38 matches
-
de site-ul Cronopedia și coordonată de Lenuș Lungu și Ioan Muntean - ”Reflexii din oglinda sufletului meu” carte de autor oferită ca premiu de site-ul Cronopedia. - Revista ” Dor de dor” îngrijită de d-nul Marin Toma - Revista locală ”Plaiuri Săcelene” editată de Asociația Cultural-Sportivă ”Izvorul” Săcele Am publicat de asemenea și pe site-urile: - Netlog - Singur - Cronopedia - Esențe - Confluențe lirice - Casa gândului Cleopatra - Însemne culturale Curios, am venit să cunosc lumea în anul 1955, am simțit frumosul, iubirea și am
VIOREL CROITORU de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Viorel_Croitoru.html [Corola-blog/BlogPost/342415_a_343744]
-
de site-ul Cronopedia și coordonată de Lenuș Lungu și Ioan Muntean- ” Reflexii din oglinda sufletului meu” carte de autor oferită ca premiu de site-ul Cronopedia.- Revista ”Dor de dor” îngrijită de d-nul Marin Toma- Revista locală ”Plaiuri Săcelene” editată de Asociația Cultural-Sportivă ”Izvorul” SăceleAm publicat de asemenea și pe site-urile:- Netlog Netlog sub pseudonimul Viorel OM- Singur http://www.revistasingur.ro/ - Cronopedia Cronopedia - Esențe http://nicustancu 48.ning.com/ - Confluențe lirice http://junimeadigitala.ning.com/profile/ViorelCroitoru - Casa
VIOREL CROITORU de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Viorel_Croitoru.html [Corola-blog/BlogPost/342415_a_343744]
-
latină, "Terra-Longa". Sub aspect administrativ, satul a apaținut din secolul al XV-lea județului Alba de Sus, nedezlipindu-se de domnii feudali până în anul 1499, când regele Vladislav, având încurcături bănești, zălogește orașului Brașov în schimbul unor noi împrumuturi, cele șapte sate săcelene, din care făcea parte și Tărlungeni, împreună cu Apața și Crisbav și care aparțineau de cetatea Branului. Cu toate că au fost predate Brașovului, castelanul Branului administrează satele zălogite mai departe, încasând dări și dijme. În anul 1650, principele Ardealului, Rákóczi Gyorgy (Gheorghe
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
aparțineau de cetatea Branului. Cu toate că au fost predate Brașovului, castelanul Branului administrează satele zălogite mai departe, încasând dări și dijme. În anul 1650, principele Ardealului, Rákóczi Gyorgy (Gheorghe) al II-lea cedează Brașovului definitiv cetatea Branului cu cele șapte sate săcelene până în anul 1784, când împăratul Iosif al II-lea desființează districtul Brașovului, iar comunele din S-V trec la județul Făgăraș, iar comunele din restul districtului printre care și Tărlungeniul, trec la județul Trei Scaune, pentru ca șase ani mai târziu
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
de oieri români, asociați cu fenomenul transhumanței); astfel: „Sântilia” (manifestare de mare amploare ce îmbină folclorul muzical-coregrafic și portul popular cu tradiția, într-un cadru natural de excepție) organizată anual în "Poiana Angelescu" și „Balul Plăcintelor” (petrecere anuală a mocanilor săceleni odată cu lăsatul secului. Cu acest prilej se prepară celebrele plăcinte mocănești cu brânza sărată). O altă manifestare etno-culturală este „Napok Szent Mihály” (Zilele Sf. Mihail) organizată de comunitatea ceangăilor (de confesiune evanghelică luterană și de naționalitate maghiară) din Săcele; ce
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
Țara Bârsei este o depresiune situată la circa 400 - 550 m deasupra nivelului mării. Ea include o serie de munți (Postăvaru - 1.802 m, Tâmpa - 960 m, Măgura Codlei - 1.294 m) și dealuri (Lempeș, dealurile Brașovene, dealurile Brănene, dealurile Săcelene). Culmile înconjurătoare au înălțimi mai mari. Genetic, Țara Bârsei este de origine tectonică, formată prin fracturarea și scufundarea repetată a unor fragmente centrale ale Carpaților de Curbură, către sfârșitul pliocenului. Ulterior prăbușirii, apele au invadat această groapă, formând un lac
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
cu fenomenul transhumanței); astfel în fiecare an sunt organizate două manifestări culturale de amploare: „Sântilia” (festivitate ce îmbină folclorul muzical-coregrafic și portul popular cu tradiția și obiceiurile, într-un cadru natural de excepție) și „Balul Plăcintelor” (petrecere anuală a mocanilor săceleni odată cu lăsatul secului). „Zilele Sf. Mihail” ("Napok Szent Mihály") este altă manifestare etno-culturală organizată la Săcele, de data aceasta de comunitatea ceangăilor (de confesiune evanghelică luterană și de naționalitate maghiară). Aceasta cuprinde o paradă a costumelor tradiționale ceangăiești, expoziții de
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
maximă este 1.185 metri. În martie 2005 s-a descoperit un zid de piatră de 1.8 metri grosime și 1 metru înălțime, în partea superioară a dealului, pe o suprafață de 80 ha. este o zonă turistică pentru săceleni și brașoveni din cele mai vechi timpuri. În ultimii ani zona a devenit foarte poplară pentru amatorii de parapanta și paragliding. Pe dealul Bunloc urca un telescaun. Există o pistă de ski cu o ramificație spre stația intermediară a telescaunului
Bunloc () [Corola-website/Science/321361_a_322690]
-
și a turmelor era un obicei anual. Aceștia iernau peste Carpați, în [[Bărăgan]], lunca Dunării (avale de [[Giurgiu]]), în bălțile [[Insula Mare a Brăilei|Brăilei]] și [[Balta Ialomiței|Ialomiței]], în sudul Moldovei și în Dobrogea. În zona satelor brănene și săcelene s-a constatat existența unei transhumanțe duble, de o amploare însemnată. Datorită faptului că versanții nordici ai Carpaților bârsani nu puteau asigura destule suprafețe de pășuni pentru vărat, marii proprietari de turme închiriau pajiști pe versantul sudic, în Țara Românească
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
a ajuns la un consens, astfel încât negustorii din țara Românească aveau dreptul să cumpere, la prima mână, oile disponibile spre vânzare ale păstorilor bârsani. Prețul era negociat și, oricum, mai bun decât cel al turcilor. Pentru a-și apăra interesele, oierii săceleni s-au constituit, după 1800, într-o asociație numită „Compania oierilor săceleni”. La începutul secolului XIX, datorită practicării tot mai anevoioase a transhumanței, mulți dintre marii proprietari de turme de oi le-au vândut, reprofilându-se pe comerț. Pe lângă stâne
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
cumpere, la prima mână, oile disponibile spre vânzare ale păstorilor bârsani. Prețul era negociat și, oricum, mai bun decât cel al turcilor. Pentru a-și apăra interesele, oierii săceleni s-au constituit, după 1800, într-o asociație numită „Compania oierilor săceleni”. La începutul secolului XIX, datorită practicării tot mai anevoioase a transhumanței, mulți dintre marii proprietari de turme de oi le-au vândut, reprofilându-se pe comerț. Pe lângă stâne se țineau porci, iar vite mari și cai se creșteau din plin
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
Moldovan, Popa-Sorici și Ion Vlad Șeitan. Acesta din urmă, împreună cu alți proprietari, pe la 1832 și-a pierdut întreaga herghelie în Bărăgan, în urma unui vifor năprasnic. La începutul secolului XIX, din încrucișarea vitelor din Ialomița și Bărăgan cu cele ale proprietarilor săceleni Radu Moroianu și Nicolae Pană și ale brăneanului Simedria, a rezultat rasa autohtonă [[sura de stepă]]. Comerțul cu produse animaliere a fost frecvent în această zonă. Lâna, carnea, blănurile, pieile, produsele lactate au adus un mare câștig proprietarilor de turme
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
din Țara Bârsei nu diferă ca desfășurare de cele din restul Transilvaniei. În acest paragraf vor fi abordate doar manifestările secvențele specifice acestei zone. Un obicei aparte în Țara Bârsei îl reprezintă [[Logodnă|logodna]] și [[Nuntă|nunta]] în familiile mocanilor săceleni, în care educația fecioarelor era deosebit de severă. Astfel, fetele săcelence nu aveau voie să iasă din curte, în caz contrar suferind o aspră pedeapsă din partea părinților, precum și o dezaprobare generală în sat. Singurele excepții erau puține sărbători, în urma cărora trebuiau
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
comunități distincte de mocani se situează în Transilvania: prima în Mărginimea Sibiului (la vest de orașul Sibiu) iar cea de-a doua la est de Brașov în zona Săcelelor, nu departe de curbura Carpaților. Atât mocanii mărgineni, cât și cei săceleni au fost denumiți în trecut „ungureni”, când aceștia se aflau în tranzit ori se stabileau pe teritoriul „vechiului regat”. i din zona Mărginimii Sibiului poartă și denumirea alternativă de 'țuțuieni' respectiv 'mărgineni'. Sașii din Sibiu i-au denumit 'Gebirgswalachen' („valahi
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
Ei nu sunt cunoscuți sub un alt nume, deși ocazional sunt denumiți și mocani bârseni, deși apartenența Săcelelor ca atare la Țara Bârsei, entitate politico-geografică medievală germană cunoscută sub numele de "Burzenland", este disputată. <br> Alte comunități pastorale limitrofe mocanilor săceleni sunt 'moroienii' din culoarul Rucăr-Bran, la hotarul dintre Transilvania și Muntenia (Valahia). Aceștia se mai numesc și 'colibași' sau "colibași brăneni", deși nu este clar dacă cele două comunități, a căror denumire a căzut în desuetudine, sunt una și aceeași
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
Teodor Capidan (vezi bibliografie): Relatările cele mai interesante, însoțite de mărturisiri proprii și câteva fraze aromânești spuse de Coletti, ni le dă Ghica în "Scrieri", III, pp.99-106, ed. 1914. Unii autori români susțin teoria radicală -deși dubioasă- că mocanii săceleni ar fi ei înșiși de origine sud-dunăreană, ipoteză care are potențialul exploziv de a redefini din temelii istoria unor comunități românești din Transilvania: Deși Cadrilaterul a devenit parte a Regatului României abia în 1913, mocanii -în special cei mărgineni- au
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
Brașov, care organizează în anul 1964 prima expoziție permanentă, cu profil mixt istorico-etnografic. Din anul 1990 devine filială a Muzeului de Etnografie Brașov. Muzeul adăpostește documente istorice, piese de port popular mocănesc și ceangăiesc, obiecte ce amintesc de cărăușitul mocanilor săceleni, unelte, obiecte de uz casnic, costume, reconstituiri de interioare sătești tradiționale. Clădirea este monument istoric, atestată documentar în anul 1543. Timp de trei secole a servit ca loc de strângere a dijmelor. În timp, clădirea a suferit modificări, aspectul actual
Muzeul Etnografic din Săcele () [Corola-website/Science/331326_a_332655]
-
devenit, mai nou, cartiere: Baciu (Bacsfalu), Turcheș (Türkös), Cernatu (Csernátfalu), Satulung (Hosszufalu). Celei mai vechi așezări din această zonă datează din vremea dacilor. Orasul Săcele a fost construit administrativ în anul 1950 din teritoriul primelor 4 din cele 7 comune săcelene : Baciu, Turches, Cernatu, Satulung, Tarlungeni, Purcareni, Zizin. Săcele a fost declarat municipiu în data de 6 iunie 2000. În timpul stăpânirii maghiare, satele sunt menționate ca "septem villæ valacheles" (șapte sate românești). Prima mențiune oficială datează din 16 mai 1366, regele
Săcele () [Corola-website/Science/300519_a_301848]
-
culturală și materială. Dețineau mii de oi, iar satele lor erau printre cele mai prospere din zonă. În cursul procesului de transhumanță, care avea loc din Săcele până în Dobrogea, au înființat o localitate cu același nume, în județul Constanța. Obiceiurile săcelenilor dăinuie până astăzi: Sântilie, festivalurile, costumele populare tradiționale, arhitectura etc. În secolul XIV o importantă populație maghiară s-a stabilit în regiune, marcând dezvoltarea ulterioară a așezării. În timpul comunismului în oraș a fost dezvoltată puternic ramura industrială, cea mai cunoscută
Săcele () [Corola-website/Science/300519_a_301848]
-
PLAIURI SĂCELENE, revistă apărută la Satulung - Săcele, lunar, din ianuarie 1934 până în iulie 1940, „îngrijită” de Victor Tudoran și Ion Crisbășanu; de la numărul 7-8/1934 redactor rămâne doar Victor Tudoran. În primii trei ani P.s. are un format aidoma revistei „Bilete de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288840_a_290169]
-
Săcele, lunar, din ianuarie 1934 până în iulie 1940, „îngrijită” de Victor Tudoran și Ion Crisbășanu; de la numărul 7-8/1934 redactor rămâne doar Victor Tudoran. În primii trei ani P.s. are un format aidoma revistei „Bilete de papagal”. „Dacă rostul «Vieții săcelene», revista cu care am pornit la drum în 1930, era de a cerceta trecutul, a trezi obiceiurile și a transmite specificul săcelenesc - se spune în articolul-program -, rostul «Plaiurilor săcelene» este de a reda - sub formă de informație - prezentul și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288840_a_290169]
-
are un format aidoma revistei „Bilete de papagal”. „Dacă rostul «Vieții săcelene», revista cu care am pornit la drum în 1930, era de a cerceta trecutul, a trezi obiceiurile și a transmite specificul săcelenesc - se spune în articolul-program -, rostul «Plaiurilor săcelene» este de a reda - sub formă de informație - prezentul și a prevedea viitorul, care nu ne prea surâde.” Publicația își propune să facă „o legătură mai strânsă între săcelenii răspândiți pe întinsul României Mari [...] și cei rămași acasă, cu amintirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288840_a_290169]
-
și a transmite specificul săcelenesc - se spune în articolul-program -, rostul «Plaiurilor săcelene» este de a reda - sub formă de informație - prezentul și a prevedea viitorul, care nu ne prea surâde.” Publicația își propune să facă „o legătură mai strânsă între săcelenii răspândiți pe întinsul României Mari [...] și cei rămași acasă, cu amintirea celor plecați”. Deși pornește ca revistă „sătească”, P.s. obține colaborarea a numeroși scriitori: poeții Dimitrie Danciu, Elena Farago, George Tutoveanu, Ion Apostol Popescu, E.Ar. Zaharia, Haralambie Țugui, I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288840_a_290169]
-
Pavilionul românesc la Expoziția Internațională din Paris. Recenziile au în vedere cărți de Mihail Dragomirescu, Aron Cotruș, Aurel Marin, Gh. Atanasiu, E.Ar. Zaharia, Vasile Băncilă. Revista a încercat în 1935 și experiența unor numere tematice, dedicate, de pildă, poetului săcelean Nicolae Nicoleanu sau lui Alexandru Lapedatu. Alți colaboratori: Aurel A. Mureșianu (cu un studiu privind problema ceangăilor din Săcele), Vlad Șeitan, Ion Păltânea, Victor Jinga, Zenovie Popovici. I.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288840_a_290169]
-
pronumele asta participă la structuri fixe precum "una ca asta", "asta-i bună", "asta e!" etc., situații în care înlocuirea cu pronumele corespondent aceasta nu este posibilă. Aceasta este folosit mai ales cu valoare deictică: Aceasta este o casă tipic săceleană (CORV) sau cu valoare anaforică: Există cercetare și-n domeniul textil [...] care nu este de neglijat. Pare-așa, că este ceva desuet, dar este importantă și aceasta (IVLRA). Destul de rar, în registrul formal, este folosit și cu valoare neutră, rezumativă
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]