64 matches
-
Adică: este cel de o ființă cu suferința și căldura noastră. Prin lucrarea sa culturală, Baki Ymeri arată un punct luminos, comun și tandru. El aparține nu numai limbilor română și albaneză, ci și limbilor germană, franceză, bulgară, macedoneană, slovenă, sârbocroată, aromână, italiană, până la zece, ca un Cantemir întors prin Istoria hieroglifă spre poem, ca un cântec care caută o Europă mașteră. Ce bine că poetul nu ocolește izvoarele! Cum de s-a oprit tocmai aici unde, alături de noi, și el
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 by http://confluente.ro/Foc_sacru_de_baki_ymeri.html [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]
-
încercat fiecare aparatul de comunicare românesc. Concluzia a fost unanimă: „așa ceva nu există!?” Sub impulsul acestei stări toți și-au manifestat admirația onomatopeind, fiecare pe vocala preferată: „aaaaa!..., îîîî!..., (î din a)âââ!..., eeeee!..., iiii!..., oooo!..., uuuu!...” Ba, niște nobili sârbocroați s-au mirat emițând onomatopee în consoane, gen: „bcrrrr!..., cbrttt!..., trbccc!..., smccccc!...” sau ceva similar. După care, auzind cum se numește aparatul cu pricina, au început să scandeze în cor: —Mes-sen-ger! mes-se-ger! mes-sen-ger! ... asta fiind pronunția lor denaturată. Ducele Vlad
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1457253890.html [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
la data schimbului de note diplomatice prin care părțile contractante se informează reciproc că acordul a fost aprobat conform procedurii constituționale a fiecărei părți contractante. Semnat la Belgrad la 27 octombrie 1982, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, sîrbocroata și engleză, toate textele fiind egal autentice. Pentru Republică Socialistă România, Nicolae Constantin Pentru Republică Socialistă Federativa Iugoslavia, Dr. Milenko Bojanic --------
EUR-Lex () [Corola-website/Law/137021_a_138350]
-
Goliat de România „gogeamite”care înseamnă un om mare, înalt, o namilă”.. (Mai primite de familia Ștefănescu. târziu am aflat că, de fapt, acest cuvânt vine în limba română În drum spre țară, venind de la Paris, Gogea Mitu a din sârbocroatul „kodzamiti” sau din bulgarul „kodjamiti”). căpătat o puternică răceală din cauza curentului de la geamul Cine își mai aduce oare aminte de Gigantul României? E deschis al compartimentul trenului. Este internat la Spitalul și el un „român de mult uitat”? Haideți să
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
de unde absența cuvintelor dace în limba română, cele socotite ca atare fiind albaneze. Aproape 200 de cuvinte românești sunt comune cu echivalente albaneze. Etimoanele „slave” din limba română provin preponderent din limbile slave meridionale, 1000 de la bulgari și 60 de la sârbocroați. Dintre graiurile limbii române, cele mai apropiate de limbile aromâniilor, meglenoromânilor și istroromânilor de la sud de Dunăre, sunt cele vorbite în Banat, în valea Timocului și în Oltenia. Aceste elemente din lexicul slav al limbii române, precum și împrumuturile ungurești și
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de croați. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este în același timp una din variantele limbii "abstand" comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroată”, și o limbă "ausbau" cu propriul său standard. Croata este limba maternă a 5-6 milioane de vorbitori, fiind limbă oficială în Croația, în Bosnia și Herțegovina, în Serbia (Voivodina) și în Muntenegru. O vorbesc și minoritățile naționale croate din țările
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
era unirea tuturor slavilor de sud, de la sloveni la bulgari, care trăiau toți sub stăpâniri străine, într-o utopică națiune ilirică. Aspirațiile ei se potriveau cu cele ale unor intelectuali sârbi, ceea ce a dus, pe plan lingvistic, la ideea limbii sârbocroate. Există o convergență între reforma lui Vuk Stefanović Karadžić pentru limba sârbă, care a fundamentat standardul acesteia tot pe dialectul štokavian, și cea a lui Ljudevit Gaj. Aceasta se reflectă, de exemplu, în așa-numitul „Acord de la Viena”, din 1850
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
croate de limba sârbă se continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului sârbilor, croaților și slovenilor, devenit mai apoi Regatul Iugoslaviei, create sub egida Serbiei, țară învingătoare în război. Autoritățile de la Belgrad caută să impună ideea limbii sârbocroate, ba chiar să facă din limba sârbă cu pronunțare ekaviană limba întregului stat, ceea ce nu este pe placul croaților doritori de independență. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial se înființează așa-numitul Stat Independent Croația, satelit al Germaniei naziste
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
naziste, în care se declanșează o prigoană cumplită împotriva minorității sârbe. Pe plan lingvistic se caută îndepărtarea cât mai accentuată a limbii croate de limba sârbă, prin așa-zisa „purificare” de elementele sârbești. În Iugoslavia comunistă de după război, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, acceptată și de comuniștii croați, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954). Semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
acceptată și de comuniștii croați, după cum reiese și din „Acordul de la Novi Sad” (1954). Semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați, în acesta se stipulează că limba comună a sârbilor, croaților, muntenegrenilor și bosniacilor este sârbocroata, care se poate numi și croatosârbă, cu două variante literare, sârbă și croată. Se decide totodată și redactarea unui dicționar unic. În urma relativei liberalizări a regimului în anii ’60, se manifestă nemulțumirea intelectualilor croați cauzată de dominația variantei sârbe a
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de muntenegreni. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este in acelasi timp una din variantele limbii "abstand" comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroata”, si o limbă "ausbau" cu propriul său standard. Este limba oficială în Muntenegru. La recensământul populației din 2011, din totalul de 620.029 de locuitori s-au declarat de naționalitate muntenegreană 278.865 de persoane, adică 44,98% din populație
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
României la Belgrad, consulul general al României din Vârșeț, Gabriel Nicola, președintele Consiliului Executiv al provinciei Voivodina Boian Paitici și secretarul pentru informații al provinciei Voivodina Milorad Djuric. Provincia Autonomă Voivodina asigura condiții că informarea publică a cetățenilor, pe lângă limba sârbocroata și scrierile sale, să se efectueze și în limbile și scrierile maghiară, slovaca, română și ruteana, ca și în limbile și scrierile altor naționalități. ("Statutul Provinciei Autonome Voivodina", articolul 15) Mass media apare în Voivodina în șapte limbi. Guvernul finanțează
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
au dreptul să folosească în Adunare oricare din limbile și scrierile oficiale în provincie ("Statutul Provinciei Autonome Voivodina", articolul 26). Statutul, hotărârea și actul general al Adunării, precum și actele Consiliului Executiv și ale organelor administrației sunt publicate concomitent în limba sârbocroata și în limbile maghiară, slovaca, română și ruteana ("Statutul Provinciei Autonome Voivodina", articolul 46, alineatul 3). Serviciul pentru traduceri al Secretariatului Provincial pentru Reglementări, Administrație și Minoritățile Naționale se ocupă printre altele cu traducerea în limbile oficiale a hotărârilor și
Românii din Voivodina () [Corola-website/Science/297187_a_298516]
-
Iugoslavie era și denumirea uneia dintre limbile oficiale, pe lângă limba slovenă și limba macedoneană. Variante oficiale ale acestei denumiri mai erau „limba croatosârbă”, „limba sârbă sau croată” și „limba croată sau sârbă”. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, termenul „limba sârbocroată” denumește o limbă "abstand", adică dialectele și graiurile sale prezintă suficiente trăsături structurale comune obiectiv stabilite pentru a constitui o limbă unitară. În același timp, această entitate lingvistică constă din patru limbi standard aparte, care formează tot atâtea limbi "ausbau
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
sârbi, printre care și Vuk Karadžić, care recomandă unele norme comune pentru limbile croată și sârbă. Nu există unitate în privința denumirii limbii. Ljudevit Gaj optează pentru „limba ilirică”, în schimb pentru Vuk Karadžić aceasta este limba sârbă. Denumirea de limbă sârbocroată apare la filologi care manifestă interes pentru poeziile populare publicate de Karadžić. Îl folosește mai întâi Jacob Grimm în 1818, apoi filologul sloven Jernej Kopitar, în 1822. Termenul este folosit de autoritățile Imperiului Habsburgic, apoi și în alte țări. De
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
pe dialectul štokavian. După ocuparea Bosniei și Herțegovinei de către austrieci, în 1878, aceștia caută să impună ideea de limbă bosniacă, dar sârbii și croații de aici opunându-i-se, renunță la ea și în 1907 adoptă oficial denumirea de limbă sârbocroată, ceea ce contribuie la răspândirea concepției conform căreia sârba și croata sunt aceeași limbă. Apropierea dintre sârbă și croată continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, devenit mai târziu Regatul Iugoslav, sub egida Serbiei
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
sârba și croata sunt aceeași limbă. Apropierea dintre sârbă și croată continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, devenit mai târziu Regatul Iugoslav, sub egida Serbiei, țară învingătoare în război. Ideea de limbă sârbocroată este din ce în ce mai mult promovată de autoritățile de la Belgrad, însă croații sunt dezamăgiți de soluțiile politice adoptate în statul unitar și revin la standardul croat dinainte de război, urmând o perioadă de îndepărtare de sârbă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
ființează Statul Independent al Croației, satelit al Germaniei naziste, care persecută minoritatea sârbă. Pe plan lingvistic se practică depărtarea cât mai mare a limbii croate de cea sârbă, prin încercări de „purificare” de elementele necroate. În Iugoslavia comunistă, promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, acceptată și de comuniștii croați, ceea ce reiese clar din acordul de la Novi Sad (1954), semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
oficiale, acceptată și de comuniștii croați, ceea ce reiese clar din acordul de la Novi Sad (1954), semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați. În acesta se prevede că limba comună a sârbilor, croaților și muntenegrenilor este sârbocroata, care poate fi numită și croatosârbă, având două variante literare, sârba și croata. În urma relativei liberalizări a regimului iugoslav din anii 1960, intelectualii croați își manifestă nemulțumirea cauzată de dominația limbii sârbe în organismele oficiale. În 1967, șapte lingviști și
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
de la Novi Sad, dar este imediat retrasă. Totuși, în constituția republicii din 1974, limba acesteia este denumită „limba literară croată”, fiind interzis oficial a se vorbi despre ea fără epitetul „literară”. În același timp, sârbii folosesc oficial exclusiv termenul limba sârbocroată. Cu aceasta începe o nouă perioadă de îndepărtare a croatei de sârbă. În constituția din același an a republicii Bosnia și Herțegovina, limba oficială a acesteia este denumită „sârbocroată-croatosârbă”, dar intelectualii musulmani cultivă o variantă de limbă bazată pe moștenirea
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
anilor 1990, în cursul procesului de destrămare a Iugoslaviei, tendințele naționaliste se accentuează. Autoritățile fiecărei țări suverane nou formate folosesc și limba cu scopul făuririi națiunii respective. Astfel sârba, croata, bosniaca și muntenegreana devin limbi oficiale aparte, iar termenul „limbă sârbocroată”, apărut tot din motive politice, este în general considerat compromis. În urma proclamării independenței Croației (1991), tendințele puriste destinate să despartă limba croată de cea sârbă se întăresc în această țară, „sârbismele” și „internaționalismele” fiind denunțate și respinse de lingviștii naționaliști
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
oficială a țării este limba muntenegreană, având și aceasta standardul său. Acesta include trăsături proprii comune tuturor graiurilor din Muntenegru și trăsături ale limbii literaturii muntenegrene de dinaintea reformei lui Karadžić. Majoritatea vorbitorilor nu și-a desemnat niciodată limba ca fiind sârbocroata. Acesta era un termen de specialitate folosit de lingviști și de oficialități. Sârbii au afirmat totdeauna că vorbesc sârbește, iar croații că vorbesc croata. Muntenegrenii considerau în general că vorbesc sârba sau, uneori, muntenegreana, iar bosniacii spuneau că vorbesc croata
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
se găsește termenul "naš jezik" „limba noastră” și adverbul "naški" „pe limba noastră”. Denumirea limbii materne reprezintă o problemă pentru cei proveniți din căsătorii mixte. Cei care nu vor să renunțe la nicio parte a identității lor, spun că vorbesc sârbocroata. Numai în Croația se găsește acest termen în documentele recensămintelor. Aici numărul celor care declară ca limbă maternă sârbocroata este de 7.822, iar al celor cu limba maternă croatosârba - de 3.059, în total 10.881 de persoane dintr-
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
pentru cei proveniți din căsătorii mixte. Cei care nu vor să renunțe la nicio parte a identității lor, spun că vorbesc sârbocroata. Numai în Croația se găsește acest termen în documentele recensămintelor. Aici numărul celor care declară ca limbă maternă sârbocroata este de 7.822, iar al celor cu limba maternă croatosârba - de 3.059, în total 10.881 de persoane dintr-un număr de 4.284.889 de locuitori. În unele țări, statisticile care iau în seamă limba maternă a
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
al celor cu limba maternă croatosârba - de 3.059, în total 10.881 de persoane dintr-un număr de 4.284.889 de locuitori. În unele țări, statisticile care iau în seamă limba maternă a locuitorilor continuă să folosească termenul „sârbocroată”. De exemplu în Canada se menționează separat vorbitorii de sârbă, de croată și de sârbocroată. Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie a adoptat denumirea „bosniacă, croată sau sârbă”. Controversele în jurul termenului „sârbocroată” sunt foarte vii de la dezintegrarea Iugoslaviei, nu numai
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]