570 matches
-
domolit și s-au așezat lin în apropiere. Luminile, odată ajunse pe pământ, au încetat să se învârtească și se vedea o navă triunghiulară cu dimensiuni de câțiva zeci de metri, rămânând aprinse doar trei de culoare de un roșu sângeriu în cele trei colțuri. Apoi s-au stins și ele și s-a deschis un fel de trapă prin care se lăsă o scară, iar pe ea au coborât niște făpturi înalte, cu plete blonde, îmbrăcate în straie albe largi
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1486720440.html [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
treacă prin altă poveste/ deși mă poticnesc spre finalul sfârșiturilor / fără s-arunc vina pe nimeni.”. Cînd trece la proză poetică, Aurel Avram Stănescu deține taina fabulosului poetic:« am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. » Pentru a-i înțelege esența profund-spirituală, trebuie să-l pomenim aici pe Saint-John PERSE: “Ô toi, désir, qui vas chanter...”. Si replica poetului Aurel Avram Stănescu: “cuprindeai în palmă lumea “! Și
ABSTRACŢIUNI CANTABILE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Abstractiuni_cantabile_aurel_avram_stanescu_1355125320.html [Corola-blog/BlogPost/351694_a_353023]
-
-său ca o prevestire rea. Tocmai când ajunse în zona de lucru unde-l găsea adesea pe Manole, o grămadă de umbre îmbrăcate în mantale zdrențuite făcuse un fel de cupolă asupra unui trup neclintit, cu tâmpla brăzdată de linii sângerii. Își făcu loc și Nică Pintilii în acea adunătură de trupuri, după ce pășise peste un trunchi rostogolit nefiresc în preajma acelei grămezi de oameni. Simți deodată cum i se taie picioarele, căci recunoscu acolo, jos, trupul fratelui său. Cu mâinile nesigure
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/_intalneste_i_doamne_si_adu_mi_i_s_gheorghe_parlea_1341161372.html [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
este amenajat precum o peliculă de film, iar pe pereți sunt portretele unor actori celebri. Clubul este amenajat într-un stil arzător, de film noir: te afunzi în canapelele negre din piele, îți arunci privirile pe pereții de un roșu sângeriu și te relaxezi la lumina lumânărilor sau la auzul melodiilor lounge și trip-hop. Cei care preferă o discuție liniștită, se pot retrage într-un separeu, unde îi așteaptă măsuțe joase și perne. Pe de altă parte, cu gândul la petrecăreți
fiecare cu “filmul” lui by http://www.zilesinopti.ro/articole/1891/frame-fiecare-cu-filmul-lui [Corola-blog/BlogPost/97102_a_98394]
-
înalt, brunet, cu păr creț, mai închis la ten și celălalt mai scund, rotofei, cu păr rar, blond. Ly deschise ușa și oamenii legi au fost puternic impresionați de prezența falnică și uriașă a bărbatului negru, din fața lor, cu ochii sângerii și alură sălbatică. - Suntem plutonierii Ilie Ghidoveț și Vasile Tocană de la Miliția Capitalei. Am venit în urma apelului primit din casa dumneavoastră! spuseră bărbații, în timp ce prezentau politicoși legitimațiile de serviciu. - Poftiți, vă rog, le spuse Ly. Eu am sunat. Milițienii au
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
E-ospăț de zei Licorn de pază Ia în vază Pe cei ce-ajung Prin răstigniri La Sfântul Duh PLÂNGÂNDU-L PE IISUS Plângându-L pe Iisus - un copil Adormi la ferestră: și-L văzu pe Ucis Plutind lin - lebădă sângerie Scurgându-se-n cântecul ultim - spre Lac Rănile Lui erau tot atâtea ciudate Lumini - guri de peșteri - străpungând spre Orbitoare Grădină Și copilul - în vis - o porni spre Eternele dimineți - iar Când s-a trezit - nu mai avea Nicăieri de
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1483176951.html [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
-i sfânt-acea minune Veșnic necuprinsă de gânduri păgâne. Frunțile-și ridică spre soare-răsare Ridicând în slavă nesfarșita zare. Al astrului zâmbet fulger e-ncremenit, Nadir și zenit pe veci le-a contopit Încrustând eterna clipei feerie Cufundată-n raza plină,sângerie. Euros ia ființă-n altă depărtare Aducând prea blânde valuri de răcoare Printre trunchii ce ramurile-și pleacă Înspre unduinda oglindă de apă. Ulmii,chiparoșii,stejarii,salcâmii, Plini de-nțelepciune,istoria lumii De al său adânc tainic povestită Stau și
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Din_vai_de_lumina_cruti_cristian_1385687625.html [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
-său ca o prevestire rea. Tocmai când ajunse în zona de lucru unde-l găsea adesea pe Manole, o grămadă de umbre îmbrăcate în mantale zdrențuite făcuse un fel de cupolă asupra unui trup neclintit, cu tâmpla brăzdată de linii sângerii. Își făcu loc și Nică Pintilii în acea adunătură de trupuri, după ce pășise peste un trunchi rostogolit nefiresc în preajma acelei grămezi de oameni. Simți deodată cum i se taie picioarele, căci recunoscu acolo, jos, trupul fratelui său. Cu mâinile nesigure
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
-mi ură și păcat... Când primăveri se vor trezi în floare Eu voi putea veni să-ți ning tăceri Tu scrie-mă ca rugă în altare Eu să răsar din iernile de ieri... Și dacă macii vor ascunde iară În sângeriul dor un cântec trist Eu voi striga în seceta din vară Un nume răstignit în acatist... Și-n singuraticul decor de toamnă Eu voi veni să-aștern covor de ploi Un asfințit albastru stă să cearnă Un alt târziu în nopțile
DE VOI VENI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 by http://confluente.ro/De_voi_veni_violetta_petre_1366193879.html [Corola-blog/BlogPost/345870_a_347199]
-
și la Magda CÂRNECI, de care autorul pare mai mult decât apropiat. Surprinde, în acest ansamblu, adâncimea de implant a programului filosofico-mistico-poetic al ambilor, interiorizat, asimilat, până la ultimile interstiții ale textului, exprimat în jerbe de lumini tăioase, interminent, de intensitatea sângerie a olmazurilor orientale. Ambii trăiesc, pe multiple octave ale rostirii, fervoarea clasicizantă a unui lirism revolutionar, ca intenționalitate, în care, postmodern, se află încrustată și pletora unor reminiscențe (începând cu cele eminesciene), spre a reface o istorie a compartimentului poetic
DE LA SUFLET PENTRU UN POET APARTE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1451484195.html [Corola-blog/BlogPost/372555_a_373884]
-
din durerea nopții, să o coși pe reverul de la haină. Să-mi faci semn că nu te doare vântul și dorul din noapte, că ți-au mai rămas câteva șoapte, în glasul vechi de cristal; și-o mângâiere în palma sângerie, de veacuri străbătută. Să-mi faci semn că nu-i târziu să mă ridic spre altarul sufletului tău zbuciumat în necuprinsul zării. Să-mi faci semn că pot să îți mai dau o lacrimă din durerea nopții să o coși
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1451836587.html [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-am prins sufletul în spinii lumii, Cănd rătăceam pe dealuri,zbenguind Și căutând făclii,iubind,s-aprind. Mi-am prins gândurile în vârtejul lumii... Am rătăcit privirea în zarea sângerie, Iar macii m-au privit sfios și tremurând. Atunci când mi-a tremurat tristetea-n gând, Am transformat trăirea într-o poezie. Mi-am prins o aripă în norul plumburiu Și-a fulgerat cu zbucium și durere, În ploaia-ntunecata n-
MI-AM PRINS SUFLETUL de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cristiana_iliuta_1492592829.html [Corola-blog/BlogPost/375339_a_376668]
-
de mure răscoapte, mustind, Cu gust de frăguțe pe buze, La urechi cu cireșe pietroase, Cu chip de floarea-soarelui râzând ștrengărește, Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele, Scrijelite pe petale de maci sângerii, Prinși în cununa-i de regina a tinereții și belșugului. Mă cheamă dealurile verzi și luminoase Pe care ma rostogoleam, Copil fiind, Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume. Mă cheamă dorul nebun, Plecat cu tolba plină
ACASA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1434998128.html [Corola-blog/BlogPost/365889_a_367218]
-
simte așa de bine? Superbă mi se pare definiția cerbului, „violoncel, cu corzi din argintul izvorului...” (un altfel de „mistreț cu colți de argint” ionaugustindoinașian). Spiritul creștin al poemul se regăsește și prin „bobul de strugure greu”, „sângele Meu”. ... ... ... ... ... ... ... ... ... „Maci sângerii sfâșie albul zăpezii./ - Pe aici a trecut fiara,/ îmi spui/ și zâmbești.../ Țopăie arlechini albaștri/ fără Dumnezeu/ zgâindu-se la ferești./ Din apa cea neagră,/ precum Orpheu,/ doar cântecul l-am păstrat.” (Poezia „Între oglinzi”) Orpheu este un arhetip al
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 by http://confluente.ro/Sapte_poeme_neprohibite_cron_al_florin_tene_1367915009.html [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
nentâmplate vise Cu povești înfierbântate. Sunt macii umbre de-mplinire A mugurilor de speranță Și dulci petale de iubire În a destinului balanță. Gustăndu-le a lor savoare Și mintea intră-n agonie, Iar inima în piept tresare În puritatea-i sângerie. Făclii de purpură solară Ce-i mistuie iubirii rugul, Se sting ușor la ceas de seară, Când se revarsă-n cer amurgul. Iar la al macilor sfârșit, Rămânem simpli spectatori, Tăciunii lor mai ard mocnit Prin suflete de visători. Referință
MACII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 by http://confluente.ro/stefania_petrov_1497185948.html [Corola-blog/BlogPost/365422_a_366751]
-
deprins să vibreze.... VI. PIANO, de Călin Marton , publicat în Ediția nr. 1480 din 19 ianuarie 2015. Din pianul meu amintirile coboară. Clapele îmi prevestesc ecoul pașilor ce-mi suspenda gândul... urmele ce ar putea să fie apasă pe degetele sângerii. simt nesfârșit naufragiul umbrelor ce rătăcesc... portativele plâng notele singurătății. De auzi întrerupe-mă și dă-mi șansă să scriu un alt cântec. Citește mai mult Din pianul meu amintirile coboară.Clapele îmi prevestesc ecoulpașilorce-mi suspenda gândul...urmele ce ar
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/c%C4%83lin_marton/canal [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
rătăcesc... portativele plâng notele singurătății. De auzi întrerupe-mă și dă-mi șansă să scriu un alt cântec. Citește mai mult Din pianul meu amintirile coboară.Clapele îmi prevestesc ecoulpașilorce-mi suspenda gândul...urmele ce ar putea să fieapasă pe degetele sângerii.simt nesfârșit naufragiul umbrelor ce rătăcesc...portativele plâng notele singurătății.De auziîntrerupe-mă și dă-mi șansă să scriuun alt cântec.... VII. IUBINDU-TE PE TINE..., de Călin Marton , publicat în Ediția nr. 1105 din 09 ianuarie 2014. Iubindu-te pe
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/c%C4%83lin_marton/canal [Corola-blog/BlogPost/366482_a_367811]
-
treacă prin altă poveste/ deși mă poticnesc spre finalul sfârșiturilor/ fără s-arunc vina pe nimeni.” Cînd trece la proză poetică, Aurel Avram Stănescu deține taina fabulosului poetic: „am călărit împreună armăsarii norilor cenușii până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca.” Pentru a-i înțelege esența profund-spirituală, trebuie să-l pomenim aici pe Saint-John Perse: „Ô toi, desir, qui vas chanter...” Și replica poetului Aurel Avram Stănescu: „cuprindeai în palmă lumea!”. Și
TAINA SCRISULUI (36) – DESPRE CEI CARE DAU NĂVALĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ioan_lila_taina_scrisului_36_des_ioan_lila_1346806509.html [Corola-blog/BlogPost/343760_a_345089]
-
ar putea să fie Un șoarece umblând prin cursă. Am o tuse nervoasă Ascult pașii intrusului, Dute vinoul tensiunii în timpane țin ochii strânși - nu vreau să-i deschid în lumina de lapte afumat. Arunc o privire spre cer e sângeriu și bat în lemn încă o zi de calendar 14 ore trăiesc 6 dorm 4 ore lipsesc, cineva mă fură, sunt jefuit e gândul? imaginea ta pe pânză, pe cerceafuri? pernele de puf sunt calde încă.. ce fac mai departe
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 by http://confluente.ro/adrian_grauenfels_1425463453.html [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
-ntâmpla. Se prelingea în urma Călușarilor, atras de tot ce însemnau ei! Rămânea cu gura căscată văzându-i cât de mândru purtau straiele. Albul cămășilor și al ițarilor îi părea mai strălucitor sub gătelile colorate, iar pălăriile cu mărgele și panglici sângerii - adevărate odoare vii, menite să-i împodobească doar pe acești aleși! Dar jocul răsunator al pintenilor și clopoțeilor?! Dar îndemnurile Vătafului!? Dar vorbele rostite ca răspuns?! Și perindarea între plimbarea lentă și începutul mișcării ritmate?! Dar toiul dansului în zbor
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443336134.html [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
tocmai i se-mplinea visul?! Și-ar fi dat restul vieții sale cețoase pe clipa strălucitoare de-acum! Și ce urmă... fu un vârtej pentru puiul de om abia săltat spre viață! Rotirile strânse ale Călușarilor, iuți de păreau scânteieri sângerii, făceau înconjurul fetei care se zguduia mai abitir în tumultul strigăturilor întărite de apăsarea picioarelor pe lutul prăfos al curții. În toiul jocului, copilul, cu ochii încremeniți spre stele, vedea numai o prelungă răsucire amețitoare a bolții. Apoi, simți cum
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443336134.html [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
copacilor, strecura printr-un ciur fin fructele opărite, separând pulpa de semințe și perișori. Era o muncă grea și urâtă, dar nici culesul măceșelor nu era frumos. Fructele creșteau în vârfurile unor ramuri pline de țepi tari, care lăsau dâre sângerii pe mâinile ei fragede. La început, plânsese de usturime. Acum, putea chiar să nici nu o simtă. Partea frumoasă era că se plimba cât era ziua de lungă pe dealurile Bandului, povestindu-și tot felul de întâmplări închipuite, cu zâne
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1427357075.html [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
de Acela cu rănile Lui. ziua a început să se plece spre noapte iar omul cu statura clădită în ceară s-a ridicat ca un paznic de soare și-a ars cu lumină nestinsă trecând pe rând ca un foc sângeriu din fiu în fiu din fiu în fiu... Referință Bibliografică: Jertfa lui Constantin Brâncoveanu / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1222, Anul IV, 06 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
JERTFA LUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 by http://confluente.ro/Alexandru_marchidan_1399375197.html [Corola-blog/BlogPost/346996_a_348325]
-
aminte de nimic din cele petrecute la palat. Cu toate acestea, inima îi spunea că aceea nu era casa ei. Mai mult, un dor adânc, ca o durere venită de nicăieri o făcu să izbucnească în plâns. Lacrimile ei erau sângerii, iar atunci când căzură pe zăpadă se transformară în niște flori uriașe, roșii, care topiră gheața lacului și eliberară căsuța plutitoare, împingând-o către malul pe care era ridicat palatul uriașilor. Florile acoperiră întregul mal și se prinseră de ziduri într-
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1494991658.html [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
fetei, care, de bucurie că își vedeau odorul demult pierdut, făcură o petrecere mare, după care o nuntă și mai mare pentru cei doi. Eu am auzit că pe dealul din spatele castelului au prins să crească florile acelea mari și sângerii născute din lacrimile prințesei, flori pe care ea le-a numit după cel care a salvat-o și a devenit soțul ei, bujori. Referință Bibliografică: BUJOR ȘI PRINȚESA FĂRĂ INIMĂ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2329
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1494991658.html [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]