într-o ipoteză și secretara. "Ce-ai, mă, ce-ți veni?", se încruntă baba spre funcționară. Abia atunci văzu că în spatele acesteia se ițiseră o mulțime de mutre avide de cunoaștere. Chestia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
păreri. Un lucru, însă, le apropie: sentimentul, naiv și contaminant, al unei revelații. Un friguros apocaliptic, Alecsandri, reconstituind iarna din viziuni ale naturii distorsionate de un sculptor nebun, proiectant de mausolee înghețate, cu tot cu efecte speciale, și un funcționar bâțâind, Topârceanu, sâcâit, mai mult decât amenințat, de frig și ceață, se despart cu aceeași bucurie aproape comică de „zilele babei". Iată întoarcerea cocostârcului, așteptat cu nerăbdarea insomniacului care nu știe dacă se mai face dimineață: „El vine, se înalță, în cercuri line
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
nu prinde frecvența instantaneelor ei, se resoarbe într-o banală iluzie, într-o îngrijorată îndoire de sine. Acela care ai început, deja, să te transformi, ros, ca de ape subterane, de miile de mii de schimbări pe care le toarce, sîcîită ca o scoică de firul de nisip, lumea prin care te miști fără habar. Lăsînd cercetarea mișcărilor ei neistovite în slujba, fără simbrie, a poeților. Deci, nu de metamorfozele explozive, care derutează rănind, se ocupă acest membru al unei grupări
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
foarte întristător, întrucât ne aflăm în spațiul limbii române, care la rândul ei e limba lui Eminescu și a lui Caragiale). Vânzătoarele de la magazine îți răspund invariabil în limba rusă și, când constată că nu ești rusofon, își comută vorbirea, sâcâite, pe limba română. Recepționera de la hotelul în care stau, o doamnă distinsă și roșcată, dintre acelea care strâmbă din nas dacă ai cravata neasortată, este ursuză când îi vorbesc în română și luminoasă când îi adresez câte o propoziție în
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]
-
o imposibilă moarte. Atâta cât îmi îngăduie puterea de observație, remarcasem că, de câte ori este adus, la televizor, un centenar - nu pun preț pe o excepție - acesta este filmat în pat, pe spate, nu prea de aproape, că nu mișcă și, sâcâit să spună ceva, întredeschide buzele într-un suprem efort. Cea mai bătrână femeie din lume, japoneza Kamato Hongo, în vârstă de 116 ani mai poate efectua un dans al mâinilor, dar la filmare dormea, cu porții de somn de câte
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
început partea a treia a poveștii românești postbelice, care este și cea mai interesantă dintre toate și mai bogată în evenimente. Desigur, astăzi Regele nu mai este oprit cu mașini de-a curmezișul șoselei. El continuă să fie descurajat sau sâcâit mult mai subtil, "chirurgical", nevăzut, conform cu instrumentele epocii electronice. Dar, exact ca în perioada războiului rece, ori în primul deceniu a postcomunismului, ostilitatea față de Casa Regală nu vine astăzi din anti-monarhism, ci din împotrivirea ca România să se schimbe sistemic
Regele, cel mai puternic om () [Corola-journal/Journalistic/23759_a_25084]
-
adunat toate aceste referințe și a creat un text nou, scris numai cu cuvintele lui Cioran, în care el mărturisește că trecutul lui a constituit o eroare. Scrie Petreu: "din această "spovedanie"... se vede foarte clar că a fost preocupat, sâcâit să-și lămurească relațiile cu propriul său trecut" (p. 402). Dar numai și numai dacă înțelegem biografia lui, cea reală, putem găsi ecoul care străbate prin cărtile lui: "regret... regret... regret." Volumul Un trecut deocheat ne oferă un ochi nou
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
și garantat, de serie. Deși pricepe foarte bine că așa, pînă la urmă, o să se întîmple. ,Zestrea" ei e făcută din experiențe foarte diferite, de la moliciunea de om bun și trist a unchiului Ion, chinuit la școală, ca profesor navetist, sîcîit, ca ei toți, de vecinii scandalagii, la grijile icnite ale mamei, la bravada unchiului Biță, care-și ține firea cu cîte-o sticlă de vin de soi și, în fine, la zbînțuiala cvasi-absolventelor din cămin, cuprinse, în fapt, de-o greu
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
tot felul de "autonomii". Dar, spune Mircea Martin, "identificarea e momentană, metamorfoza e permanentă." Atras pînă la a-și primejdui zborul de flacăra cîte unei lămpi, fluturele rămîne nu mai puțin hoinarul infidel. Așa și criticul, salvat prin curiozitate. Ușor sîcîit și prea puțin în stare de fervori, Sainte-Beuve scrie cu aplicare (și cu aplecare) despre opere care-i convin, în care se găsește, nu în care se pierde. Aceeași dorință (ambiție?) de-a se (re)găsi, fără a scăpa vreo
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
Presupun că mă crezi țicnit. — Nu spune porcării! Nu-ți amintești...? Duncan i-o luă Înainte. — Vezi, nu sînt obișnuit să merg prin astfel de locuri de unul singur. Nu sînt ca tine. Fraser scutură din cap, de parcă se simțea sîcÎit sau exasperat. Se uită la Duncan, apoi privi În altă parte. Își schimbă postura și mai bău bere. În cele din urmă spuse, vădit Încurcat: — Aș fi vrut Pearce, să fi ținut legătura cu tine. Aș fi vrut să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lui Adam de la ea. Dar sunt pe-aproape. Îi stă pe vârful limbii și nu renunț acum. O să-ți povestesc pe drumul spre casă, îi promit. Pare dezamăgită, de parcă doar aș duce-o cu zăhărelul. — După cum vezi, continui eu cu sâcâitul, nedorind să pierd momentul. După cum vezi, nu ai cum să-ți dai seama cum e cineva doar dacă îi servești o ceașcă de ceai și îți mulțumește. —Adam Kirrane nu e cineva căruia doar să-i fi servit o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
prefectul în anul următor l-a căutat cu privirea în sala de raport, l-a găsit printre ceilalți și i-a făcut un semn amical cu mîna. Din acea zi nimeni nu l-a mai deranjat cu inspecții ori cereri sîcîite, dar nici el n-a uitat să-i trimită prefectului cam ce se putea găsi mai interesant în Crama lui Hariton. Și n-a uitat nici cuvîntul splendid. K. F. l-a poftit în salonul de sus, de unde se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
drum, să cauți altceva, în altă parte. Pe cînd un "pe aproape", "foarte aproape" te paralizează, te hipnotizează, te face să-ți pierzi vremea și cumpătul. Două lucruri mai prețioase decît succesul chiar, timpul și cumpătul. Era neliniștit și chiar sîcîit. Lista de adrese, de nume era un succes. Un succes care arăta că lucrurile devin grave. Comedia, carnavalul, risca să devină o adevărată tragedie. Priviți cu oarecare îngăduință și mai ales fără prea multă profesionalitate ce puteau însemna 300 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
februarie Am intrat într-o biserică. Am aprins două lumânări. M-am uitat apoi cum scădeau ceara și viața. 4 februarie Sânt bolnav și ușor îngrozit. Gripă cu complicații de respirație. Augusta e foarte enervată de boala mea. Pare din ce în ce mai sâcâită. 5 februarie Citesc o carte despre rolul delațiunilor în timpul Inchiziției și mă gândesc că uneori victimele n-au fost mult mai onorabile decât călăii lor. Doar că n-au avut anvergura de a deveni călăi. 7 februarie "Atîta timp cât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]